Conversaţii cu dumnezeu

Îţi spun că Eu sunt în fiecare floare, în fiecare curcubeu, în fiecare stea din ceruri şi în tot ceea ce este în sau pe fiecare planetă care se învârte în jurul fiecărei stele.

Eu sunt şoapta vântului. Căldura soarelui vostru, individualitatea incredibilă şi perfecţiunea extraordinară a fiecărui fulg de zăpadă. Eu sunt maiestatea din zborul planat al vulturilor şi inocenţa căprioarei în câmp, curajul leilor şi înţelepciunea anticilor.

Şi Eu nu sunt limitat numai la modurile de exprimare care pot fi văzute pe planeta voastră. Voi nu ştiţi Cine Sunt, doar credeţi că ştiţi. Dar să nu credeţi că Cine Sunt se limitează doar la voi sau că Esenţa Mea Divină, acest Spirit Sfânt, v-a fost dat vouă şi numai vouă. Acesta ar fi gândul arogant al unui om dezinformat.

Starea Mea de a fi este în toate, în tot ceea ce există. Totul reprezintă Exprimarea Mea, întregul este Natura Mea Intrinsecă. Nu există nimic din ceea ce Eu Nu Sunt, iar ceva ce Eu Nu Sunt nu poate exista.

Scopul Meu în a vă crea pe voi, creaturile Mele binecuvântate a fost ca să pot avea experienţa de Mine însumi, Creatorul Propriei Mele Experienţe.

Unii oameni nu înţeleg. Ajută-ne pe toţi să înţelegem.

Singurul aspect al lui Dumnezeu, pe care numai o creatură foarte specială l-ar putea crea a fost aspectul de Mine însumi ca fiind Creatorul. Eu nu sunt Dumnezeul mitologiilor voastre. Eu sunt Creatorul, Cel Care Creează. Dar Eu aleg să Mă Cunosc pe Mine Însumi în Propria Mea Experienţă.

: Aşa după cum îmi cunosc perfecţiunea formei exprimată printr-un fulg de zăpadă, uluitoarea frumuseţe printr-un trandafir, tot aşa Îmi cunosc puterea creatoare prin voi.

Vouă v-am dat capacitatea de a crea în mod conştient experienţa voastră, adică acea capacitate pe care o am Eu.

Prin voi. Eu pot cunoaşte fiecare aspect al Meu. Perfecţiunea fulgului de zăpadă, uluitoarea frumuseţe a trandafirului, curajul leilor, maiestatea vulturilor, toate se află în voi. În voi am aşezat toate aceste lucruri, şi încă unul, capacitatea de a fi conştienţi de ele.

În felul acesta voi aţi devenit conştienţi de sine Şi astfel vi s-a dat cel mai mare dar, deoarece aţi fost conştienţi de voi înşivă ca fiind voi înşivă, ceea ce este exact ce Sunt Eu.

Eu sunt Eu însumi, conştient de Mine însumi, ca fiind Eu însumi.

Acest lucru vrea să-l exprime afirmaţia Eu Sunt Ceea Ce Sunt.

Voi sunteţi acea parte din Mine care este conştientă, trăită ca experienţă. Şi ceea ce voi trăiţi ca experienţă (şi ceea ce Eu trăiesc ca experienţă prin voi) este Eu, care Mă creez pe Mine Însumi.

Eu sunt într-o continuă acţiune de a Mă crea pe Mine însumi.

Asta însemnă că Dumnezeu nu este constant? Însemnă că Tu nu ştii ce urmează să fii în momentul următor?

Cum aş putea şti? Tu n-ai decis încă.

Stai să înţeleg bine. Eu decid toate acestea?

Da. Tu eşti Eu care alege să fie Eu.

Tu eşti Eu care alege să fie Ceea Ce Sunt, şi alege ce urmează să fiu.

Voi creaţi aceasta cu toţii în mod colectiv. Voi faceţi aceasta în mod individual pe măsură ce fiecare dintre voi decide Cine Este şi trăieşte această experienţă şi o faceţi în mod colectiv ca fiinţa colectiva cocreatoare care sunteţi.

Eu Sunt experienţa colectivă a voastră a tuturor!

