Conversaţii cu dumnezeu

Sper că noi să le putem rămâne credincioşi! Vreau să spun, problema care se ridică acum după ce am introdus aceste cuvinte aici în text este că trebuie să trăim la înălţimea lor.

Nu aveaţi de gând să trăiţi la înălţimea lor?

Bineînţeles că da. Dar suntem oameni exact ca toţi ceilalţi. Iar acum, dacă dăm greş, dacă ne împiedicăm, dacă se întâmplă ceva în relaţia noastră sau, doamne fereşte, dacă am alege vreodată să punem capăt formei ei prezente, foarte mulţi oameni de toate felurile ar fi dezamăgiţi.

Prostii. Ei vor şti că voi sunteţi credincioşi vouă înşivă. Vor şti că aţi făcut o altă alegere. O alegere nouă. Aminteşte-ţi ce ţi-am spus în primul volum. Nu confunda lungimea relaţiei tale cu calitatea ei. Nu eşti o icoană şi nici Nancy nu este şi nimeni nu ar trebui să vă pună la icoane, şi nici voi n-ar trebui să vă puneţi acolo. Fiţi oameni. Fiţi oameni în înţelesul deplin al acestui cuvânt. Dacă, la un moment dat tu şi cu Nancy simţiţi că vreţi să modificaţi relaţia voastră aveţi tot dreptul să o faceţi. Aceasta este ideea întregului dialog.

Şi aceasta este ideea declaraţiilor pe care le-am făcut!

Exact. Sunt bucuros că înţelegi acest lucru.

Da. Îmi plac aceste Declaraţii de Căsătorie şi sunt bucuros că le-am introdus aici! Este un mod nou, absolut minunat de a începe o viaţă împreună. Nu i se mai cere femeii să promită Să iubească, să cinstească şi să se supună. Numai bărbaţii plini de sine, trufaşi şi egoişti au putut cere aşa ceva.

Bineînţeles că ai dreptate.

Şi a fost chiar şi mai trufaş şi mai egoist din partea bărbaţilor să pretindă că astfel de supremaţie masculină a fost stabilită de către Dumnezeu.

Iarăşi ai dreptate. Niciodată nu am stabilit aşa ceva.

În sfârşit, iată cuvinte rostite la căsătorie, care au fost cu adevărat inspirate de Dumnezeu, cuvinte care nu fac din nimeni un sclav, o proprietate personală. Cuvinte care rostesc adevăruri despre dragoste. Cuvinte care nu pun graniţe, ci promit numai libertate! Cuvinte cărora toate inimile le pot rămâne credincioase.

Vor exista unii care vor spune: Bineînţeles că oricine poate să respecte jurăminte care nu pretind nimic de la tine! Ce ai răspunde la asta?

Aş răspunde: Da. E mult mai greu să dai libertate cuiva, decât să-l controlezi. Când controlezi pe cineva, obţii ceea ce tu vrei. Când dai libertate cuiva, acea persoană obţine ceea ce ea vrea.

Foarte înţelept ai vorbit.

Am o idee minunată! Cred că ar trebui să facem o broşură mititică din toate aceste Declaraţii de Căsătorie, un fel de carte mică de rugăciuni, pentru ca oamenii să le folosească în ziua căsătoriei.

Ar fi o carte foarte mică, ce ar conţine nu numai aceste cuvinte, ci şi o întreagă ceremonie şi observaţii cheie despre dragoste şi relaţii, luate din toate trei volumele cu acest dialog, cât şi anumite rugăciuni şi meditaţii speciale pentru căsătorie, împotriva cărora mi se pare mie că nu ai nimic!

Sunt aşa de fericit de lucru ăsta, pentru că o clipă am avut senzaţia că Tu ai fi anti căsătorie.

Cum aş putea fi Eu împotriva căsătoriei? Noi suntem cu toţii căsătoriţi. Noi suntem căsătoriţi unul cu celălalt, acum şi pentru totdeauna. Suntem uniţi. Suntem Una. Căsătoria noastră este cea mai mare ceremonie maritală care s-a ţinut vreodată. Jurământul Meu către voi este cel mai mare jurământ făcut vreodată. Vă voi iubi veşnic şi vă voi lăsa absolut liberi. Dragostea mea nu vă va lega în nici un fel iar din această cauză sunteţi legaţi ca, în cele din urmă să Mă iubiţi, deoarece libertatea de A Fi Cine Sunteţi este cea mai mare dorinţă a voastră şi cel mai mare dar pe care vi-l fac.

