Partea mea vei fi, o, Doamne, scutul meu în veşnicii,
Pe cărarea către ceruri lângă mine Tu să fii!
Domnul meu, Domnul meu, Domnul meu, Domnul meu,
Pe cărarea către ceruri lângă mine Tu să fii!
2. Nu o viaţă mai uşoară, nu vreau faimă, bogăţii,
Mai degrabă suferinţa, lângă mine doar să fii!
Domnul meu, Domnul meu, Domnul meu, Domnul meu,
Mai degrabă suferinţa, lângă mine doar să fii!
3. Şi prin văi întunecoase mâna Ta mă va păzi,
Când voi trece pragul morţii lângă mine vreau să fii!
Domnul meu, Domnul meu, Domnul meu, Domnul meu,
Când voi trece pragul morţii lângă mine vreau să fii!
(Close To Thee, Fanny Crosby, Silas J. Vail, 1874, MI)
189
299
1. Pe calea îngustă e luptă, plăceri, deşertăciuni pe ea nu-s,
Nu-i împodobită, da-i dreaptă, si e bună că duce în sus.
/: Drept la cer conduce, a lupta este bine pe ea. :/
2. Viaţa aceasta nu ţine-aşa mult, deci n-o pierde fară de folos!
Mergi pe calea aceasta cu avânt, căci ea te duce pân’ la
Cristos.
3. Chin, dureri vei afla uneori, piedici multe vei întâmpina,
Dar vei fi însoţit de Isus, şi vei merge spre cer parcă-n zbor.
(Sweet By-and-By, S. F. Bennett, Joseph Webster, 1868, MI)
300
1. Precum trec stelele strălucitoare,
de raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici, lasând toate,
dar ce lui Isus ai facut, va sta.
Asta rămâne, nu veştejeşte,
ce pentru Isus ai făcut va sta,
Căci tu vei trece de-aici, lăsând toate,
dar ce lui Isus ai făcut, va sta!
2. De lucrul tău, altul se va bucura, pe tine uitarea te v-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera,
dar ce lui Isus ai făcut, va sta.
3. Serv credincios, cel ce bine ai luptat,
sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat,
Te vei repauza, dar ceea ce-ai plantat
în veci va sta ce-n iubire-ai lucrat.
190
4. Plata cerească cea nemăsurată,
vor primi servii de la Împărat,
Nici un credincios n-a rămâne-afară,
n-a fi uitat ce aici ai lucrat.
(Only Remembered, Horatius Bonar, Ira Sankey, 1891, DO)
301
1. Spre cer doresc a mă grăbi păşind mai sus din zi în zi,
In calea mea mă rog mereu să mă ridici, o, Domnul meu!
Te rog, ridică-mă şi-oi sta încrezător pe calea Ta,
Să mă ajuţi a mă-nălţa mai sus, mai sus, în slava Ta!
2. Nicicând eu nu doresc a sta în îndoieli şi teamă grea,
Chiar dacă mulţi aşa trăiesc eu un loc mai înalt doresc.
3. Doresc să urc mereu mai sus privind la chipul Tău, Isus,
Prin Duhul Sfant să cresc mereu
din slavă-n slavă, Domnul meu!
4. Doresc s-ajung acolo sus să văd mărirea lui Isus,
De-aceea eu mă rog mereu să mă ajuţi, o, Domnul meu!
(Higher Ground, Johnson Oatman, Jr., Charles Gabriel, 1898, SOL)
302
1. Stai pe loc şi te gândeşte, unde-alergi aşa zorit
Şi nu vrei să te gândeşti, o, ce sfârşit trist vei avea?
Vino astăzi, vin’ de grabă, vino la Isus acum!
Mâine, poate, cine ştie, nu mai eşti pe-acest pământ!
191
2. Te-ai zbătut prea multă vreme în ruşine şi-n păcat,
Scoală azi şi părăseşte tot trecutu-ntunecat!
3. În lumină, frate dragă, liber vei putea să mergi,
Sub privirea unui Tată, care-i plin de dragoste.
(Fully Trusting, JC Morgan, George Stebbins, sec. XIX, RE)
303
1. Vei veni, Isuse, ştiu că vei veni
Şi pe nori cu slavă Tu vei răsări.
Mare va fi ziua când ai să cobori,
Sărbătoarea celor fără sărbători.
2. Plâng în strâmtorare toţi copiii Tăi,
Alungaţi de lume şi de oameni răi.
Suspinând Te cheamă bieţii asupriţi,
Tu, dreptatea celor neîndreptăţiţi.
3. Mare-i jalea celor care gem şi plâng
Şi-n amare lacrimi chinul lor şi-l frâng
Aşteptându-Ţi ziua când ai să revii,
Bucuria celor fără bucurii.
4. Cad sub greul crucii mii de oropsiţi,
Veşnic fără milă, veşnic prigoniţi,
Şi aşteaptă, Doamne, ziua Ta cu dor,
Ajutorul celor fără ajutor.
5. Gem pe drumuri grele bieţii Tăi copii
Şi cu dor Te cheamă aşteptând să vii,
Să le stingi în suflet multele dureri,
Mângâierea celor fără mângâieri.
(Vei veni, Isuse, Traian Dorz, 1970, RE)
192
Filosofia
de închinare
a Bisericii Metanoia
LUCRAREA DE ÎNCHINARE
Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor!
Psalmul 149.1
„Închinare” este termenul pe care îl folosim pentru a cuprinde
toate acţiunile sufletului, minţii şi trupului, care exprimă
valoarea infinită a lui Dumnezeu. A trăi vieţi care să-L declare
pe Dumnezeu ca cea mai mare comoară pe care o avem,
nu este un lucru mic, este însuşi scopul creaţiei, al oricărei
activităţi umane, cea mai mare chemare a muzicii, scopul de
necombătut al întoarcerii Domnului şi declaraţia supremă a
întregii omeniri.
Închinarea veritabilă, pură, declară sau atribuie valoare, aduce
un omagiu şi îl celebrează pe Dumnezeu. Obiectul ei este
caracterul măreţului nostru Dumnezeu, totul având legătură cu
El, cu gloria şi numele Lui.
Acest termen general, „închinare”, devine mai specific în timpul
serviciilor de închinare.
Toate elementele închinării noastre sunt selectate anume
pentru a determina închinătorul să comunice cu Dumnezeu
şi să-I aducă glorie. Ghidaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, ştim
că „adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi
adevăr, pentru că astfel de închinători caută Tatăl.” Serviciile
noastre sunt planificate ţinând cont de nevoile credinciosului,
menţinând în acelaşi timp o sensibilitate către cei care pun
sub semnul întrebării afirmaţiile lui Cristos. Sunt multe feluri în
care oamenii se pot închina. Noi credem că închinarea nu este
ceva la care stai şi priveşti, şi încurajăm deliberat participarea
întregii adunări, încurajând manifestarea şi libertatea Duhului în
închinare în limitele acceptate de Scripturi.
195
PRINCIPIILE ECHIPEI DE ÎNCHINARE
A BISERICII METANOIA
1. Să conducă biserica în închinare, nu doar să cânte în faţă:
săDostları ilə paylaş: |