Conversaţii cu dumnezeu

Sentimentele sunt limbajul sufletului iar fiinţele foarte evoluate înţeleg acest lucru. Scopul comunicării într-o societate de EFE este de a se cunoaşte una pe alta aşa cum sunt ele în realitate. Prin urmare o EFE nu poate şi nu a putut înţelege niciodată conceptul vostru uman numit, a minţi.

A reuşi să obţină ce vrea prin comunicarea unui lucru neadevărat ar însemna pentru o EFE o actorie atât de amăgitoare încât n-ar mai fi deloc victorie ci înfrângere copleşitoare.

EFE nu spun adevărul. EFE simt adevărul, întreaga lor stare de a fi vine de la cum stau lucrurile şi de la ceea ce este eficient iar EFE au învăţat cu mult timp în urmă din timpuri imemoriale când comunicarea încă se făcea prin sunete guturale că neadevărul nu este eficient. În civilizaţia voastră, acest lucru nu a fost încă învăţat.

Pe planeta voastră mare parte din ceea ce se întâmplă în societate se bazează pe secrete. Mulţi dintre voi cred că viaţa funcţionează pe baza a ceea ce ascundeţi unul de celălalt şi nu pe ceea ce vă spuneţi unul celuilalt. Prin urmare secretul a devenit codul vostru social codul vostru etic. Este într-adevăr, Codul vostru Secret.

Acest lucru nu este adevărat în cazul tuturor Civilizaţiile voastre străvechi, de exemplu, şi populaţia voastră indigenă nu trăieşte după un astfel de cod. Şi multe persoane individuale din societatea voastră actuală au refuzat să adopte astfel de comportamente.

Totuşi guvernele voastre se conduc după acest cod, este adoptat în afaceri şi multe dintre relaţiile dintre voi reflectă existenţa lui. A minţi în legătură cu lucruri mici sau mari a devenit ceva atât de acceptat de către atât de mulţi oameni încât ei mint chiar atunci când e vorba de minciună, în felul acesta voi aţi creat un cod secret. Despre Codul vostru Secret, Ca în povestea despre împăratul care nu poartă îmbrăcăminte toată lumea ştie acest lucru dar nimeni nu vorbeşte despre el. Încercaţi chiar să pretindeţi că nu e aşa şi astfel vă minţiţi pe voi înşivă.

Ai mai punctat asta şi înainte.

În acest dialog, Eu repet punctele esenţiale, ideile importante pe care trebuie, să le prindeţi, dacă vreţi, aşa cum spuneţi să schimbaţi lucrurile cu adevărat. Prin urmare, vă spun din nou: Diferenţa dintre civilizaţiile umane şi civilizaţiile foarte evoluate este că entităţile foarte evoluate, Observă absolut totul, Comunică cu sinceritate.

Ele văd ceea ce este eficient şi spun cum stau lucrurile. Aceasta este o altă schimbare mică dar profundă, care ar îmbunătăţi nespus de mult viaţa pe planeta voastră. Şi, pentru că veni vorba aceasta nu e o problemă de moralitate. Nu există imperative morale într-o societate EFE şi acesta ar fi un concept tot atât de uluitor ca şi a minţi. Problema se pune numai în termenii a ceea ce este funcţional sau a ceea ce aduce un beneficiu.

EFE nu sunt morale?

Nu aşa cum înţelegeţi voi ideea unui grup care să stabilească un set de valori prin care EFE individuale să-şi conducă viata ar încălca modul lor de înţelegere legat de ceea ce este eficient şi anume că fiecare individ este singurul arbitru categoric care hotărăşte ceea ce însemnă un comportament potrivit pentru el însuşi.

Discuţia este întotdeauna în jurul a ceea ce este eficient în cadrul unei societăţi EFE, a ce este funcţional şi ce aduce beneficii tuturor, şi nu în jurul a ceea ce oamenii ar numi corect şi greşit.

Dai nu este acelaşi lucru? N-am considerat noi că ceea ce este eficient, e corect şi că ceea ce nu e eficient pentru noi, este greşit?