Mă iei pe Mine în căsătorie, acum, să-ţi fiu partener şi cocreator legitim potrivit cu cele mai înalte legi ale universului?

Da.

Iar Tu mă iei pe mine ca partener al Tău şi cocreator?

Da te iau şi te-ani luat întotdeauna. Acum şi în vecii vecilor noi suntem Una. Amin Şi Amin.

Sunt copleşit de respect şi veneraţie la citirea acestor cuvinte. Mulţumesc că eşti aici cu mine în felul acesta. Mulţumesc că eşti aici cu noi toţi. Milioane de oameni au citit cuvintele din aceste dialoguri şi milioane o vor mai face. Şi ni se taie respiraţia la gândul darului pe care-l primim prin venirea Ta în inimile noastre.

Fiinţele Mele cele mai iubite, am fost întotdeauna în inimile voastre. Sunt bucuros că acum puteţi cu adevărat să mă simţiţi acolo.

Întotdeauna am fost cu voi. Nu v-am părăsit niciodată. Eu sunt voi şi voi sunteţi Eu şi Noi nu vom fi niciodată separaţi, niciodată deoarece acest lucru nu este posibil.

Hei stai puţin! Am senzaţia de deja vu. N-am mai spus cuvintele astea odată?

Bineînţeles! Citeşte cuvintele de la începutul capitolului 12. Numai că acum ele au un înţeles mai plin decât l-au avut prima dată.

N-ar fi grozav dacă deja vu ar fi real şi noi cu adevărat trăim uneori iarăşi şi iarăşi o experienţă, astfel încât înţelesul ei să devină mai complet?

Tu ce crezi?

Eu cred că exact acesta se întâmplă!

Doar dacă nu se întâmplă.

Doar dacă nu se întâmplă!

Bine. Bravo, din nou. Atât de repede, atât de rapid te lansezi înspre o înţelegere nouă şi uriaşă a lucrurilor, încât mă înspăimânţi.
Nu este? Acum simt că am ceva serios de discutat cu Tine.

Da, ştiu Dă-i drumul.

Când se uneşte sufletul cu trupul?

Tu când crezi? Când alege să o facă.

Bine.

Dar oamenii doresc un răspuns mai clar. Ei vor să ştie când începe viaţa. Viaţa aşa cum o cunosc ei.

Deci care este semnalul? Este momentul în care trupul iese din pântec, naşterea fizică? Este momentul concepţiei, a unirii fizice a elementelor vieţii fizice?

Viaţa nu are început, deoarece viaţa nu are sfârşit. Viaţa doar se extinde; creează forme noi.

Trebuie să fie ca acel material gelatinos din lămpile cu lavă încălzită care erau atât de populare în anii 60. Bulele stau la fund ca nişte mingi mari, rotunde şi moi; apoi, din cauza căldurii, se ridică, separându-se şi formând bule noi, pe măsură ce se ridică, reîntâlnindu-se una cu alta în partea de sus, căzând împreună în cascadă, pentru a forma din toate bule încă şi mai mari şi luând-o mereu de la capăt. Niciodată nu erau bule noi în acel tub. Era întotdeauna acelaşi material, care se reforma în ceea ce arăta ca material nou şi diferit. Variantele erau nesfârşite şi era fascinant să urmăreşti procesul care se desfăşura, iarăşi şi iarăşi.

E o metaforă minunată. Aşa se întâmplă şi cu sufletele. Sufletul Unic care e într-adevăr Tot Ceea Ce Există, se reformează pe El Însuşi în părţi din ce în ce mai mici din El însuşi. Toate părţile erau acolo încă de la început. Nu există părţi, noi ci doar porţiuni din Tot Ceea Ce A Fost întotdeauna reformându-se pe El însuşi în ceea ce seamănă cu părţi noi şi diferite.

