Coperta ioana dragomirescu mardare 828590

29. Genul este, prin urmare, analog materiei, deoarece el r

zintă o virtualitate, o indeterminare: un animal ca een nu e?rc~

If.- i AI este 111^3

— ciine, cal, om — m schimb, diferenţa este e h' lentă formei sau actualizării: animalul actualizat într-un anume f*! determinat devine cîine, sau cal. Unirea celor doi termeni este ev' dentă deoarece ei nu reprezintă decît două aspecte ale aceleiaşi reali­tăţi: o virtualitate care se actualizează mai mult sau mai puţin

30. Entităţile simple nu pot fi, desigur, definite, deoarece neavînd materie, nici măcar inteligibilă, nu pot presupune o unire dintre un subiect şi un predicat. De asemenea, ele nu pot fi concepute asemenea Formelor platoniciene, separate de lucrurile individuale. Ar fi vorba despre elementele primare (axiomatice), precum unu, dar şi despre Divinitate.

3 1 . Lycophron era un sofist, discipol al lui Gorgias. Ştiinţa (com­pusul) ar fi o convieţuire între un substrat (sufletul) şi o formă (fap­tul de a şti).

32. Filozofii respectivi stabilesc că există două entităţi (sufletul şi corpul, sănătatea şi sufletul, bronzul şi triunghiul etc), caută diferenţa dintre cele două, apoi încearcă să înţeleagă cum se pot uni. Anstote stabileşte că, de fapt, forma şi materia (ultimă) sînt unul şi acelaşi lucru aşa că nu se mai pune problema unităţii, mai mult decît se pune pro mă de ce unu e unu. Nu sînt două entităţi diferite, ci acelaşi lu v însă sub două aspecte diferite: virtualitate şi actualizare. Lucruri nuite nu sînt nici actualizare pură, nici virtualitate pura şi, ^^ ^ ele manifestă ambele aspecte care apar legate. Problema se ^uje planul explicaţiei metafizice în cel al explicaţiei ştunţ "' găsită raţiunea eficientă, care a produs mişcarea, devenirea litate la actualizare. .. Jf-

Există însă şi existenţe absolute, forme sau actualiza au materie).

viltua-Ure (nu

CARTEA THETA (IX)

l! 1

Este reluată chestiunea virtualităţii şi a actualizării Difer' l de virtualităţi si sensurile în care se ia noţiunea de „virtualitate" un tip de virtualitate (a cunoaşterii) care clarifică ambele contrari trariul asociat intrinsec si contrariul asociat contextual. Critica scol" °" garice care nega existenţa virtualităţii în absenţa actualizării. Această teorie elimină mişcarea şi devenirea, sau ajunge la suprimarea Fiinţei în felul lui Protagoras. Actualizarea si legătura sa cu mişcarea. Distincţia dintre imposibil şi inexistent la momentul de faţă. Capacităţile virtuale se actua­lizează numai într-un fel determinat.

Actualizarea şi modul de a vorbi despre ea. Actualizarea este relativa la o anumită situaţie, dar poate fi virtualitate în altă situaţie. Nelimitatul este o perpetuă virtualitate. Distincţia dintre mişcarea în general şi actuali­zare. Actualizarea îşi conţine scopul, mişcarea nu, în mod necesar; de aceea ea nu e permanentă.

Cînd sînt lucrurile în virtualitate ? Cînd nimic nu se opune ca ele sa se actualizeze la un moment dat. Din nou, distincţia dintre materia propne şi materia primă, în general, substratcle unor proprietăţi sînt determi­nate pînă la un punct.

Anterioritatea ontologică a actualizării asupra virtualităţii. Sub raport ontologic şi al definiţiei actualizarea este anterioară. Sub raport speci ic ca este anterioară, sub raport individual ea este postenoară. Kesping unor obiecţii sofistice. Actualizarea se asociază de un scop. Fiinţa şi sînt în actualizare. Lucrurile eterne sînt în actualizare. Necesarul nu ^ în virtualitate. Astrele şi Cerul sînt în perpetuă actualizare. Actua i ^ este mai bună decît virtualitatea. Răul nu există printre lucruri

Construcţia geometrică prin care se demonstrează teor metrice este o actualizare a unei teoreme virtuale.