Aţi pus aceleaşi etichete şi asupra vinei şi ruşinii, concepte la fel de străine EFE, şi aţi etichetat un număr uluitor de lucruri ca fiind greşite nu pentru că ele nu simt eficiente, ci pur şi simplu pentru că v-aţi imaginat că ele, nu se cade să fie făcute, uneori ele apărându-vă astfel nu numai în ochii voştri proprii, ci şi în ochii lui Dumnezeu. Astfel aţi constituit definiţii artificiale pentru ceea ce este eficient şi pentru ceea ce nu este, definiţii care nu au nici o legătură cu cum stau lucrurile cu adevărat.

Exprimarea cinstită a sentimentelor, de exemplu este adesea considerată de către societatea umană ca fiind ceva greşit. O EFE n-ar fi ajuns niciodată la o astfel de concluzie întrucât cunoaşterea precisă a sentimentelor uşurează viaţa în orice comunitate sau cluster. Prin urmare după cum spuneam o EFE nu şi-ar ascunde niciodată sentimentele şi nici nu ar considera că este corect din punct de vedere social să o facă.

Oricum ar fi imposibil să procedeze altfel, deoarece o EFE primeşte vibraţii, vibraţii adevărate, de la alte entităţi ceea ce face ca sentimentele lor să fie foarte clare. Aşa cum tu poţi uneori să simţi aerul când intri într-o cameră tot aşa o EFE poate simţi ce gândeşte şi trăieşte ca experienţă o altă EFE.

Rostiri propriu zise ceea ce voi aţi numi cuvinte, sunt folosite rareori aproape niciodată între toate entităţile conştiente foarte evoluate apare comunicarea telepatică într-adevăr se poate spune că nivelul de evoluţie în cadrul unei specii, sau o relaţie între membri aceleiaşi specii, sunt dovedite de măsura în care fiinţele au nevoie de cuvinte pentru a-şi transmite sentimentele dorinţele sau informaţiile.

Şi înainte să pui întrebarea, Eu îţi răspund, da! fiinţele umane pot să-şi dezvolte aceeaşi capacitate iar unele dintre ele au şi făcut-o. De fapt cu mii de ani în urmă era ceva normal. De atunci încoace aţi regresat ajungând să folosiţi rostire primară, de fapt zgomote, pentru a comunica. Dar mulţi dintre voi vă întoarceţi la o formă de comunicare mai curată, mai adecvată şi mai elegantă. Acest lucru este adevărat în mod special în cazul celor care se iubesc, scoţându-se astfel în evidenţă un adevăr major: Afecţiunea creează comunicare.

Unde există dragoste profundă nu e nevoie de cuvinte Şi reversul acestei axiome este adevărat: Cu cât trebuie să folosiţi mai multe cuvinte unul cu celălalt cu atât aveţi mai puţin timp pentru a vă arăta afecţiunea unul pentru celălalt deoarece afecţiunea creează comunicare.

În cele din urmă orice comunicare reală este legată de adevăr. Şi în cele din urmă singurul adevăr real este dragostea. De aceea acolo unde dragostea e prezentă, este prezentă şi comunicarea iar când comunicarea e dificilă acesta e un semn că dragostea nu e pe deplin prezentă.

Ce frumos ai spus. Aş zice, ce frumos ai comunicat.

Mulţumesc, în rezumat deci modelul pentru viaţă într-o societate foarte evoluată este:

Entităţile trăiesc în clustere, sau ceea ce voi aţi numi mici comunităţi organizate cu o anumită intenţie. Aceste clustere nu mai sunt organizate în oraşe,. state sau naţiuni ci fiecare interacţionează cu cealaltă pe o bază comună egală.

Nu există guverne aşa cum le înţelegeţi voi şi nici legi. Există consilii sau conclave. De obicei formate din persoane în vârstă. Şi există ceea ce s-ar putea traduce în limba voastră prin înţelegeri mutuale. Acestea au fost reduse la un Cod Triunghiular: Conştienţă, Cinste, Responsabilitate.