Există un cântec extraordinar, scris şi interpretat de Joan Osborne care întreabă: Ce-ai zice dacă Dumnezeu ar fi unul dintre noi? Doar un Bulă ca oricare dintre noi? Am de gând să-i cer să schimbe acest vers în Ce-ai zice dacă Dumnezeu ar fi unul dintre noi? Doar o bulă ca oricare dintre noi?

Ha! Grozavă chestie! Ştii cântecul, ei a fost un cântec extraordinar, i-a pus în mişcare pe oamenii de pretutindeni. Ei nu puteau să suporte gândul că Eu nu sunt mai bun decât vreunul dintre ei.

Această reacţie este o remarcă interesantă, nu atât legată de Dumnezeu, ci de neamul omenesc. A considera că e o blasfemie ca Dumnezeu să fie comparat cu unul dintre noi, spune foarte multe despre neamul omenesc!

Chiar aşa!

Dar Tu eşti unul dintre noi. Exact asta spui. Tu aici Deci, Joan avea dreptate.

Bineînţeles că avea. Multă dreptate.

Vreau să mă întorc la întrebarea mea. Poţi să ne spui ceva despre când începe viaţa aşa cum o ştim noi? în ce moment intră sufletul în trup.

Sufletul nu intră în trup. Trupul este învăluit de suflet, îţi aminteşti ce-am spus înainte ,Trupul nu găzduieşte sufletul. Este exact invers.

Totul este întotdeauna viu. Nu există ceea ce se numeşte mort, nu există o astfel de stare de a fi.

Ceea ce Este întotdeauna Viu, îşi ia pur şi simplu o nouă formă, o nouă formă fizică întotdeauna, această formă este încărcată cu energie vie energia vieţii.

Viaţa, dacă voi numiţi viaţă energia care Sunt Eu, este întotdeauna acolo. Niciodată nu se întâmplă să nu fie acolo. Viaţa nu se termină niciodată prin urmare cum poate exista un punct în care viaţa să înceapă.

Haide, ajută-mă cu chestia asta? Ştii unde încerc să ajung.

Da ştiu. Vrei să Mă bagi într-o dezbatere despre avorturi.

Da, aşa este! Recunosc! Vreau să spun, îl am pe Dumnezeu aici şi am şansa de a pune această întrebare monumentală. Când începe viaţa?

Şi răspunsul este atât de monumental încât nu-l poţi auzi. Pune-mă iarăşi la încercare!

Ea nu începe niciodată. Viaţa nu începe niciodată, deoarece viaţa nu se sfârşeşte niciodată. Tu vrei să intrăm în detalii tehnice biologice astfel încât, pe baza a ceea ce vrei să numeşti legea lui Dumnezeu să poţi concepe o regulă despre cum ar trebui să se comporte oamenii, şi apoi să-i pedepseşti dacă nu se comportă în felul acesta.

Şi, ce-i rău în asta? Ea ne-ar permite să-i omorâm pe doctori în staţiile de parcare ale clinicilor şi să rămânem nepedepsiţi.

Da, înţeleg. De-a lungul anilor m-aţi folosit pe Mine şi ce aţi declarat voi a fi legile Mele ca pe o justificare pentru tot felul de lucruri.

Haide! De ce nu spui clar că a face un avort înseamnă crimă?

Nu poţi să omori pe nimeni şi nimic.

Nu. Dar poţi să pui capăt individualizării lui! Iar în limba noastră, asta se numeşte a omori.

Voi nu puteţi opri procesul în cadrul căruia parte din Mine se exprimă în mod individual într-un anumit fel fără ca acea parte din Mine care se exprimă în acel fel să fie de acord.

Ce? Ce spui?

Spun că nimic nu se întâmplă împotriva voii lui Dumnezeu.

Viaţa şi tot ceea ce se întâmplă este o exprimare a voii lui Dumnezeu, a se citi, voia voastră, care se manifestă.

Am spus în acest dialog că voia voastră este voia Mea. Asta, deoarece suntem numai Unul.

