5
Şi apoi, devreme într-o dimineaţă, cerul se deschise. Navă după navă aterizară. Apărură oameni, purtând haine. Dromozoa îi ignoră pe noii veniţi. Mercer, aflat într-o stare de extaz deplin, încercă încurcat să descopere misterul, până ce realiză că navele erau burduşite de comunicatoare: „oamenii” erau fie roboţi, fie imaginile unor persoane din alte locuri.
Roboţii adunară rapid turma la un loc. Folosindu-se de roabe, aduseră sutele de oameni fără creier în jurul zonei de asolizare.
Mercer auzi o voce cunoscută. Era Lady Johanna Gnade.
- Ridică-mă sus, ordonă ea.
Imaginea ei se ridică şi se mări, până ce păru să atingă un sfert din înălţimea lui Alvarez.
Vocea ei prinse volum.
- Treziţi-i pe toţi, comandă ea.
Roboţii se mişcară printre ei, pulverizând un gaz dezgustător şi dulce în acelaşi timp. Mercer îşi simţi mintea limpezindu-se. Super-condamina încă mai opera în nervii şi venele sale, însă aria corticală fusese eliberată de efectul ei. Gândea clar.
- Vă aduc, strigă vocea plină de compasiune a giganticei Lady Johanna, decizia Instrumentalităţii în privinţa planetei Shayol.
Punctul unu: rezervele chirurgicale vor fi menţinute iar dromozoa nu va fi atinsă. Porţiuni din corpurile umane vor fi lăsate aici să crească, iar grefele vor fi colectate de roboţi. Nici om şi nici homuncul nu va mai trăi aici.
Punctul doi: subomul B'dikkat, de origine bovină, va fi răsplătit şi trimis imediat pe Pământ. Va primi o plată dublă pentru cei o mie de ani de serviciu.
Vocea lui B'dikkat aproape că o egală pe a ei, chiar şi fără amplificare. Îşi strigă protestul:
- Milady, milady!
Ea privi în jos spre trupul enorm care ajungea până la poalele propriului eî veşmânt şi întrebă foarte neprotocolar:
- Ce doreşti?
- Lăsaţi-mă să-mi termin întâi munca, strigă el ca să fie auzit de toată lumea. Lăsaţi-mă să termin îngrijirea acestor oameni.
Specimenele cu creier ascultau atente. Cele lipsite de minte încercau să se îngroape înapoi în pământul moale al planetei, folosindu-şi în acest scop ghearele puternice. Ori de câte ori vreunul începea să dispară, roboţii îl prindeau de unul din membre şi-l trăgeau afară.
Punctul trei: toţi cei cu creiere irecuperabile vor suferi cefaloctomii. Trupurile vor fi lăsate aici. Capetele vor fi luate şi distruse într-un mod cât mai blând posibil, probabil cu ajutorul unei supradoze de super-condamină.
- O ultimă zguduială, murmura Comandantul Suzdal lângă Mercer. Aşa e drept.
- Punctul patru: copiii au fost identificaţi ca ultimii moştenitori ai Imperiului. Un funcţionar mult prea zelos i-a trimis aici pentru a-i împiedica să trădeze după ce aveau să crească mari. Medicul s-a supus ordinelor fără să pună întrebări. Atât medicul cât şi înaltul funcţionar au fost vindecaţi, iar memoria evenimentului le-a fost ştearsă, astfel ca nici unul din ei să nu se ruşineze sau să fie chinuit de remuşcări pentru fapta comisă.
- Nu-i cinstit, striga omul-jumătate. Ar trebui să fie pedepsiţi asemeni nouă!
Lady Johanna Gnade îi aruncă o privire.
- S-a sfârşit cu pedepsele. Vă vom da tot ce doriţi, dar nu şi durerea altora. Continui.
Punctul cinci: întrucât nici unul din voi nu doreşte să-şi reia viaţa dinainte de Shayol, vă vom muta pe o altă planetă din apropiere. Este similară cu Shayol, însă mult mai frumoasă. Pe ea nu există dromozoa.
În acel moment, o rumoare străbătu mulţimea. Ţipau, plângeau, blestemau, implorau. Cu toţii doreau injecţia, iar dacă trebuiau să rămână pe Shayol ca s-o primească, atunci ei doreau să rămână.
- Punctul şase, rosti imaginea uriaşă a doamnei, acoperindu-le bâlbâială cu vocea ei uriaşă, însă feminină. Nu veţi dispune de super-condaminâ pe noua voastră planetă, întrucât fără dromozoa v-ar ucide. În schimb vor fi căşti. Amintiţi-vă de căşti. Ne vom strădui să vă vindecăm şi să facem iarăşi oameni din voi. Iar dacă renunţaţi, nu vă vom forţa. Căştile sunt foarte puternice; cu tratament medical veţi fi în stare să trăiţi cu ele încă mulţi ani
Peste grup se lăsă tăcerea. În diverse moduri, cu toţii încercau să compare căştile electrice ce le stimulaseră centrii plăcerii din creier cu drogul care îi scufundase de mii de ori în extaz. Murmurul lor suna a acceptare.
- Aveţi întrebări? spuse Lady Johanna.
- Când primim căştile? se auziră mai multe glasuri. Erau destul de umani ca să râdă de propria nerăbdare.
- Curând, sosi răspunsul. Foarte curând.
- Foarte curând, repetă ca un ecou B'dikkat, asigurându-şi pacienţii chiar dacă nu mai conducea el mersul evenimentelor.
- Întrebare, strigă Lady Da.
- Doamnă...? zise Lady Johanna, acordându-i fostei împărătese respectul cuvenit.
- Căsătoriile vor fi permise? Lady Johanna o privi uluită.
- Nu ştiu. Zâmbi: Nu cunosc vreun motiv pentru care să nu fie...
- Îl cer pe acest bărbat, pe Mercer, rosti Lady Da. Atunci când drogurile erau mai puternice iar durerea mai intensă, el se străduia întotdeauna să gândească. Mi-l daţi?
Mercer socoti procedura arbitrară, însă era aşa de fericit încât nu zise nimic. Lady Johanna îl examină cu atenţie, apoi încuviinţă. Ridică mâna într-un gest de binecuvântare şi rămas bun.
Roboţii începură să împartă turma rozalie în două grupuri, într-unul din ele aveau să se rostească şoapte, într-o navă pornită spre o lume nouă, despre probleme şi stiluri noi de viaţă. Celălalt grup, oricât de adânc ar fi încercat membrii săi să se înfunde în pământ, fu adunat ca să primească ultimele onoruri pe care omenirea le putea aduce umanităţii lor.
B'dikkat, părăsindu-i pe toţi ceilalţi, îşi luă sticla şi traversă câmpia pentru a-i oferi muntelui-om Alvarez o porţie specială de desfătare.
Dostları ilə paylaş: |