Fiinţele foarte evoluate au decis cu mult timp în urmă că acesta este modul în care ele aleg să trăiască împreună. Ele au făcut această alegere nu pe baza unei structuri morale sau a unei revelaţii spirituale pe care alte entităţi sau grupuri le-au expus ci mai degrabă pe o simplă observare a modului în care stan lucrurile şi a ceea ce este eficient.

Şi, într-adevăr nu există războaie şi/sau conflicte?

Nu, în special deoarece o fiinţă foarte evoluată împarte tot ceea ce are şi ţi-ar da orice ai vrea tu să iei prin forţă. Ea face acest lucru din conştienţa că, ori-cum totul aparţine tuturor şi că ea poate întotdeauna să mai creeze ceea ce a dat dacă doreşte acest lucru cu adevărat.

Nu există concept de posesiune sau pierdere într-o societate EFE care înţeleg că ele nu sunt fiinţe fizice ci fiinţe care fiinţează în stare fizică. Ele înţeleg, de asemenea că toate fiinţele provin din aceiaşi sursă şi că astfel Noi Suntem Cu Toţii Una.

Ştiu că ai mai spus-o înainte dar nu s-ar produce nici un conflict, chiar dacă cineva ar ameninţa o EFE că îi ia viaţa?

Nu ar fi nici o discuţie în contradictoriu. Ea şi-ar lăsa pur şi simplu timpul, literalmente şi-ar lăsa trupul acolo ca să-l iei tu. Apoi şi-ar crea un alt trup dacă ar alege să o facă, reîntorcându-se iarăşi în stare fizică sub forma unei fiinţe perfect construite sau întorcându-se ca progenitura nou concepută de către un cuplu de alte fiinţe iubitoare.

De departe aceasta este metoda preferată pentru a reintra în stare fizică deoarece nimănui nu i se aduc mai multe onoruri în societăţile foarte evoluate decât progeniturilor nou create iar oportunităţile lor pentru evoluţie sunt de neegalat.

EFE nu le este teamă de ceea ce civilizaţia voastră numeşte moarte deoarece ştiu că ele trăiesc veşnic şi că singura problemă care se pune este a formei pe care urmează să o ia. EFE pot trăi de obicei la nesfârşit într-un trup fizic deoarece o EFE a învăţat să aibă grijă de trupul ei şi de mediul înconjurător. Dacă dintr-un anumit motiv care are o legătură cu legile fizice trupul unei EFE nu mai este funcţional, EFE îl părăseşte pur şi simplu returnând cu bucurie materia sa fizică către Totul din Toate pentru reciclare (Ceea ce voi înţelegeţi prin ţărână din ţărână).

Hai să ne întoarcem puţin. Ştiu că Tu ai spus că nu există legi ca atare. Dar ce se întâmplă dacă cineva nu se comportă potrivit Codului Triunghiular? Atunci, ce se întâmplă? Kaput?

Nu, Nici vorbă de aşa ceva. Nu există judecare sau pedeapsă ci doar o simplă observare a modului în care stau lucrurile.

Dar ce se întâmplă dacă face aşa ceva?

I se permite să-şi corecteze greşeala. Folosind Codul Triunghiular e făcută să devină conştientă de toate rezultatele care decurg din ceva ce a gândit, ori a spus ori a făcut. Apoi i se permite să-şi evalueze şi să-şi declare rolul pe care l-a avut în producerea acestor rezultate. La urmă i se dă oportunitatea de a-şi prelua responsabilitatea pentru aceste rezultate, aplicând măsuri de corectare remediere sau vindecare.

Şi ce se întâmplă dacă refuză să o facă?

0 entitate foarte evoluată n-ar refuza niciodată să facă acest lucru. E de neconceput. Atunci ea nu ar fi o entitate foarte evoluată, iar acum tu vorbeşti despre fiinţe conştiente de un nivel cu totul diferit.

Unde învaţă o EFE toate chestiile astea? La şcoală?