Viaţa este voia lui Dumnezeu care se exprimă în mod perfect. Dacă ar fi să se întâmple ceva împotriva voii lui Dumnezeu acest lucru nu s-ar putea întâmpla. Nu s-ar putea întâmpla, prin însăşi definiţia lui Cine şi Ce Este Dumnezeu. Crezi tu că un suflet poate să decidă ceva, cumva pentru altcineva? Crezi tu că voi, ca indivizi puteţi să influenţaţi pe ceilalţi în moduri în care ei nu vor să fie influenţaţi? O astfel de credinţă ar trebui să se bazeze pe ideea că sunteţi separaţi unul de celălalt.

Voi credeţi că puteţi influenţa viaţa într-un mod în care Dumnezeu nu ar vrea ca viaţa să fie influenţată? O astfel de credinţă ar trebui să se bazeze pe ideea că voi sunteţi separaţi de Mine.

Ambele idei sunt false.

E o aroganţă nemăsurată convingerea voastră că puteţi influenţa universul într-un mod cu care universul nu este de acord. Aici aveţi de-a face cu forţe puternice şi unii dintre voi credeţi că sunteţi mai puternici decât cea mai puternică forţă. Nu sunteţi. Şi nu sunteţi nici mai puţin puternici decât cea mai puternică forţă.

Voi sunteţi cea mai puternică forţă. Nici mai mult nici mai puţin. Deci fie forţa cu voi!

Vrei să spui că eu nu pot să omor pe nimeni fără permisiunea ei sau a lui? Vrei să spui că, la un nivel mai înalt, oricine care a fost omorât vreodată a fost de acord să fie omorât?

Priveşti lucrurile din punct de vedere pământesc, gândeşti despre ele din punct de vede pământesc şi toate astea o să ţi se pară fără sens.

Nu pot să nu gândesc din punct de vedere pământesc. Eu sunt aici, chiar acum, pe Pământ!

Adevăr vă spun Eu vouă: Voi sunteţi în această lume dar nu aparţineţi ei.

Prin urmare, realitatea mea pământeană nu este câtuşi de puţin o realitate?

Chiar credeai că este? Nu ştiu.

Nu te-ai gândit niciodată că Se întâmplă ceva de mai mare anvergură aici?

Da, bineînţeles că m-am gândit.

Păi asta se întâmplă Exact ce îţi explic eu aici.

Bine. M-am prins. Presupun deci că pot să ies chiar cum în stradă şi să omor pe oricine, deoarece oricum n-aş fi putut-o face dacă persoana respectivă n-ar fi fost de acord!

De fapt neamul omenesc chiar aşa şi acţionează. E interesant că deşi treaba asta vă dă atâtea dureri de cap totuşi acţionaţi ca şi cum ceea ce ai spus ar fi un adevăr.

Ba, mai mult decât atât omorâţi oameni împotriva voinţei lor ca şi când aceasta n-ar conta!

Bineînţeles că contează! Numai că, ceea ce vrem noi, contează mai mult. Nu înţelegi? în momentul în care noi, oamenii, omorâm pe cineva, noi nu spunem că fapta noastră nu contează. Ar fi superficial să gândim aşa. Numai că, ceea ce dorim noi, contează mult mai mult.

Înţeleg. Deci, vă este mai uşor să acceptaţi că e în regulă să omorâţi pe cineva împotriva voinţei lui. Acest lucru îl puteţi face fără să fiţi pedepsiţi. Sentimentul că e ceva greşit apare atunci când o faceţi îndeplinind voinţa celuilalt.

N-am spus niciodată asta. Nu aşa gândesc oamenii.

Nu? Lasă-mă să-ţi arăt cât de ipocriţi sunteţi unii dintre voi. Spuneţi că este în regulă să omori pe cineva împotriva voinţei lui, atâta timp cât voi aveţi un motiv bun şi suficient ca să vreţi să-i vedeţi morţi, cum ar fi de exemplu un război sau în cazul unei execuţii, sau un doctor omorât în parcarea unei clinici în care se fac avorturi. Dar dacă o persoană simte că ea are un motiv bun şi suficient pentru a se vedea pe ea însăşi moartă, voi nu o ajutaţi să moară. Aceasta ar fi sinucidere asistată şi ar fi un lucru rău!

