Delegațiile ungară condusă de Horthy și cea germană condusă de Hitler, spre sala de recepții, la Berlin
Horthy și Hitler înspectând trupele ungare
26 august 1936, Adolf Hitler și Miklos Horthy la Budapesta
1939, Miklos Horthy primit de Adolf Hitler, la Berlin
Adolf Hitler împreună cu regentul Miklos Horthy și soția Magdolna Horthy
Moneda de 5 Pengő din 1943 cu portretul lui Miklós Horthy
Placheta care a fost emisă la data de 4 septembrie 1993, cu ocazia repatrierii și reînhumării osemintelor lui Miklos Horthy, la Kendereș
Consider că prin prezentarea fotografiilor de mai sus, am răspuns clar și echivoc, dacă Miklos Horthy a fost sau nu hitlerist sau nazist. Desigur că, cazul lui nu poate fi nici decum asemănat cu al mareșalului roman Ion Antonescu, deoarece cauzele au fost altele, precum și interesul geo-politic, aflat la oriiginea unor acțiuni, pe care încă nu le cunoaștem în amănunțime. Cititorul are libertatea de a alege și înțelege fenomenul, eu ca autor de carte, nu-mi pot permite decât să dau în vileag cât mai multe fapte și documente, pe baza cărora se poate deci trage o concluzie firească și documentată.
Nyiro Jozsef – vinovat de propagandă de război fascist, de revizioniam, iredentism şi de antisemitism
Este de neînţeles cum Parlamentul ungar girează astăzi o acţiune profund imorală, de reabilitare a unui scriitor care prin loialitatea lui faţă de demersurile criminale ale Parlamentului ungar din timpul lui Szalasi (1944) a dus la cumplite atrocităţi contra românilor din Transilvania şi la Holocaustul contra evreilor din Ungaria şi Transilvania ocupată. Ce fel de “acţiune culturală” este aceasta şi nu cumva această “pioşenie” de a aduce osemintele lui Nyiro Jozsef în România este de fapt o blasfemie la adresa victimelor legislaţiei Parlamentului ungar din timpul Dictatului de la Viena? Nu cumva această “pioşenie” este de fapt o blasfemie şi la adresa victimelor celui de-al Doilea Război Mondial, pentru care scriitorul şi parlamentarul ungur Nyiro Jozsef s-a angajat cu toată convingerea sa? “Azi lumea e în flăcări şi cu cât flăcările se înalţă mai sus cu atât mai bine putem pătrunde în adâncul viitorului nostru” – spune Nyiro în 1942. Cercetătorul care studiază revista editată de Nyiro Jozsef din perioada 1942-1943, intitulată “Magyar Ero” (Forţa maghiară) – din care am citat cele de mai sus – este stupefiat cum acest scriitor s-a angajat cu toate forţele intelectuale pentru sprijinirea războiului, a “Conducătorului” – cum îl numea pe Horthy (“mare ctitor şi unificator de ţară, Domnul nostru Conducător – siguranţa noastră, sprijinul nostru, refugiul nostru şi sursa forţei noastre “) – şi a regimului nazist, a “noii ordini mondiale” ale lui Hitler, publicând, număr după număr (vezi fotografiile la www.forumharghitacovasna.ro), cu comentarii favorabile, portretele acestor criminali de război, vinovaţi de crime contra umanităţii, susţinând cu arma scrisului şi a ideologiei, pas cu pas, războiul din Est contra “bolşevismului” – unde au murit mii şi mii de oameni nevinovaţi – şi războiul de pe frontul african purtat de nazişti contra marilor puteri democratice Anglia şi Statele Unite ale Americii. Nu credem că statul român ar face un act necesar şi drept să admită extensia actului imoral al Parlamentului ungar pe teritoriul românesc de a onora pe acest Nyiro Jozsef, jignind astfel pe cetăţenii români care au avut de suferit de pe urma legislaţiei ungare din timpul parlamentarului Nyiro Jozsef, jignind sentimentele naţiunii