Într-o societate EFE nu există sistem şcolar ci doar un proces de educaţie prin care progeniturilor li se aminteşte cum stau lucrurile şi, ce este eficient. Progeniturile sunt crescute de către cei în vârstă şi nu de către cei care le-au conceput, deşi ele nu sunt neapărat separate în timpul procesului de părinţii lor, care pot să stea cu ele oricât doresc şi să petreacă cu ele oricât de mult timp aleg să o facă.

În ceea ce voi aţi numi şcoală (de fapt tradusă mai bine ca timp de învăţare) progeniturile îşi stabilesc propria lor programă şcolară, alegând ce îndemânări doresc ele să capete şi nu li se spune ce trebuie să înveţe. Astfel motivaţia este la cel mai înalt nivel iar îndemânările pentru viaţă se capătă repede cu uşurinţă şi cu bucurie.

Codul Triunghiular (ele nu sunt cu adevărat reguli codificate, dar acesta este cel mai bun termen pe care-l pot găsi în limba voastră) nu este ceva care să fie impus cu forţa asupra tinerelor. EFE este ceva care se capătă aproape prin osmoză, prin modelele comportamentale oferite, copilului de către adulţi.

Spre deosebire de societatea voastră în care adulţii oferă modele comportamentale opuse celor pe care vor ca odraslele lor să le înveţe, în societăţile foarte evoluate adulţii înţeleg că ele fac ceea ce văd că fac alţii.

Niciodată nu i-ar veni în cap unei EFE să-şi aşeze progenitura timp de multe ore în faţa unui obiect care arată imagini de comportament pe care ar vrea ca aceasta să le evite. Unei EFE, o asemenea decizie i-ar fi de neînţeles.

Ar fi la fel de incomprehensibil dacă o EFE ar face acest lucru, iar apoi ar nega că imaginile ar avea vreo legătura cu comportamentul brusc aberant al progeniturii ei.

Am să spun din nou că diferenţa dintre societatea EFE şi societatea umană se află într-un element într-adevăr foarte simplu, pe care noi îl vom numi observare adevărată.

În societăţile ETE, fiinţele recunosc ca adevărat tot ceea ce văd. În societăţile umane, multe neagă ceea ce văd.

Ele văd că televizorul le distrug copii şi ignoră acest lucru. Ele văd cum violenţa şi competiţia sunt folosite ca distracţie şi neagă această contradicţie. Ele observă că tutunul face rău trupului şi pretind că nu-i face. Ele văd un tată care e beţiv şi violent şi o întreagă familie care neagă acest lucru, nepermiţând altora să rostească o vorbă despre ce se întâmplă.

Ele observă că timp de mai multe mii de ani religiile nu au reuşit absolut deloc să schimbe comportamentul maselor şi neagă acest lucru. Ele văd în mod clar că guvernele acţionează mai mult înspre a oprima decât înspre a ajuta şi ignoră acest lucru.

Ele văd un sistem de îngrijire a sănătăţii care este în realitate un sistem de îngrijire a bolii, cheltuind o zecime din resurse pentru prevenirea bolilor şi nouă zecimi pentru administrarea lor, şi neagă că profitul este motivul care împiedică orice progres real în educarea oamenilor asupra modului în care să acţioneze, să mănânce şi să trăiască astfel încât să fie sănătoşi.

Ele văd că nu le face nici un bine sănătăţii să mănânce carne de animale care au fost măcelărite după ce au fost hrănite cu forţa cu mâncare încărcată de chimicale, dar neagă ceea ce văd.

Fiinţele umane fac mai mult decât atât. Ele încearcă să dea în judecată moderatorii de talk showuri care îndrăznesc măcar să discute acest subiect. Ştii că există o carte minunată care explorează acest subiect al hranei cu o putere extraordinară de introspecţie. Ea se numeşte Diet for a New America de John Robbins.

Oameni vor citi această carte şi vor nega, vor nega, vor nega că ceea ce scrie acolo are vreun sens. Aceasta e ideea. Mare parte din rasa umană trăieşte în negare. Nu numai că negaţi observaţiile evidente dar dureroase făcute de cineva din jurul vostru, dar şi ceea ce observaţi cu propriii voştri ochi. Voi vă negaţi propriile voastre sentimente, şi în cele din urmă, propriul vostru adevăr.