Îţi baţi joc de mine.

Nu. Voi vă bateţi joc de Mine. Spui că Eu aş ierta faptul că voi omorâţi pe cineva împotriva voinţei lui şi că Eu aş condamna faptul că voi omorâţi pe cineva conform voinţei lui.

E o nebunie întreagă.

Dar voi nu numai că nu reuşiţi să vedeţi nebunia ci în realitate pretindeţi că cei care dau la iveală această nebunie sunt cei care sunt nebuni. Că voi gândiţi cu capul pe umeri iar ei sunt doar persoane care bagă zâzanie.

Iar aceasta este logica chinuită după care vă construiţi întreaga voastră viaţă cât şi toate teologiile voastre.

Niciodată nu am privit lucrurile în felul acesta.

Adevăr vă spun Eu vouă: A venit momentul să priviţi lucrurile dintr-un nou punct de vedere. E momentul renaşterii voastre ca indivizi şi ca societate. Trebuie să recreaţi lumea voastră acum înainte de a o distruge cu nebuniile voastre.

Ascultă-mă.

Suntem cu Toţii Unul.

Suntem numai Unul.

Voi nu sunteţi separaţi de Mine şi nu sunteţi separaţi unul de celălalt.

În tot ceea ce facem Noi, acţionăm la unison unul cu celălalt. Realitatea noastră este o realitate co creată Dacă voi puneţi capăt unei sarcini, Noi punem capăt unei sarcini. Voia voastră este voia Mea.

Nici un aspect individual al Divinităţii nu are putere asupra unui alt aspect al Divinităţii. Nu e posibil ca un suflet să-l afecteze pe altul împotriva voinţei acestuia. Nu există victime şi nu există ticăloşi.

Nu poţi înţelege acest lucru din punctul vostru limitat de vedere; dar îţi spun Eu că este aşa.

Există un singur motiv pentru a fi, a face sau a avea ceva, ca o afirmare directă a lui Cine Eşti. Dacă Cine Eşti ca individ şi ca societate este cine alegi şi doreşti să fii nu există nici un motiv pentru a schimba ceva. Dacă, pe de altă parte crezi că te aşteptă o experienţă mai grandioasă pe care să o trăieşti, o exprimare încă şi mai măreaţă a Divinităţii decât cea pe care tocmai o trăieşti, atunci mută-te în acel adevăr.

Este în folosul Nostru să facem ce putem pentru a arăta altora drumul pe care anumite părţi din Noi vor să meargă. Tu poţi să fii cel care arată calea înfăţişând viaţa pe care ai vrea să o creezi şi invitându-i pe ceilalţi să-ţi urmeze exemplul. Ai putea chiar să spui Eu sunt calea şi viaţa. Urmaţi-mă. Dar fii atent! Unii au fost crucificaţi pentru că au făcut asemenea afirmaţii.

Mulţumesc. Voi lua în seamă avertismentul. Mă voi ţine în umbră.

Văd că la asta te pricepi foarte bine.
Păi nu prea e uşor să te ţii în umbră când zici că ai o conversaţie cu Dumnezeu!

Şi alţii au descoperit lucrul acesta.

Iată un motiv bun să-mi ţin gura.

E cam târziu acum.

Şi a cui e vina?

Înţeleg ce vrei să spui.

E în regulă. Te iert.

Chiar Mă ierţi?

Da.

Cum de Mă poţi ierta?

Pentru că pot să înţeleg ceea ce ai făcut, înţeleg de ce ai venit la mine şi de ce am început acest dialog. Iar atunci când înţeleg motivul pentru care se face un lucru, pot ierta toate complicaţiile pe care acesta le provoacă sau le creează.

Hmm! Interesant! Asta înseamnă că poţi să te gândeşti la Dumnezeu ca fiind tot aşa de magnific ca şi tine

Tuşe!

Relaţia ta cu Mine este neobişnuită în unele privinţe, crezi că nu ai putea fi niciodată tot atât de magnific ca Mine iar în altele crezi că Eu pot să fiu tot atât de magnific ca şi tine.