americane şi ale naţiunii britanice, Nyiro Jozsef a publicat frecvent în revista sa, cu satisfacţie, imagini cu prizonieri americani şi englezi din lagărele naziste, a publicat cu satisfaţie imaginea unui nou avion german care “ar putea bombarda New York-ul” (cum comenta Nyiro), imagini cu avioane naziste care bombardează oraşe din Anglia De asemenea, s-ar jigni profund şi sentimentele naţiunilor din fosta URSS, Nyiro Jozsef publicând cu mare satisfacţie succesele honvezilor şi ale naziştilor, inclusiv ale trupelor SS, pe frontul din Est, cu sate “bolşevice” în flăcări, cu Stalingradul numai ruine, cu cadavre ale “bolşevicilor” presărate pe câmpul de luptă şi îngheţate, revista sa fiind o armă perfectă în sprijinul honvezilor de pe front, unde avea mare cinste (a se vedea fotografia cu “Magyar Ero” pe frontul din Est). De fapt hovezilor le era dedicată revista, pentru că “Honvezii întruchipează astăzi forţa maghiară,… publicaţia noastră îi aşează în rândul întâi pe honvezi, gravând pe fruntea lor cele două cuvinte magice care sunt cheia secretului adânc ascuns în măruntaiele vieţii maghiarimii: …”- spune Nyiro. Acest “apostol al maghiarilor” mai spunea: “Slăvit fie Dumnezeul maghiarilor! Mă gândesc la fapte concrete atunci când vreau să dovedesc vitejia honvezilor. Cei avizaţi apreciază aşa cum trebuie faptele de vitejie de pe câmpul de luptă, iar lumea priveşte cu admiraţie pe honvezii maghiari. Nu avem voie să-i uităm niciodată”. Numai că, din păcate, aceşti honvezi care au comis odioasele atrocităţi contra românilor: copii, femei, bătrâni nevinovaţi de la Ip, Treznea, Camăr, Zalău, Huedin, Sucutard, Mureşenii de Câmpie, Sărmaș şi din alte localităţi româneşti ale Transilvaniei erau de partea fascismului şi a nazismului, nu de partea demnităţii şi libertăţii umane, a civilizaţiei. S-ar jigni, de asemenea, şi sentimentele evreilor de oriunde, Nyiro Jozsef a publicat o instigare contra evreilor în revista sa, identificând astfel pe evrei cu spionii şi cu duşmanii maghiarimii, care răspândesc numai zvonuri duşmănoase. “În închisoare este locul răspânditorilor de zvonuri” – instigă Nyiro, de fapt Hitler, atât de cultivat de Nyiro în revista sa, va găsi, nu peste mult timp, soluţia finală pentru evrei . Nu sunt numiţi evreii, dar imaginile acestor “spioni şi duşmani” sunt exclusiv numai cu evrei (vezi fotografiile la www.forumharghitacovasna.ro), într-un moment extrem de periculos, când se năştea ideea criminală a Holocaustului. “Maghiarul conştiincios trebuie să dea dovadă de un comportament identic inclusiv faţă de cei care sunt nehotărâţi ca şi faţă de cei care nu-şi îndeplinesc îndatoririle în spiritul compasiunii şi a disciplinei impuse de ordinele maghiare ale zilelor noastre!” – mai instigă Nyiro – , şi astfel nu este de mirare cum “maghiarul conştiincios” a participat cu nespusă cruzime în Transilvania contra românilor şi apoi la adunarea evreilor în lagărele de concentrare şi transportul lor la Auschwitz, Dachau, Birkenau şi în alte locuri ale morţii. Evident că Nyiro Jozsef a fost căutat după război, pe bună dreptate, ca şi criminal de război. Aşteptăm ca statul român să stopeze astfel de acţiuni de “pioşenie” şi “culturale” pe teritoriul românesc, ţinând cont că acestea jignesc – conştient sau nu – sentimentele, nu numai ale românilor, ci şi ale naţiunilor americane, britanice, ucrainene, ruse, evreieşti şi ale altora care au fost de partea democraţiei în cel de-al Doilea Război Mondial. Vă prezentăm mai jos, câteva