Entităţile foarte evoluate, din care încep să facă parte şi unii dintre voi nu neagă nimic. Ele observă, cum stau lucrurile. Ele văd foarte clar ceea ce este eficient. Folosind aceste unelte simple viaţa devine simplă. Procesul este preţuit cum se cuvine.

Da, dar cum funcţionează Procesul?

Ca să-ţi dau un răspuns trebuie să îţi evidenţiez o idee pe care, de fapt am mai subliniat-o şi înainte, în mod repetat, în acest dialog. Totul depinde de cine crezi că eşti şi de ce anume încerci să faci.

Dacă obiectivul vostru este de a trăi o viaţă în pace, în bucurie şi dragoste, violenţa nu vă duce acolo. Acest lucru a fost demonstrat deja.

Dacă obiectivul vostru este să trăiţi o viaţă sănătoasă şi lungă atunci consumul de came moartă, fumatul de substanţe cancerigene şi băutul unor cantităţi enorme de lichide care omoară nervii şi distrug creierul nu vă duc acolo. Acest lucru a fost demonstrat deja.

Dacă obiectivul vostru este de a creşte progenituri care să nu acţioneze cu violenţă şi furie, a le aşeza timp de ani de zile direct în faţa unor imagini de violenţă şi furie nu vă duce acolo. Acest lucru a fost demonstrat deja.

Dacă obiectivul vostru este să aveţi grijă de Pământ şi să îi administraţi cu inteligenţă resursele a acţiona ca şi când aceste resurse sunt fără limite nu vă duce acolo. Acest lucru a fost demonstrat deja.

Dacă obiectivul vostru este de a descoperi şi cultiva o relaţie cu un Dumnezeu iubitor astfel încât religia să poată avea o influenţă în lucrările oamenilor atunci învăţătura despre un Dumnezeu al pedepsei şi al plăţii înfricoşătoare nu vă duce acolo. Şi acest lucru a fost demonstrat deja.

Motivul reprezintă totul. Obiectivele determină rezultatul. Viaţa merge înainte conform intenţiilor voastre. Adevăratele voastre intenţii sunt revelate în acţiunile voastre, iar acţiunile voastre sunt determinate de către adevăratele voastre intenţii. Ca şi în cazul tuturor lucrurilor din viaţă (şi a vieţii însăşi), totul e un cerc.

EFE văd cercul. Oamenii nu.

EFE răspund la modul în care stau lucrurile: oamenii îl ignoră.

EFE spun adevărul întotdeauna. Oamenii adesea se mint pe ei înşişi ca şi pe ceilalţi.

EFE spun ceva şi fac ceea ce spun. Oamenii spun ceva şi fac altceva.

Adânc în interiorul vostru voi ştiţi că ceva nu e în regulă, că voi aţi intenţionat să mergeţi la Seattle, dar vă aflaţi în San Jose. Vedeţi contradicţiile din comportamentul vostru şi acum sunteţi cu adevărat gata să renunţaţi la ele. Vedeţi cu limpezime şi cum stau lucrurile, cât şi ceea ce este eficient şi nu mai vreţi să acceptaţi diferenţierile dintre cele două.

Sunteţi o rasă în curs de trezire. Momentul desăvârşirii voastre e aproape.

Nu trebuie să fiţi descurajaţi de ceea ce aţi auzit aici deoarece temelia pentru o nouă experienţă, pentru o realitate mai extinsă a fost pusă, iar toate acestea sunt doar o pregătire pentru o asemenea realitate. Sunteţi gata acum să intraţi pe uşă.

Acest dialog a avut în special intenţia de a deschide uşa larg. Mai întâi să v-o arate. Vedeţi? E acolo! Deoarece lumina adevărului va arăta veşnic drumul. Iar aici vi s-a dat lumina adevărului.

Luaţi acum acest adevăr şi trăiţi-l. Susţineţi acum acest adevăr şi împărtăşiţi-l, îmbrăţişaţi acum acest adevăr şi păstraţi-l ca pe o comoară pentru veşnicie.