Adevărul şi falsul corespund asocierii sau disocierii cor simple,

tiv incorecte a unui subiect şi a unui predicat. Despre nccompuse nu se poate afirma falsul; ele pot fi gmaite' s

Capitolul l

bit deci despre ceea-ce-este în primă instanţă <7tepi TO\> toc>, la care se raportează toate celelalte categorii ale xistenţei, anume la Fiinţă. Căci la conceptul de Fiinţă se referă "Î'l-Jte — mă refer la cantitate, calitate şi la toate celelalte cate-orii' toate vor conţine conceptul Fiinţei, după cum am spus în cărţile de la început.

însă, fiindcă ceea-ce-este se concepe, pe de-o parte, ca ceva, sau ca o calitate, sau o cantitate, pe de altă parte, ca fiind în virtua­litate, în actualizare şi conform cu activitatea sa, să discutăm şi despre virtualitate <5wauic,> şi actualizare .

Mai întîi /să spunem/ că sensul principal în care este luat ter­menul de „virtualitate" nu este totuşi cel mai folositor discuţiei noas­tre de acum. într-adevăr, cel mai mult /se întrebuinţează/ „virtua- I046a litatea" şi „actualizarea" la lucrurile concepute numai m raport cu mişcarea. Or, după ce vom vorbi şi despre acestea, m analizele dedicate actualizării vom da explicaţii si în legătură cu celelalte. ' '

^ Că „virtualitatea" - /„capacitatea" şi faptul de „a fi capabil"/ lăsa" T* mU'te S£nsuri am arătat într-altă parte. Dar să fie acum ciute" rCOpane ac£k sensuripxromonimice ale cuvîntului „capa-câ un l TC 6 S£ ConceP P1""1 analogie, precum în geometrie spunem dUpă c 6 emente ..pot" sau „nu pot" /să aibă anumite proprietăţi/, însă care™ ^ flă Sau nu într~° anumită stare). Toate virtualităţile tează la v' r* aceea?i specie sînt cumva principii şi se rapor-f°nnărirm i * ltatea 'n sensul primar, care este principiul trans-'"tate de a * ^^Sati considerat ca altceva. Mai întîi exista o virtua-

^*- d. SllrtQj.*-,, A

> care, m cel care suportă, reprezintă principiul Pasive datorită altcuiva sau considerat ca altceva.

292

METAFIZICA

r

c°i-

virtual

Apoi există virtualitatea de a rezista la transformă ' cît şi de a rezista la nimicirea adusă de alt element siderat ca alt element şi aflat sub puterea unui n'' • formator. P1

în toate aceste definiţii se află întreaga raţiune sensul său principal.

Apoi se numesc virtualităţi fie numai cele ale ale suportării /unei acţiuni/, fie cele ale /acţiunii/ bur şi în aceste definiţii se regăsesc cumva definiţiile virtualitătîlor ' " tite înainte. ' arTUn"

Este evident, aşadar, că, într-un sens, există o unică virtualitate a acţiunii şi a suportării acţiunii (ceva e virtualmente în stare deoar are el însuşi capacitatea de a suporta, dar şi deoarece alt lucru ar capacitatea de a suporta o acţiune a sa), în alt sens însă, cele două virtualităţi sînt diferite: prima dintre acestea se afla în cel care suportă o acţiune, într-adevăr, cel care suportă şi oricare suportă ceva din partea altuia suportă fiindcă el posedă un anumit princi­piu, şi fiindcă materia reprezintă un anumit principiu. Grăsimea poate fi arsă, iar ceea ce se strînge este comprimabil şi la fel şi în celelalte cazuri.

Celălalt tip de virtualitate se află în cel care acţionează, cum ar fi caldul sau arhitectura, cea dintîi — în obiectul capabil să se încăl­zească, cea de-a doua — în constructor. De aceea dintre lucrurile concrescute natural, nici unul nu suportă o acţiune a sa proprie, căci el este unul şi nu altceva.