Şi tu chiar nu ştii cine urmează să fii în clipa următoare?

Glumeam. Bineînţeles că ştiu. Îţi cunosc deja toate deciziile, aşa că ştiu Cine Sunt, Cine Am Fost întotdeauna şi Cine Voi Fi întotdeauna.

Cum poţi să ştii ce am eu de gând să aleg să fiu, să fac şi să am în clipa următoare şi cu atât mai mult, ce are de gând să aleagă întreaga rasă umană?

Simplu. Ai făcut deja alegerea. Ai ales deja tot ceea ce ai vreodată de gând să fii, să faci chiar în clipa aceasta! Înţelegi? Nu există ceva care se numeşte timp.

Şi aceasta am mai discutat-o înainte.

Dar merită să recapitulăm acum.

Da. Mai spune-mi odată cum funcţionează.

Trecutul, prezentul şi viitorul sunt concepte pe care le-aţi construit, realităţi pe care le-aţi inventat, pentru a crea un context în interiorul căruia să vă încadraţi experienţa prezentă. Altfel, toate experienţele voastre (Noastre) s-ar suprapune.

Ele se suprapun cu adevărat, adică se întâmplă în acelaşi timp, dar voi nu ştiţi acest lucru. V-aţi aşezat ca într-o scoică ce blochează percepţia, îndepărtându-vă de Realitatea Totală.

Am explicat acesta în detaliu în volumul 2. Ar fi bine să reciteşti acel material pentru a plasa în context tot ceea ce s-a spus aici.

Ideea pe care vreau să o subliniez este că totul se întâmplă în acelaşi timp. Totul. Prin urmare, aşa este. Eu ştiu cu adevărat ce urmează să fiu, ce sunt şi ce am fost. Am ştiut-o dintotdeauna în toate modurile, în toate felurile pe toate căile.

Prin urmare vezi că nu există nici o cale de a Mă lua prin surprindere.

Povestea voastră, întreaga poveste a omenirii, a fost creată pentru ca voi să puteţi cunoaşte prin propria voastră experienţă Cine Sunteţi. A fost creată, de asemenea pentru a vă ajuta să uitaţi Cine Sunteţi, pentru ca să puteţi apoi să vă amintiţi iarăşi Cine Sunteţi şi să îl creaţi.

Pentru că Eu nu pot să-l creez pe cine sunt, dacă trăiesc deja experienţa lui cine sunt. Eu nu pot să creez, să fiu de 1,80 înălţime, dacă deja sunt înalt de 1,80. Ar trebui să fiu mai scund decât atât, sau cel puţin să cred că sunt.

Exact. Înţelegi perfect. Şi întrucât cea mai mare dorinţă a sufletului (Dumnezeu) este de a trăi El însuşi experienţa de a fi Creatorul şi întrucât totul a fost deja creat, Noi nu am avut altă şansă decât de a găsi o modalitate de a uita tot ceea ce este legat de creaţia Noastră.

Sunt uluit că am găsit această modalitate. A încerca să uiţi că noi suntem cu toţii Unul, şi că acest Unul care suntem este Dumnezeu, este ca şi cum ai încerca să uiţi că în cameră există un elefant roz. Cum am putut fi vrăjiţi în halul ăsta?

Ei bine tocmai am atins raţiunea secretă a întregii vieţi fizice. Trăirea în fizic e cea care v-a vrăjit, şi pe bună dreptate deoarece ea este la urma urmei, o aventură extraordinară!

Ca să ne ajute să uităm. Noi am folosit ceea ce unii ar numi Principiul plăcerii.

Cea mai înaltă formă a tuturor plăcerilor este acel aspect al plăcerii care vă face să îl creaţi pe Cine Sunteţi Voi cu Adevărat în cadrul experienţei voastre chiar aici chiar acum, şi să-l recreaţi, să-l recreaţi şi să-l recreaţi din nou pe Cine Sunteţi la cel mai înalt nivel de măreţie. Aceasta este cea mai mare plăcere a lui Dumnezeu.

Cea mai joasă formă a tuturor plăcerilor este acea parte a plăcerii care vă face să uitaţi Cine Sunteţi Voi cu Adevărat. Să nu condamnaţi această formă joasă pentru că fără ea nu aţi putea trăi experienţa formei celei mai înalte.