Pentru că în aceste trei volume, în trilogia Conversaţii cu Dumnezeu, Eu v-am vorbit din nou despre cum stau lucrurile.

Nu mai e nevoie să mergem mai departe. Nu mai e nevoie să puneţi întrebări sau să auziţi răspunsuri sau să vă mai satisfaceţi din curiozităţi sau să mai oferiţi exemple sau observaţii. Pentru a crea viaţa pe care o doriţi, nu aveţi nevoie decât de ceea ce găsiţi aici, în această trilogie aşa cum a fost prezentată ea până acum. Nu e nevoie să mergem mai departe.

Sigur, mai ai întrebări. Sigur mai există dar?ce?dacă? Sigur, încă nu ai încheiat explorarea pe care am făcut-o amândoi cu bucurie. Pentru că explorarea nu se va încheia niciodată.

E clar că această carte ar putea continua la nesfârşit. Dar nu o va face. Conversaţia cu Dumnezeu va continua, dar această carte nu va continua. Pentru că, în această trilogie acum încheiată vei putea găsi răspunsul la orice altă întrebare pe care ai vrea să o pui. Şi tot ceea ce putem face acum este să repetăm, să reamplificăm să ne întoarcem la aceiaşi înţelepciune, iarăşi şi iarăşi. Chiar şi această trilogie a fost un exerciţiu în acest sens. Nimic nu e nou aici, totul este înţelepciunea străbună la care am revenit.

E bine să revii. E bine să revezi încă o dată. Acesta este procesul de reamintire despre care am vorbit atât de des. Nu aveţi nimic de învăţat. Trebuie doar să vă reamintiţi.

Reveniţi deci adesea asupra acestei trilogii; întoarceţi-i iarăşi şi iarăşi paginile.

Când simţiţi că nu vi s-a răspuns la o întrebare, citiţi-o iarăşi. Veţi descoperi că vi s-a răspuns la întrebare. Dar dacă într-adevăr simţiţi că nu e aşa, atunci căutaţi propriile voastre răspunsuri. Purtaţi propria voastră conversaţie. Creaţi propriul vostru adevăr.

Prin aceasta veţi trăi experienţa lui Cine Sunteţi Voi cu Adevărat.
Nu vreau să pleci!

Nu plec nicăieri. Sunt întotdeauna cu tine în toate modurile, pe toate căile, în toate felurile.

Te rog vreau să-ţi mai pun nişte întrebări, înainte de a ne opri. Câteva întrebări finale, de încheiere.

Înţelegi nu-i aşa, că poţi oricând să mergi înăuntru să te întorci la Lăcaşul Eternei înţelepciuni şi să găseşti răspunsurile acolo?

Da, înţeleg acest lucru, şi sunt recunoscător până în adâncul sufletului că lucrurile se întâmplă în felul acesta, că viaţa a fost creată în felul acesta, că eu am întotdeauna această resursă. Acest dialog a fost în folosul meu. A fost un mare dar. N-aş putea să mai pun câteva întrebări?

Ba da.

E cu adevărat lumea noastră în pericol? într-adevăr neamul nostru e pe punctul de a se autodistruge de a dispare cu adevărat?

Da. Şi atâta timp cât nu luaţi în considerare această posibilitate foarte reală, nu puteţi să o evitaţi. Pentru că persistă lucrul căruia îi opuneţi rezistenţă. Nu dispare decât ceea ce acceptaţi.

Aminteşte-ţi, de asemenea ceea ce ţi-am spus despre timp şi evenimente. Toate evenimentele pe care ţi le poţi imagina, într-adevăr pe care ţi le-ai imaginat, au loc chiar acum în Momentul Etern. Aceasta este Clipa Sfântă. Acesta este Momentul care precede conştienţa voastră. Acesta este lucrul care se întâmplă, înainte ca Lumina să ajungă la voi. Acesta este momentul prezent trimis către voi, creat de către voi, înainte ca voi să o fi ştiut măcar! Pe acesta îl numiţi voi prezent şi el ESTE un cadou. Este cel mai mare cadou pe care vi l-a dat Dumnezeu.