Iar incapacitatea şi faptul de a fi incapabil de ceva sînt o priva­ţiune contrară unei astfel de virtualităţi, ca cea de mai sus, ăst încît orice virtualitate şi capacitate de a face ceva şi, relative Ja ace lucru, sînt contrarele unei invirtualităţi.

Dar şi privaţiunea are mai multe sensuri: căci numim ţiune" şi faptul de a nu poseda /ceva/, şi pe cel de a rn posesia a ceva, fie la modul general, fie numai atunci cm<- ^^ s-a născut; contează şi gradul /privaţiunii/, ea puţind i sa ^^ sau numai într-o anumită măsură, în anumite căzu , ,jncauzâ fiinţe sînt născute să aibă /o anumită însuşire/, dar nu o ceva/.: unei violenţe, spunem că acele fiinţe au fost priv

CARTEA THETA (IX)

293

Acum

deoarece .iară

Capitolul 2

unele principii de acest fel se află în lucrurile Iţele se află în vietăţi şi în suflet, dar şi în partea

neînsufleţlte'netu]ui( este limpede că, dintre virtualităţi, unele vor 1046b raţionala a su j raţionale. Iată de ce toate artele şi toate şti-fi 'râţl°na ,e'ctjve presupun virtualităţi, într-adevăr, ele sînt prin-inţele pro Qare aje umu lucru într-altceva, sau considerat

cipii transto

Câ lanMte virtualităţile raţionale sînt identice cu /virtualităţile/ în vreme ce fiecare virtualitate iraţională are cîte o virtua-rtate contrară: de exemplu, caldul este virtualitatea numai de a "ncâlzi în timp ce medicina este virtualitatea deopotrivă de a îm­bolnăvi şi de a însănătoşi.2

Explicaţia stă în faptul că ştiinţa este discurs raţional , tar acelaşi discurs raţional clarifică atît lucrul cît şi privaţiunea res-peăivă, chiar dacă nu în acelaşi mod; ea este, pe de-o parte, ştiinţă a ambelor contrarii, pe de altă parte, ea este mai degrabă ştiinţa contrariului superior existenţial wuxpxovTOq \iâKKo\>. Este necesar deci ca astfel de ştiinţe să aibă drept obiect, pe de-o parte, ambele contrarii, adică, să aibă drept obiect, pe de-o parte, con­trariul asociat intrinsec /ştiinţei respective/, pe de altă parte, con­trariul care nu este asociat intrinsec. Căci şi discursul raţional are drept obiect, pe de-o parte, ceea ce este intrinsec, pe de alta, ceea ce este, într-un fel, legat de context!

ntr-adevăr, discursul raţional indică existenţa contrariului prin "en?!!6 L.Pnn e*iminarea termenului pozitiv. Căci privaţiunea în este contrariul, ceea ce înseamnă eliminarea celuilalt de vreme ce contrariile nu pot apărea în acelaşi subiect, 'Ste o virtualitate prin faptul că are înţelegerea /con-,r su"etul conţine principiul mişcării, sănătosul produce i - ea> capabil să încălzească — numai căldura, iar

amh l raceasca ~~ numai răceala, dar omul ştiutor poate pro-eie contrarii.-»

L.r' cu^noa?terea raţională se referă la ambele/ contra-u m mod similar, şi ea se află în suflet care conţine

294

METAFIZICA

principiul mişcării. Rezultă că sufletul poate m ~~^-

trarii pornind de la principiul însuşi, după ce le-a am'3ele C0n /scop/. De aceea virtuahtăţile capabile de ratiun

contrarii virtualităţilor fără raţiune, fiindcă primele ' de un unic principiu, anume de raţiune. E limpede s' - ^ ^' tea acţiunii simple, sau a suportării simple implică vT""^61' acţiunii bune, dar nu şi invers întotdeauna; căci este n tatea

; căc este

care face bine să şi facă ceva, dar cel care doar face în mod necesar, şi bine /ceea ce face/.

