Craciunul in familia romanesca

Craciunul este o sarbatoare a luminii, a compasiunii fata de semeni; o vreme de voiosie, bucate alese si clipe de neuitat petrecute cu familia. Aceasta sarbatoare este tinuta pe tot Globul indiferent de rasa pentru ca este un moment in care toti au uitat de aceste aspecte.

De sarbatori

In Romania Craciunul este in primul rand momentul in care se strang toti membrii familiei, chiar daca unii sunt plecati departe. Membrii familiei incep sa se stranga pe langa gospodina casei. Aceasta imparte sarcinile: “tu alegi orezul”, “tu toci carnea”, “tu cerni faina”, tu tii ligheanul la framantat” etc. Oricum se creaza o zarva si o agitatie placuta. Una sau doua zile sunt dedicate coptului colacilor, cozonacilor, prajiturilor. De obicei Ajunul si in preziua ajunului se pregatesc mancarurile. Daca la Ignat s-au facut preparatele de porc atunci ramane de treaba numai pentru Ajun(sarmale, friptura, ciorba, salata de “boeuf”, piftia sau raciturile de porc), daca nu atunci ea se va lupta si cu caltabosi, leber, chisca etc. Miroase a mirodenii, mancarurile sunt gustate doar de gospodina daca ceilalti postesc sau se fac pe negustate existand convingerea ca acestea vor iesi mai bune decat atunci cand sunt gustate.

In dimineata de Craciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile mosului, apoi glasurile lor trezesc toata casa. Urmeaza micul dejun, la care participa toata familia. In dimineata Craciunului toata familia merge la biserica pentru a asista la slujba. Se intorc voiosi spre casele lor, si urmeaza sa duca pomana o farfurie cu friptura de porc celor care nu au avut ce sa sacrifice de Ignat.

Seara este momentul pentru musafiri. Se spune ca daca primul invitat este barbat atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toti invitatii trebuie sa vina cu inimile curate, cu ganduri bune si voiosie pentru ca toate sa mearga bine.

Obiceiul colindelor este preluat de la romani care sarbatoreau in aceasta perioada „Nasterea Soarelui”deoarece in aceasta perioada a iernii soarele atinge punctul sau cel mai jos in emisfera sudica, incepand apoi, asemenea unei ridicari apoi o miscare treptata spre nord. Calendele erau sarbatori romane inchinate soarelui , ele desemneaza un obiect rotund, o trimitere directa la discul solar,de aici si obiceiul de a imparti colaci si nuci colindatorilor, toate simboluri ale cercului, ale perfectiunii.

Incepand cu 20 decembrie incepe cu adevarat sa miroase a Craciun. De fapt miroase a par parlit de porc, a pomana porcului, a afumatura si toate acestea dupa guitaturile porcilor sacrificati in ziua de Ignat. Tobele rasuna mai tare, nu asa timid ca la inceputul Postului Craciunului. Copiii repeta colindele, iar unii dintre ei pregatesc “Steaua” si “Cantecul de Stea”.

Traditia impodobirii bradului si a casei cu crengute de brad este un obicei preluat pe la jumatatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizand prin forma sa triunghiulara Sfanta Treime, iar podoabele cu care bradul este impodobit semnificand cunoasterea si bogatia,asemeni pomului sacru din Gradina Edenului, in care se gaseau merele-fructele cunoasterii

Sarbatoarea Craciunului semnifica pentru poporul crestin Nasterea Domnului, prilej de bucurie si speranta. In fiecare an retraim emotiile nasterii, momentul vestirii de catre ingeri si ne deschidem sufletele si mintile ca sa mai auzim inca o data povestea magica:

Etimologia cuvantului „Craciun” provine din latinescul „creatio” care inseamna creatie, respectiv nastere. Odata cu sarbatorirea Nasterii Domnului,de Craciun isi serbeaza ziua si cei cu numele de Cristian, Cristina nume ce deriva de la Cristos si crestin-crestinism. Tot in aceasta zi sunt sarbatoriti si cei care nu au nume de sfinti. Asadar Sfanta zi a Craciunului ne ofera un motiv dublu de bucurie alaturi de cei dragi pe care trebuie sa-l valoram si sa-l pretuim in fiecare an cu aceeasi patima.

In preajma sarbatorii Nasterii Domnului poate fi intalnita la satele pastratoare de traditii o intreaga suita de practici cu tenta magica fiecare cu importanta si insemnatatea ei pentru cei ce cred, diferente putand fi intalnite de la zona la zona pe toate meleagurile romanesti.

Cand Fecioara Maria cauta un adapost pentru a-l naste pe Domnul Iisus Hristos, ea a fost gazduita in casa lui Craciun de catre sotia acestuia. Se crede ca acesta era un om rau, dar sotia lui era miloasa si i-a ascuns in iesle de frica lui Craciun. Craciun a aflat insa si, manios, i-a taiat mainile sotiei sale. Vazand acest lucru, Fecioara a lipit mainile femeii la loc. Aceasta minune a dus la schimbarea lui Craciun intr-un om bun si milostiv. De atunci el imparte cadouri tuturor oamenilor si incearca sa-i faca pe toti fericiti. Acesta legenda este aproape pierduta in zilele noastre.

Momentul sacrificarii porcului de Craciun, Ignatul Porcilor sau Inatoarea, este o buna dovada a modului in care o practica pagana a ajuns sa se asocieze cu o sarbatoare crestina. In religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinitatiii intunericului care slabea Soarele in cea mai scurta zi a anului, Solstitiul de iarna. Pentru a veni in ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci si-l hraneau spre intarire cu carne. Dupa aceea ziua incepea sa creasca si Craciunul devenea o sarbatoare a luminii si a vietii(poate de aceea Iisus a fost vestit Magilor de o stea).

Din Ajunul Craciunului pana la sfarsitul zilelor de Craciun, pana la Sfantul Vasile, pana la Boboteaza sau chiar pana la Sfantul Ion umbla pe strazi Steaua dusa de “stelari”. Copiii in special sunt cei care poarta vestea Nasterii Domnului intr-un fel mai deosebit: asemeni Magilor care-l cautau mergand dupa Steaua Sa. In deosebiri semnificative. Romania obiceiul umblatului cu Steaua este practicat in toate zonele fara

In urma cu 4000 de ani, primii care au sarbatorit perioada din mijlocul lunii decembrie au fost mesopotamienii prin celebrarea Anului Nou, care dura 12 zile. Ei venerau mai multe zeitati, iar cel care ii conducea era Marduk. In fiecare iarna, Marduk ducea o lupta cu fortele raului, ale intunericului. Oamenii il ajutau sarbatorind Zarmuk, iar la sfarsitul acestei sarbatori regele se sacrifica pentru a-l ajuta pe Marduk in lupta (de fapt sacrificatul era un talhar imbracat in hainele regelui).