Este aproape ca şi când plăcerile cărnii ne fac la început să uităm Cine Suntem, pentru ca apoi să devină însăşi calea prin care ne amintim!

Ai prins ideea. Exact aşa este. Iar folosirea plăcerii fizice ca pe o cale de a vă aminti Cine Sunteţi este obţinută prin ridicarea prin trup, a energiei de bază a întregii vieţi.

Aceasta este energia pe care o numiţi uneori energie sexuală, şi care se ridică de-a lungul coloanei interioare a fiinţei voastre până când ajunge la locul pe care îl numiţi Al Treilea Ochi. Acest loc este chiar în spatele frunţii între ochi şi puţin deasupra lor. Pe măsură ce ridicaţi această energie, o faceţi să vă parcurgă întregul trup. Este ca un orgasm interior.

Şi cum se face aceasta? Cum o facem?

Gândiţi şi se ridică. Exact asta vreau să spun. Literalmente voi gândiţi şi ea se ridică de-a lungul drumului interior creat de ceea ce voi numiţi ceakre. O dată ce energia de viaţă se ridică în mod repetat, persoana capătă gustul acestei experienţe exact aşa cum se capătă şi foamea de sex.

Experienţa energiei care se ridică este absolut sublimă. Rapid ea devine cea mai dorită experienţă. Totuşi, voi nu pierdeţi niciodată dorinţa puternică de a vă coborî energia, pentru pasiuni joase, şi nici n-ar trebui să încercaţi, Pentru că, în cadrul experienţei voastre ceea ce este înalt nu poate exista fără ceea ce este jos, după cum v-am arătat de mai multe ori, 0 dată ce aţi ajuns la starea cea mai înaltă trebuie să vă întoarceţi la cea mai joasă pentru a trăi din nou experienţa plăcerii de a vă îndrepta spre cea mai înaltă.

Acesta este ritmul sacru al întregii vieţi. Îl obţineţi nu numai prin mişcarea energiei în interiorul corpului vostru, ci şi prin mişcarea energiei mai extinse din interiorul Trupului lui Dumnezeu.

Vă încarnaţi ca forme mai joase apoi evoluaţi spre stările înalte de conştienţă pur şi simplu prin ridicarea energiei în Trupul lui Dumnezeu. Voi sunteţi acea energie. Iar când ajungeţi la starea cea mai înaltă o trăiţi pe deplin ca experienţă. Şi apoi decideţi ce alegeţi ca următoarea experienţă şi unde alegeţi să mergeţi în Tărâmul Relativităţii pentru a o trăi.

S-ar putea să doriţi să trăiţi din nou experienţa de a deveni. Sinele vostru este într-adevăr o experienţă grandioasă, şi astfel e posibil să porniţi din nou pe Roata Cosmică.

E acelaşi lucru cu roata karmică?

Nu. Nu există roata karmică. Nu aşa cum v-o imaginaţi voi. Mulţi dintre voi şi-au imaginat că sunt nu pe o roată ci pe o pistă rulantă, în cadrul căreia vă plătiţi datoriile acţiunilor trecute şi vă străduiţi plini de curaj să nu mai faceţi altele noi. Aceasta este ceea ce unii dintre voi au numit roata karmică. Ea nu se deosebeşte foarte tare de ceea ce spun unele dintre teologiile vestice, pentru că în ambele paradigme sunteţi consideraţi păcătoşi nevrednici care se străduiesc să-şi obţină puritatea pentru a se ridica spre următorul nivel spiritual.

Pe de altă parte Eu numesc Roată Cosmică experienţa pe care am descris-o aici pentru că nu e vorba despre a fi nevrednic de plata datoriilor, de pedeapsă sau purificare. Roata Cosmică descrie pur şi simplu realitatea supremă sau ceea ce aţi putea numi cosmologia universului.

Este ciclul vieţii, sau ceea ce Eu numesc uneori Procesul. Este o pictogramă care descrie natura fără de început şi fără de sfârşit a lucrurilor, drumul continuu înspre şi de la totul din toate de-a lungul căruia sufletul călătoreşte plin de bucurie, pe tot întinsul eternităţii.