**' Ce>

Capitolul 3

Există însă unii filozofi, precum sînt meganrip, care susţine" lucrurile au virtualităţi numai atunci cînd sînt în acţiune şi în actu­alizare, dar că atunci nu sînt în acţiune, nici nu există virtualitate şi capacitate; de exemplu, cel care nu construieşte în momentul respectiv, nici nu e capabil să construiască, ci — e astfel — doar cel care construieşte în momentul cînd construieşte efectiv, şi la fel şi în alte cazuri.6

Dar nu e greu de văzut că urmările acestor teorii sînt absurde. Intr-adevăr, e clar că cel care nu ar construi la un moment dat nu ar fi nici măcar constructor (căci a f i constructor înseamnă â fi capabil să construieşti). La fel ar sta lucrurile şi în celelalte arte: aşadar, este imposibil să posezi astfel de arte fără să le fi învăţat .... şi preluat cîndva, şi este imposibil să ajungi să nu le mai posezi /după ce le-ai învăţat/, fără să le fi pierdut cîndva, fie prin uitare, ie printr-o suferinţă, fie din cauza timpului (nu e vorba^despre o nimicire a obiectului artei, căci el există întotdeauna). In con cinţă, cînd va înceta să lucreze, nu va mai poseda artj*' , megarici/; dar cînd se apucă din nou, în ce fel o redobm eş^-

La fel şi cu cele inanimate: /ei susţin/ ca nu există nici^rec , ^ cald, nici dulce, nici vreo altă senzaţie, dacă nu sînt vie .^ le perceapă, astfel încît ei ajung la teoria IM Protagoras.

Dar vietatea respectivă nu va avea nici senzaţie, daca ^ i acţiona în momentul respectiv. Dacă, aşadar,

sau nu va;

CARTEA THETA (IX)

295

L. ripci nnn natură trebuia sa existe vedere, fie , fi orb, acşi f ^ • - r • • •

ural să existe, fie cînd ea exista efectiv, aceiaşi

r h' de multe ori pe zi, respectiv, surzi.

(ameni v^' ' _ j. -t j£ virtualităţi este incapabil /să acţio-

în P'US' Devine va fi incapabil să devină. Iar cel care spune

nezeA celcar^., jevină fie este, fie va fi /capabil de ceva/ afirmă

atunc

câcel mcapa - incapabil" chiar asta semnifică), încît aceste neadevăr (căci „r . _ ^

U" limină atît mişcarea, cit şi devenirea. Intr-adevar, m aceste j'6'' cel care stă în picioare va sta veşnic, iar cel care sade va

' ' 'c si nu-i chip ca el să se scoale dacă sade. Căci e imposi-sedea veşnic,, _ _

bil să se scoale cel care nu-i capabil sa se scoale.

Iar dacă nu se admit aceste raţionamente /megarice/, este evi­dent că virtualitatea /capacitatea/ pe de-o parte, şi actualizarea, pe de alta, sînt lucruri diferite. (Or, teoriile acelea identifică vir­tualitatea şi actualizarea, şi de aceea nu suprimă tocmai o difer­enţă neînsemnată.) Rezultă că trebuie acceptat că ceva. poate exista, fără să existe /actualizat/, si CĂ poate să nu mai existe, chiar dacă, deocamdată, există în fapt; la fel şi în cazul celorlalte categorii: cineva poate fi capabil să umble, fără să umble /în fapt/, sau să umble în fapt, putînd fi totuşi capabil şi să nu mai umble. Este posibil acel lucru pentru care, dacă ar sosi actualizarea pentru care el are capacitatea în virtualitate, nimic nu va fi cu neputinţă. De exemplu: dacă /cineva/ e capabil să şadă şi e cu putinţă să şadă, daca s-ar ivi ocazia să şadă, nu va fi deloc imposibil să şadă. Iar acă /poate/ să fie mişcat, sau să se mişte, să stea sau să se oprească,

!â le'să "evina, să nu fie, sau să nu devină, lucrurile se vor petrece 'n acelaşi mod.