Nu ţi se pare interesant lucrul ăsta?

Fascinant.

Asta se întâmplă pentru că tu crezi că Noi suntem separaţi. Aceste închipuiri ar dispare dacă te-ai gândi că Noi suntem Unul.

Aceasta este principala diferenţă dintre civilizaţia voastră, care este realmente o civilizaţie de bebeluşi, o civilizaţie primitivă şi civilizaţiile foarte evoluate din univers. Cea mai semnificativă diferenţă este că, în civilizaţiile foarte evoluate, tuturor fiinţelor conştiente le este clar că nu există separare între ele şi ceea ce voi numiţi Dumnezeu.

Lor le este de asemenea clar că nu există separare între ei şi ceilalţi. Ei ştiu că fiecare trăieşte o experienţă individuală a întregului.

O, grozav! Acum o să intri în subiectul legat de societăţile foarte evoluate din univers. De mult aştept asta.

Da cred că e momentul să explorăm acest domeniu.

Dar înainte de a o face trebuie să mă întorc pentru ultima dată la subiectul avorturilor. Nu e aşa că nu spui aici că este absolut în regulă să omorâm oameni, dat fiind că nimic nu i se poate întâmpla unui suflet omenesc împotriva voinţei lui? Tu nu ierţi avorturile şi nici nu ne dai cale de ieşire în această problemă, nu-i aşa?

Nici nu iert nici nu condamn avorturile, tot aşa cum nu iert şi nu condamn războiul.

Poporul fiecărei ţări crede că Eu iert războiul pe care-l poartă ei şi condamn războiul pe care-l poartă adversarii lor. Oamenii din fiecare naţiune cred că ei îl au pe Dumnezeu de partea lor în fiecare situaţie se presupune acelaşi lucru Şi într-adevăr fiecare persoană simte acelaşi lucru sau cel puţin speră că este adevărat ori de câte ori se ia o decizie sau se face o alegere.

Şi ştii de ce toate creaturile cred că Dumnezeu e de partea lor? Deoarece Eu chiar sunt. Iar toate creaturile au un mod intuitiv de a cunoaşte acest lucru.

E doar un alt mod de a spune Voia ta pentru tine este voia Mea pentru tine. Iar acesta este doar un alt mod de a spune că v-am dat tuturor liber arbitru.

Nu există liber arbitru, dacă a-l exercita în anumite feluri duce la pedepsire. Acesta este o parodie de liber arbitru şi îl transformă într-un fals.

Prin urmare nu există corect şi greşit când e vorba de avort sau război, de a cumpăra o maşină sau a te căsători cu o persoană, de a face sau a nu face sex, de a-ţi face datoria sau de a nu-ţi face datoria, iar Eu nu am nici o preferinţă în aceste probleme.

Cu toţii sunteţi în decursul unui proces de a vă defini pe voi înşivă. Fiecare acţiune este un gest de definire de sine.

Dacă sunteţi mulţumiţi cu modul în care v-aţi creat pe voi înşivă, dacă vă este de folos, veţi continua să acţionaţi în acelaşi fel, Dacă nu vă veţi opri. Aceasta se numeşte evoluţie.

Procesul este încet, deoarece pe măsură ce evoluaţi, vă schimbaţi în mod continuu ideile în ceea ce priveşte ce anume vă e cu adevărat de folos; vă schimbaţi în permanenţă conceptele legate de plăcere.

Aminteşte-ţi ce am spus mai devreme. Poţi să-ţi dai seama cât de mult a evoluat o persoană sau o societate după ce anume numeşte ea plăcere. Şi,adaug acum, după ce anume declară ea că îi este de folos.

Dacă îţi este de folos să mergi la război şi să omori alte fiinţe, aşa vei face. Dacă-ţi este de folos să pui capăt unei sarcini, aşa vei face. Singurul lucru care se schimbă pe măsură ce evoluezi este noţiunea referitoare la ceea ce îţi este de folos. Iar aceasta se bazează pe ce anume gândeşti tu că încerci să faci.