Acesta este ritmul sacru al întregii vieţi prin care voi faceţi să circule Energia lui Dumnezeu.

Uau! N-am auzit niciodată aceste lucruri explicate atât de simplu! Nu cred că am înţeles vreodată atât de clar cum stă treaba.

Tu te-ai adus pe tine aici din dorinţa de a trăi experienţa înţelegerii clare a acestui fenomen. Acesta este scopul dialogului de faţă. Deci sunt bucuros că ai ajuns aici în realitate, nu există un loc mai înalt sau mai jos pe Roata Cosmică. Cum ar putea exista aşa ceva? Doar este o roată, nu o scară.

Excelent. Este o imagine excelentă şi o înţelegere excelentă. Prin urmare să nu condamnaţi ceea ce numiţi instinctele umane cele mai de jos animalice, ci binecuvântaţi-le, cinstiţi-le ca pe un drum pe care şi prin care vă găsiţi calea înapoi spre casă.

Pentru o mulţime de oameni, aceasta va uşura foarte mult sentimentul d» vinovăţie legat de sex.

De aceea v-am spus: jucaţi-vă, jucaţi-vă cu sexul şi cu întreaga viaţă.

Amestecaţi ceea ce numiţi voi sacrul, cu profanul pentru că, atâta timp cât nu veţi vedea altarele voastre ca fiind locul suprem pentru dragoste, şi dormitoarele voastre ca fiind locul suprem pentru preaslăvire, nu veţi vedea absolut nimic.

Credeţi că sexul e separat de Dumnezeu? Adevăr vă spun Eu vouă: Eu sunt în dormitoarele voastre în fiecare noapte!

Prin urmare daţi-i înainte! Amestecaţi ceea ce numiţi voi profanul, cu sublimul astfel încât să vedeţi că nu există nici o diferenţă între ele şi să le trăiţi ca experienţă pe Toate ca pe Unul Apoi după ce vă continuaţi evoluţia nu vă mai vedeţi în postura de a renunţa la sex, ci de a vă bucura de el la un nivel mai înalt. Pentru că întreaga viaţă este SEX, schimb Sinergic de Energie exprimată.

Iar dacă înţelegi acest lucru despre sex îl vei înţelege despre tot ceea ce înseamnă viaţă. Veţi înţelege chiar şi sfârşitul vieţii, ceea ce voi numiţi moarte în momentul morţii nu vă veţi vedea ca renunţând la viaţă, ci ca bucurându-vă de ea la un nivel mai înalt.

Când în cele din urmă veţi vedea că nu există separare în interiorul Lumii lui Dumnezeu, adică nimic care să nu fie Dumnezeu, atunci în sfârşit veţi renunţa la această invenţie a omului pe care voi aţi numit-o Satana.

Dacă Satana există, el există sub forma fiecărui gând pe care l-aţi avut vreodată că aţi fi separaţi de Mine. Voi nu puteţi să fiţi separaţi de Mine pentru că Eu Sunt Tot Ceea Ce Există.

Acei bărbaţi l-au inventat pe diavol pentru ca să-i înspăimânte pe oameni, făcându-i să acţioneze aşa cum vor ei sub ameninţarea că dacă nu o fac se separă de Dumnezeu. Tactica supremă de înspăimântare a fost condamnarea la a fi aruncaţi în focurile veşnice ale gheenei. Dar acum nu trebuie să vă mai fie frică. Pentru că nimic nu poate să vă separe de Mine şi nimic nu vă va separa vreodată.

Voi şi cu Mine, Una suntem. Voi nu puteţi fi altceva dacă Eu Sunt Ceea Ce Sunt: Tot Ceea Ce Există

De ce m-aş condamna Eu pe Mine însumi? Şi cum aş face-o? Cum M-aş putea separa pe Mine însumi de Mine însumi când Sinele Meu este Tot Ceea Ce Există şi nu există nimic altceva?

Scopul meu este să evoluez nu să condamn, să mă înalţ nu să mor, să trăiesc experienţe şi nu să dau greş. Scopul Meu este să Fiu nu să încetez de A Fi.