,. 6 „ e »actualizare" , asociat strîns cu cel de e , se extinde şi asupra altor fenomene, în

alt,

Şcarea este în principal actualizare? De aceea - celor ce nu există /actualizat/, dar se atribuie ^"ditsaud C1' exemPlu> ceea ce nu există actualizat poate '*' - • 1' ar nu poate fi mişcat. Aceasta fiindcă lucrurile, vor putea exista efectiv /cîndva/ actuali-

« nu exist" '

a actualizat,

296

METAFIZICA

1047b zaţ. într-adevăr, dintre cele care nu există, unei ' ~~~-~-~

tualitate; dar ele nu există /efectiv/, fiindcă nu *"* ^"^ Ca v'r-

Se

Capitolul 4

Dacă, precum s-a spus, posibilul /sau virtualul/ există în măsura în care /el/ are o consecinţă, e ev'H cu putinţă să fie adevărat de spus că ceva este posibil, dar^-^ " nu va. exista /niciodată/, astfel încît să se evite pe acea t" " l™ vorbi/ despre cele imposibil să existe.10

De pildă, /se întîmplă aceasta/ dacă cineva ar spune că e posibil ca diagonala /pătratului/ să fie comensurabilă /cu latura/ H totuşi, nu va fi /niciodată/ comensurabilă — este vorba despre "i care nu admite că există imposibilul — , asta fiindcă — spune el -nimic nu opreşte ca ceva, care este posibil fie să existe, fie să devină si totuşi să nu existe nici în prezent, nici în viitor.

Or, din cele convenite este necesar ca nimic să nu fie imposibil, dacă am accepta ipoteza că există, sau a existat ceea nu există în fapt, dar că poate exista.11 Şi totuşi, va exista imposibilul, căaco-mcnsurabilitatea diagonale i f aţă de latura /pătratului/ este o impo­sibilitate.

într-adevăr, falsul şi imposibilul nu sînt identice: faptul că tu stai acum e fals, dar nu e imposibil /să stai/, în acelaşi timp e clar şi că, dacă, atunci cînd există A, e necesar să existe şi B, atunci, dna A e posibil, e necesar ca si B să fie posibil. Căci dacă /B/ nu ar fi cu nece­sitate posibil, nimic nu s-ar opune să nu fie posibilă existenţa sa.

Fie atunci A posibil. Aşadar, cînd A ar fi posibil să existe, daca s-ar presupune că A efectiv există, nu ar rezulta nimic i bil; într-adevăr, şi B există atunci cu necesitate. Dar am spus, reducere la absurd/ că asta este imposibil. Să admitem că este : im bil: or, dacă este imposibil ca B să existe, este imposibil şi să existe.12 Or, primul termen, /B/, era considerat irnposi fi, deci, şi al doilea termen, /A/, imposibil. Dacă, atunci,

bil, ar fi şi B posibil, dacă este adevărat că aşa stau lu rapOI-dacă A există, e necesar să existe şi B. Dacă însă, acesta ^

tul dintre A şi B, nu ar fi posibil totuşi B în acest m

CARTEA THETA (IX)

297

A si B nu va fi aşa cum a fost admis. Şi dacă, ici rap°rtul -| ^ecesar ca şi B să fie posibil, şi dacă există atunci

A.f^neCjSar-A — r-

neces»r, daca ^ "j^j ţn care e posibil să existe, tot atunci şi în

c;nd exlfa. V, x;stâ în mod necesar. ;el mod şi f>

si D. Căci faptul că B este posibil în mod posibil, asta înseamnă: dacă există A, atunci

ac

Capitolul 5

irtualităţile sau capacităţile, unele sînt înnăscute, :, altele există prin obişnuinţă , precum l7flaut, ajtele există prin învăţătură, precum capacitatea 'rteîor'or, cele care există prin obişnuinţă şi învăţătură presupun în mod necesar o activitate prealabilă, în timp ce acelea care nu sînt astfel, cît şi cele pasive, nu presupun o asemenea activitate.