mostre din temele și titlurile pe care Nyiro Jozsef, le trata ca un ideolog de frunte:- Trage! Foc! Forta maghiara, saptamanal ilustrat Nyiro Jozsef - Horthy Miklos, amiralul de Balaton, pe prima pagina a lui Nyiro Jozsef - Presa lui Nyiro slujind pe front , cu secui pe post de propagandisti nazisti - Ciano, marele prieten al maghiarimii – scrie Nyiro - Hitler din nou onorat in gazeta lui Nyiro; mai jos evreii sunt pusi la zidul infamiei Vă miraţi? Antisemitismul maghiar e privit de către unii cu respect şi admiraţie, din câte se poate lesne consta, ceea ce fundamentează posibilitatea repetării unor enorme nenorociri provocate deliberat! Absurdul extrem este o palidă deviaţie în comparaţie cu şovinismul maghiar, care-l întrece până şi pe acela “brevetat” de către xenofobii cei mai crânceni. Aproape deunăzi (în 1993), rămăşiţele amiralului de Balaton, Horthy Miklos, au fost repatriate şi reînhumate cu onoruri militare şi mare fast în orăşelul natal: Kenderes. Deşi a fost un feroce criminal de război, cu zeci de mii de victime la activ, inclusiv din rândul evreilor din Ungaria şi din partea răpită – prin Dicktatul de la Viena – a Transilvaniei, dar şi din Banatul iugoslav, Horthy a fost numai MARTOR, la Nürnberg, NU inculpat, cum ar fi fost normal. A murit de moarte bună, în Portugalia, la 98 de ani. Câtă iubire, gratitudine din partea conaţionalilor şi nu numai! În schimb, tot felul de hahalere îl împroaşcă cu noroi pe Mareşalul Antonescu, şef de promoţie la Saint Cyr, îi atribuie vinovăţii ce nu i-au aparţinut, iar pe români îi acuză de exterminarea a peste… 300.000 de evrei, cifră imposibil de probat (oricum, nici măcar un om nefiind normal să cadă victimă cruzimii unor semeni, cred eu cu tărie!). Ion Antonescu a fost umilit, supus unui proces în stil bolşevic, asasinat în condiţii ruşinoase pentru onoarea militară, mormântul său nefiind cunoscut. Câtă ură neîmpăcată şi mortală indiferenţă din partea neoamenilor! Jalnic este că nişte caraghioşi chiar cred toate mizeriile fabricate, deşi istoricii veritabili au demonstrat că multe din ordinele lui Antonescu au fost răstălmăcite, altele – la concretizare – au fost hiperbolizate halucinant. Prima soţie a sa a fost evreică, al doilea soţ al nevestei pe care a adorat-o, Maria, fusese şi el evreu. Numeroase mărturii demonstrează că acţiunile de salvare a zeci de mii de evrei întreprinse de Regina Elena, de Patriarhul Nicodim Munteanu, de marele Rabin Alexandru Şafran, de nobila Viorica Agarici ş.a. nu ar fi putut să fie puse în act fără acordul tacit al Mareşalului, al colaboratorilor precum Mihai Antonescu, al subalternilor săi. Istoria nu e artă teatrală ori cinematografică, istoria este ştiinţă de înaltă valoare. ADEVĂRUL istoric trebuie cunoscut şi transmis posterităţii, nu mistificările, deoarece adevărul va ieşi oricum la iveală, uneori peste secole, exact aşa cum untdelemnul pluteşte pe apă! Personal, cum repet acum, am inima destul de mare, spre a da găzduire tuturor antecesorilor cu dragoste de patrie, între aceştia Ion Antonescu şi Regele Mihai: două personalităţi tragice ale istoriei noastre. Spusa cronicarului erudit Miron Costin nu trebuie uitată nicidecum: “Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om e sub cârma vremii”! Greşelile sunt inerente făpturilor omeneşti, ele sunt infinit mai dureroase în timpuri de imensă restrişte, iar numai bunul Dumnezeu este fără prihană, adevăr simplu ignorat voit de către specialiştii în lapidări, în sens propriu şi figurat.