Eu nu pot în nici un fel să Mă separ de voi, sau de orice altceva. Iadul înseamnă a nu şti acest lucru. Mântuirea înseamnă a-l şti şi a-l înţelege pe deplin. Acum sunteţi mântuiţi. Nu mai trebuie să vă faceţi griji în legătură cu ce o să se întâmple cu voi după moarte.

Putem vorbi un pic despre treaba asta cu moartea? Spuneai că volumul al treilea urmează să se ocupe de adevăruri superioare, de adevăruri universale. În toată conversaţia pe care am avut-o până acum nu am discutat prea mult despre moarte, şi despre ceea ce se întâmplă după ea. Hai s-o facem acum. Hai să ajungem la acest subiect.
Bine. Ce vrei să ştii? Ce se întâmplă când murim? Ce alegeţi voi să se întâmple?

Vrei să spui că orice se întâmplă este ceea ce alegem noi să se întâmple? Crezi că încetaţi să creaţi, numai pentru că aţi murit? Nu ştiu. De aceea Te întreb.

E normal. Adevărul este că ştii dar văd că ai uitat, ceea ce e grozav Totul merge conform planului.

Când muriţi nu încetaţi de a crea. E destul de explicit pentru tine?

Da.

Bine.

Motivul pentru care nu încetaţi de a crea când muriţi este că nu muriţi niciodată. Nu puteţi muri. Voi sunteţi viaţa însăşi. Prin urmare nu puteţi muri.

Deci, ce se întâmplă în momentul morţii este că voi continuaţi să trăiţi.

Din acest motiv atât de mulţi oameni care au murit nu cred că sunt morţi, pentru că ei nu au experienţa de a fi morţi. De aici provine confuzia.

Sinele poate să îşi vadă trupul întins pe jos făcut zob. Sinele se mişcă brusc în toate părţile.

Iar atunci când doreşte să trăiască o anumită stare descoperă brusc că o şi trăieşte.

Dacă Sufletul (numele pe care îl dăm de acum Sinelui) se minunează:, Măi să fie, de ce nu se mişcă corpul ăla al meu? el se va afla imediat acolo, aplecat asupra corpului_studiindu-i cu curiozitate înţepeneala.

Dacă cineva intră în cameră şi sufletul gândeşte: Cine-o fi? Imediat el se află în faţa sau lângă persoana respectivă.

Şi astfel, într-un răstimp foarte scurt sufletul învaţă că poate să meargă oriunde, cu viteza propriului său gând.

Îl copleşeşte un sentiment de libertate incredibilă şi lipsă de greutate şi în general e nevoie de ceva timp pentru ca entitatea să se obişnuiască cu toate salturile bruşte pe care le face, o dată cu fiecare gând pe care-l are.

Dacă persoana a avut copii şi se gândeşte la ei, imediat sufletul se află în prezenţa copiilor oriunde ar fi ei. Astfel sufletul învaţă că nu numai că poate fi oriunde vrea cu viteza gândului, dar poate fi şi în două locuri deodată. Sau în trei locuri. Sau în cinci.

În toate aceste locuri el poate exista, observa şi conduce activităţile în mod simultan fără dificultăţi sau confuzii. Apoi concentrându-se poate să se adune întorcându-se într-un singur loc.

În următoarea viaţă sufletul îşi aminteşte ceea ce ar fi fost bine să-şi amintească în această viaţă, şi anume că orice efect este creat de către gând şi că acţiunea este un rezultat al intenţiei.

Când eu mă concentrez pe ceva ca intenţie a mea, aceasta devine realitatea mea.

Exact. Singura diferenţă este viteza cu care trăieşti experienţa rezultatului în viaţa fizică ar putea exista un răstimp între gând şi experienţă în împărăţia spiritului, nu există un astfel de răstimp, rezultatele sunt instantanee.

De aceea sufletele plecate de curând învaţă să-şi monitorizeze cu multă grijă gândurile deoarece trăiesc ca experienţă absolut orice gândesc.

Folosesc în sens foarte larg cuvântul învaţă mai mult ca o figură de stil decât cu sensul real. Mult mai potrivit ar fi termenul, îşi amintesc.