Or posibilul este un posibil determinat, anume ca ceva să existe, "mtr-un Anumit moment, într-un anume j el şi avînd toate celelalte I048a însuţin cuprinse în definiţiei-

Pe de altă parte, unele lucruri pot să se mişte cu ajutorul raţi­unii, iar virtualităţile lor sînt raţionale, altele sînt iraţionale şi vir­tualităţile lor sînt iraţionale; e necesar atunci ca cele raţionale să se afle în lucrurile însufleţite, în timp ce cele iraţionale se află atît în cele însufleţite, cît şi în cele neînsufleţite. De asemenea, este necesar pentru virtualităţile iraţionale, cînd, după putinţă, se apropie unul de celălalt cel care acţionează şi cel care îndură, unul să acţioneze şi celălalt să îndure; dar în cazul celorlalte virtualităţi nu este necesar. C1 virtualităţile iraţionale, toate, produc fiecare în parte un sin-Arr f m vreme ce virtualităţile raţionale produc contrariile, bil R " ^ ° j Pr°duc contrariile simultan, ceea ce este imposi-laapetit' l **'necesar ca altceva să fie elementul decisiv: mă refer Precurnn"U * ^ r"^a- Căci Pe carc contrariu /vietatea/ 1-ar dori *k ^leme l f' ^ ace *'va ^ace cînd, după putinţă, se va apropia a °ărui ca U PaSU' Rezu^ta ca posibilul raţional, cînd doreşte lucrul

faceacesH ^ ° are ^ 'n f£lul în care o are, în mod necesar

lucru T^ i e de faţj s| i '. el are această /capacitate/, dacă obiectul pasiv

SaAcţioneze OJ0516 mtr"un anumit fel. Altminteri, nu va putea u mai trebuie adăugat, drept condiţie prealabilă,

298

METAFIZICA

„nimic dintre cele exterioare nu împiedică" • înt citatea, ce e capacitatea de a acţiona, dar nu^ac^t^ indiferent cum sînt lucrurile, d numai dacă ele sîn '^ 3 acţ''^i-fel determinat, iar între acele condiţii sînt definite ni j-nţr'Un anumjt în fapt, unele dintre acestea sînt eliminate din premi^ T jXter'°are. De aceea, Io fiinţă vie/ dacă va voi sau va do ' C ( n'ţ'e'-) lucruri deodată sau două contrarii, nu le va putea f * *°* ^ou* nu are capacitatea de a le face în acest fel, şi nici nu ' ^ ' ea tatea de a face simultan /lucruri contrare/, dat fiind < în acest fel /numai/ lucrurile a căror capacitate /de a le

Cel.

/*

1048b

Capitolul 6

Deoarece s-a vorbit despre aşa-numita capacitate-virtualitate1* asociată mişcării, să cercetăm ce este actualizarea şi în ce fel este ea. Căci, pentru cei ce cercetează, va deveni clară deopotrivă şi vir-tuaîitatea-capaatate, şi /se va vedea/ că nu numai aceasta se numeşte „capacitate", adică ceea ce în mod natural mişcă altceva, sau este pus în mişcare de către altceva, fie în mod absolut, fie într-un anumit mod particular, ci există şi un alt sens al termenului; de aceea, studi­ind chestiunea, am parcurs şi aceste probleme.

Actualizarea este prezenţa lucrului nu în felul în care spunem că ea este în virtualitate. Vorbim despre virtualitate spunînd, de exem­plu, că „Hermes" se află în piatră şi că semidreapta /se află/ în dreap­tă, fiindcă /ei/ ar putea fi scoşi de acolo. De asemenea, numim ştiu­tor şi pe cel care nu ar reflecta chiar în momentul respectiv, cu condiţia să poată reflecta în principiu. Altceva înseamnă însă a fi în actu­alizare. . . j |a

Este limpede ce spunem cu ajutorul inducţiei, pornind ^ cazurile particulare, căci nu trebuie definit totul, ci trebuie _ la o perspectivă sintetică bazată pe analogie : aşa cum se rap ^ faptul de a construi efectiv la capacitatea de a construi l ^ cipiu, tot aşa /se raportează/ şi cel care este treaz la cel car .^^

.

şi cel care vede în momentul respectiv — la cel care are dar poate vedea, şi ceea ce este scos din materie — ceea ce este desăvîrsit — la ceea ce este neterminat.