Aveţi capacitatea de a alege dintre toate experienţele pe care vi le-aţi imaginat vreodată pe aceea pe care vreţi să o trăiţi acum.

Ai spus-o, şi eu încep acum să o înţeleg, chiar prin percepţia mea limitată. Nimic din toate acestea nu este cu adevărat, nu-i aşa?

Nu. Voi trăiţi o iluzie. Acesta este marele spectacol de magie. Pretindeţi că nu cunoaşteţi trucurile, chiar dacă voi sunteţi magicianul.

E important să-ţi aminteşti acest lucru, pentru că altfel vei face ca totul să fie foarte real.

Dar ceea ce văd, simt, miros şi ating îmi par forte reale. Dacă aceasta nu e realitate, atunci ce este?

Reţine că nu vezi cu adevărat lucrul pe care-l priveşti.

Creierul tău nu este sursa inteligenţei tale. El este un simplu procesor de date. El preia date prin receptorii pe care voi îi numiţi simţuri. El interpretează această energie în formare conform cu datele anterioare pe care le are în legătură cu acel subiect. El îţi spune ceea ce el percepe, nu ceea ce este în realitate. Pe baza acestor percepţii tu crezi că ştii adevărul în legătură cu ceva când de fapt nu ştii nici jumătate din el în realitate, tu creezi adevărul pe care-l cunoşti.

Inclusiv acest dialog cu Tine?

Cu siguranţă.

Mi-e teamă că aceasta le va da apă la moară celor care spun El nu vorbeşte cu Dumnezeu. El inventează totul.

Spune-le cu blândeţe că ar trebui să încerce să gândească ieşind din tipare. Ei gândesc în termeni de ori/ori. Ar trebui să încerce să gândească în termeni de atât/cât şi.

Nu-l puteţi înţelege pe Dumnezeu dacă gândiţi în limitele valorilor, conceptelor şi înţelegerilor voastre actuale. Dacă doriţi să-l înţelegeţi pe Dumnezeu, trebuie să acceptaţi de bună voie că, actualmente, datele voastre sunt limitate, în loc de a afirma că ştiţi tot ceea ce este de ştiut despre acest subiect.

Îţi atrag atenţia asupra cuvintelor lui Werner Erhard care a declarat că adevărata limpezime poate să apară numai atunci când cineva observă de bună voie că:

Există ceva ce eu nu cunosc, iar cunoaşterea sa ar putea schimba totul.

E posibil ca tu şi să vorbeşti cu Dumnezeu, şi să inventezi totul într-adevăr, iată cel mai grandios adevăr: tu inventezi totul.

Viaţa este Procesul prin care totul este creat. Dumnezeu este energia, energia pură şi neprelucrată, pe care voi o numiţi viaţă. Prin această conştientizare noi ajungem la un nou adevăr.

Dumnezeu este un Proces.

Credeam că ai spus că Dumnezeu este o Colectivitate, că Dumnezeu este ÎNTREGUL.

Aşa am şi spus. Şi Dumnezeu asta este, Dumnezeu este, de asemenea Procesul prin care Întregul este creat şi prin care Se trăieşte ca experienţă. Ţi-am expus toate acestea mai înainte.

Da. Da. Mi-ai dat această înţelepciune pe când scriam cărticica denumită Recreating Yourself.

Într-adevăr. Iar acum o spun aici ca să o primească un auditoriu mai mare. Dumnezeu este un Proces,

Dumnezeu nu este o persoană, loc sau lucru. Dumnezeu este exact ceea ce aţi crezut voi întotdeauna, dar nu aţi înţeles.

Iarăşi?

Întotdeauna aţi crezut că Dumnezeu este Fiinţa Supremă. Da.

Şi aţi avut dreptate. Exact asta sunt Eu. 0 FIINŢĂ şi O STARE DE A FI. Observă că starea de a fi nu este un lucru, este un proces.