Dacă sufletele întrupate ar învăţa să-şi controleze gândurile tot atât de repede şi de eficient ca cele aflate în spirit întreaga lor viaţă s-ar schimba.

În crearea realităţii individuale, controlul gândului sau ceea ce unii numesc rugăciune înseamnă totul

Rugăciune?

Controlul gândului este forma cea mai înaltă de rugăciune. De aceea, gândiţi-vă numai la lucruri bune şi la ceea ce este drept. Nu zăboviţi în negativitate şi în întuneric. Şi chiar şi în momentele când totul vă apare în negru, în special în acele momente, străduiţi-vă să vedeţi numai perfecţiunea, exprimaţi-vă numai recunoştinţa şi apoi imaginaţi-vă numai acea manifestare a perfecţiunii pe care o alegeţi pentru momentul următor.

În această formulă se găseşte liniştea în acest proces se găseşte pacea în Această conştienţă se găseşte bucuria.

Este extraordinar. Este o informaţie extraordinară. Mulţumesc că o comunici prin mine.

Mulţumesc că o laşi să fie comunicată prin tine. Uneori eşti mai curat decât alteori. În unele momente eşti mai deschis, ca o sită care tocmai a fost curăţată. Este mai deschisă, Sunt mai multe găurele deschise

Bine ai spus-o!

Ei fac şi Eu ce pot!

Să recapitulăm deci: Sufletele eliberate din trup îşi amintesc repede să-şi monitorizeze şi să-şi controleze cu foarte multă grijă gândurile, pentru că ceea Ce gândesc aceea creează şi trăiesc ca experienţă.

Repet acelaşi lucru e valabil şi pentru sufletele care se află încă în trup doar că rezultatele nu sunt de obicei atât de imediate. Există un răstimp între gând şi creaţie care poate fi zile săptămâni luni sau chiar ani, care creează iluzia că ceva se întâmplă ţie şi nu din cauza ta. Aceasta este o iluzie.

După cum ani mai spus de câteva ori până acum această uitare face parte din sistem. Este o parte a procesului deoarece voi nu puteţi să creaţi Cine Sunteţi până când nu uitaţi Cine Sunteţi. Astfel că, iluzia care provoacă uitare este un efect creat cu scop precis.

Când vă părăsiţi trupul va fi o mare surpriză să vedeţi legătura instantanee şi evidentă între gândurile şi creaţiile voastre. La început va fi o surpriză şocantă apoi una foarte plăcută pe măsură ce începeţi să vă amintiţi că voi sunteţi cauza creării experienţei voastre şi nu efectul ei.

De ce există o astfel de întârziere între gând şi creaţie înainte de a muri şi nu există nici una după ce murim?

Pentru că voi acţionaţi în interiorul iluziei timpului. Când sunteţi ieşiţi din trup nu există nici o întârziere între gând şi creaţie deoarece sunteţi ieşiţi din perimetrul timpului.

Cu alte cuvinte, după cum ai spus atât de des, timpul nu există.

Nu aşa cum îl înţelegeţi voi. Fenomenul timp este în realitate o funcţie a perspectivei din care priveşti lucrurile.

De ce există el cât timp suntem în trup?

Voi l-aţi creat aşezându-vă în interiorul perspectivei voastre prezente şi asumându-v-o. O folosiţi ca pe o unealtă cu care puteţi explora şi examina mult mai deplin experienţele voastre, fărâmiţându-le în bucăţi separate mai degrabă decât considerându-le un tot unitar.

Viaţa este un tot unitar un eveniment din cosmos care se întâmplă chiar acum Totul se întâmplă acum. Pretutindeni.

Nu există timp ci acum. Nu există loc ci aici.

Aici şi acum este Tot Ceea Ce Există.

Dar voi alegeţi să trăiţi măreţia lui aici şi acum în fiecare detaliu al ei cât şi experienţa Sinelui vostru Divin ca pe creatorul de aici şi acum a acestei realităţi. Au existat numai două moduri, două planuri de experienţă, prin care voi aţi putut face aceasta Timpul şi spaţiul.

Acest gând a fost atât de magnific încât literalmente aţi explodat de plăcere!