^.^

CARTEA THETA (IX)

299

r

de exemp

prie uneia dintre laturile acestei distincţii, în ta /capacitatea/ să fie definită ca proprie celeilalte

[aiur- . si sens toate lucrurile smt considerate a se afla m MU în ac£ r* w- joar dacă nu vorbim prin analogie : precum acel actuâhzarf > aJa j jucm sau se raportează la acel lucru, / tot aşa/ acest lucru este w ac ^ ^ raportează la acest lucru.16

, i pere in acest ^* ^

fi ele lucruri se raportează /intre ele/, precum mişcarea ht" tea /mşicării/, altele precum Fiinţa la o materie. Dar şi vidul, şi cîte sînt de acest fel, se spun a se afla în vir-în actualizare altfel decît acestea — /actualizarea, virtu-se raportează la majoritatea lucrurilor şi a fenomenelor,

5t- r 111 T L -

plu, la cel care vede, la cel care se plimba, sau care e văzut. A tfel e cu putinţa ca acestea să se adeverească şi în mod abso­lut cîn'dva — cel care este văzut, fiindcă este efectiv văzut, iar /cel care este efectiv văzut/ fiindcă poate fi văzut. Dimpotrivă, neli­mitatul nu se află în virtualitate precum ceva care urmează să fie autonom prin actualizare, ci doar prin gîndire. Căci faptul de a nu lăsa loc pentru diviziune determină ca această actualizare să rămînă o existenţă virtuală, dar să nu fie o existenţă autonomă.17 Acum, dintre acţiunile care au o limită nici una nu este o finali­tate /în sine/, dar /există finalitate/ pentru procesele care se situează în jurul finalităţii, de exemplu faptul de a slăbi, sau slăbirea. Cînd există slăbire în acest fel, există mişcare, dar nu este prezentă finali­tatea în vederea căreia există mişcarea. De aceea, acestea nu sînt acţiune /în sensul adevărat al cuvîntului/, sau măcar nu sînt o acţi-Une tcrminată (căci finalitatea nu este prezentă). Ci aceea este o «Pune /terminată/ care posedă finalitatea. Pul dT™^}11' /C'nCl cineva/ Deopotrivă vede, dar a şi văzut tot tim-t« toţii ,eşte dar a ?i Sîndit tot timpul, cînd cugetă dar a şi cuge-a şi aflat . ' P e. a^ parte însă, el nu află ceva şi, deopotrivă, to?it tot ti0t tln, ' ™C1 nu se însănătoşeşte şi, simultan, s-a şi însănă-l'mP. a şi tr^U • J5°atC sPune că cineva/ trăieşte bine şi, în acelaşi timp' a ş; f^11 |ot.n_mpul bine, că e fericit acum dar şi că, în acelaşi incetat la urT er'Clt t0t timPul- Iar dacă nu e aşa, ar trebui să fi Va slăbe?te. C-6™ dat /Sa fie feridt/> precum atunci cînd cine-trĂie?teşi L sa ln unele situaţii, aşa ceva nu e posibil: cutare cel*şi timp, a şi trăit tot timpul.

300

METAFIZICA

Dintre aceste procese, unele trebuie numite -

;• w • • . , "''"-ce mise

actualizări: orice mişcare este incompletă- slab' ' ' ~"ci«/f cunoştinţe, plimbarea, construcţia — toate acestea s" * * ^e n°i sînt cel puţin incomplete.18 mi?cări, ^

Căci un om nu poate să se plimbe, dar simultan să s f bat tot timpul, nici să construiască şi să fi construit ^ ?' °''m~ să se nască şi simultan să se fi născut tot timpul sa - c şi, totodată, să fi fost mişcat tot timpul; e ceva diferit/ A A că ceva/ se mişcă şi, totodată, s-a mişcat tot timpul Da spune / în schimb, că acelaşi om a văzut tot timpul şi totc acelaşi timp, că vede efectiv; că gîndeşte şi, în acelaşi timp""-"' "• gîndit tot timpul.19 Numesc un astfel de proces actualizare^ ?e' celălalt — mişcare. Ce înseamnă a fi în actualizare şi ce proprie-'"' are această condiţie, să rămînă clar din astfel de consideraţii "