Dacă încerci să ajungi la Seattle nu-ţi va fi de folos să te îndrepţi spre San Jose. Nu se pune problema că este greşit din punct de vedere moral să mergi la San Jose, pur şi simplu nu îţi este de nici un folos.

Prin urmare problema a ceea ce încerci să faci devine o problemă de importanţă primordială. Nu doar în viaţa ta în general, ci în fiecare moment al vieţii tale m mod special. Deoarece, în aceste momentele ale vieţii se creează viaţa însăşi.

Toate acestea au fost discutate foarte detaliat la începutul dialogului nostru sfânt pe care ai ajuns să-l numeşti volumul 1. Le repet aici deoarece se pare că ai nevoie să ţi se reamintească, pentru că, altfel, nu M-ai fi întrebat niciodată despre avort.

Când eşti pe punctul de a face un avort sau când eşti pe punctul de a fuma o ţigară, sau când eşti pe punctul de a frige şi a mânca un animal şi când eşti pe punctul de a tăia drumul cuiva în trafic, fie că problema este de mică sau mare importanţă, sau dacă alegerea este majoră sau minoră, nu există decât o singură întrebare pe care trebuie să o iei în considerare: acesta Sunt Eu cu Adevărat? Acesta aleg eu să fiu acum?

Şi înţelege următorul lucru: Nu există ceva care să nu aibă consecinţe. Orice are o consecinţă. Consecinţa este: cine şi ce eşti tu.

Iar, chiar acum, tu eşti în decursul acţiunii de a-ţi defini Sinele.

Acesta este răspunsul la întrebarea ta legată de avort. Acesta este răspunsul la întrebarea ta legată de război. Acesta este răspunsul la întrebarea ta legată de problema fumatului şi a hranei bazată pe carne şi la oricare întrebare referitoare la un comportament pe care l-ai avut vreodată.

Fiecare acţiune este un gest de definire de sine. Orice gândeşti, spui şi faci anunţă Acesta este Cine Sunt.

Scumpii Mei copii, vreau să vă spun că această problemă a lui Cine Sunteţi şi Cine Alegeţi Voi să Fiţi este una de mare importanţă. Nu numai pentru că ea dă tonul experienţei voastre, ci pentru că ea creează natura Mea.

Toată viaţa vi s-a apus că Dumnezeu v-a creat. Acum vin şi vă spun: voi îl creaţi pe Dumnezeu.

Ştiu că aceasta înseamnă o reaşezare masivă a înţelegerii voastre. Dar este una necesară, dacă e să faceţi adevărata lucrare pentru care aţi venit.

Cu toţii suntem angajaţi într-o lucrare sfântă. Voi şi cu Mine călcăm pe un drum sacru.

Aceasta este Cărarea.

În fiecare moment Dumnezeu se exprimă pe El însuşi în voi, ca voi şi prin voi. Voi alegeţi întotdeauna cum va fi creat Dumnezeu, iar El nu vă va lua niciodată această posibilitate de alegere şi nici nu vă va pedepsi pentru că faceţi alegerea greşită. Şi nu se poate spune că nu aveţi îndrumare în această privinţă şi că nu veţi avea niciodată. Adânc construit în interiorul vostru este un sistem intern de îndrumare care vă arată drumul spre casă. Aceasta este vocea care vă vorbeşte întotdeauna despre cele mai înalte alegeri, care vă pune în fală, cea mai grandioasă viziune a voastră Nu trebuie să faceţi altceva decât să luaţi în seamă această voce şi să nu abandonaţi viziunea.

Pe tot parcursul istoriei voastre v-am trimis învăţători în fiecare zi şi în fiecare moment, mesagerii Mei v-au adus veştile cele bune ale mani bucurii.

S-au scris scrieri sfinte şi s-au trăit vieţi sfinte pentru ca voi să puteţi cunoaşte acest adevăr etern: Voi şi cu Mine Una suntem.

Din nou vă trimit scrieri sfinte, pe una dintre ele o ţineţi acum în mână. Din nou vă trimit mesageri care se străduiesc să vă aducă Cuvântul lui Dumnezeu. Veţi asculta voi aceste cuvinte? Îi veţi auzi voi pe aceşti mesageri? Veţi deveni voi unul dintre ei?