În această explozie datorată plăcerii s-a creat spaţiul dintre părţile voastre şi timpul necesar de a vă mişca de la o parte a voastră înşivă la cealaltă.

În acest mod literalmente v-aţi sfâşiat Sinele în bucăţi pentru a vă privi bucăţile care vă formează. S-ar putea spune că aţi fost atât de fericiţi încât aţi plesnit în bucăţi.

Iar de atunci încoace adunaţi bucăţile la un loc.

Deci, asta-i toată viaţa mea! Adun bucăţile la un loc, încercând să văd dacă întregul are vreun sens.

Prin instrumentul numit timp aţi reuşit să separaţi bucăţile să împărţiţi indivizibilul, pentru ca astfel să-l vedeţi şi să-l trăiţi mai deplin ca experienţă pe măsură ce-l creaţi.

Folosiţi timpul ca pe un microscop al sufletelor voastre, tot aşa cum uitându-vă prin microscop la un obiect solid, vedeţi că nu e deloc solid ci format dintr-un conglomerat de milioane de procese diferite chestii diferite care se întâmplă toate în acelaşi timp şi creează un proces mai mare.

Să ne gândim la Parabola Pietrei.

A fost odată o Piatră plină de nenumăraţi atomi, protoni, neutroni şi alte particule subatomice de materie Aceste particule se mişcau continuu, într-o anumită organizare fiecare particulă mergând de aici până acolo şi având nevoie de timp pentru aceasta mişcându-se atât de repede încât Piatra însăşi părea a nu se mişca deloc. Ea pur şi simplu exista. Stătea acolo nemişcată sorbind din soare udată de ploaie.

Ce e chestia asta care se mişcă înăuntru în interiorul meu? a întrebat Piatra.

Este Tu, a răspuns o Voce din Depărtare.

Eu? a spus Piatra. E imposibil. Eu nu mă mişc deloc. Oricine poate să vadă asta.

Da de la distanţă, a fost de acord Vocea. De aici, de departe arăţi întradevăr a fi solidă şi nemişcată. Dar când eu vin aproape, când mă uit de foarte aproape la ceea ce se întâmplă cu adevărat, văd că tot ceea ce formează Ceea Ce Eşti se mişcă. Se mişcă cu o viteză incredibilă prin timp şi spaţiu în cadrul unui anumit tipar care Te creează ca pe obiectul numit Piatră. Şi astfel e ca şi cum ai fi fermecată! Te mişti şi nu te mişti, îh acelaşi timp.

Dar, a întrebat Piatra care este iluzia? Unitatea, nemişcarea Pietrei sau separarea şi mişcarea părţilor Ei?

, La care Vocea a răspuns, Care este iluzia? Unitatea, nemişcarea lui Dumnezeu? Sau separarea şi mişcarea părţilor Lui?

Adevăr vă spun Eu vouă: Pe această Piatră îmi voi construi Eu biserica pentru că aceasta este Piatra Veacurilor. Acesta este adevărul etern care nu lasă nici o piatră la locul ei în această mică poveste ţi-am explicat totul. Aceasta este Cosmologia.

Viaţa este o serie de mişcări mici incredibil de rapide. Aceste mişcări nu afectează deloc imobilitatea şi Starea de A Fi a Tot Ceea Există. Dar la fel ca şi în cazul atomilor Pietrei mişcarea este cea care creează nemişcarea chiar sub ochii voştri.

Privit de la această distanţă nu există mişcare. Nu poate exista, pentru că tot Ceea Ce Există este Tot Ceea Ce Este şi nu există nimic altceva. Eu sunt Cel Care Mişcă Rămânând Nemişcat

Privind din perspectiva limitată din care voi vedeţi Tot Ceea Ce Este vă vedeţi pe voi înşivă ca separaţi şi despărţiţi, nu ca pe o fiinţă unică nemişcată ci ca pe multe fiinţe aflate în permanentă mişcare.

, Ambele feluri de a vedea lucrurile sunt corecte. Ambele realităţi sunt reale. Iar când eu mor, nu mor câtuşi de puţin, ci trec, pur şi simplu, în Marea de conştienţă a macrocosmosului, acolo unde nu există timp sau spaţiu, acum şi atunci, înainte şi după.