Cărarea Împărăţiei

VIAŢA ŞI LUCRAREA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

1. Probabil că numele de Zian vine de la Sânzian.

2. Majoritatea absolvenţilor liceului brădean au devenit preoţi şi avocaţi.

3. Romulus Neag, Părintele Arsenie Boca în Alma Mater Zarandensis, „Gândirea”, Serie nouă, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 28.

4. Ibid., pp. 28-29.

5. Ibid., p. 30.

6. Ibid., p. 29.

7. În ceea ce priveşte afirmaţiile pe care Monahia Zamfira Constantinescu le face în Notă asupra Ediţiei I (vezi: Cărarea Împăraţiei, ediţia a 2-a, pp. 340-341) în legătură cu articolul Părintelui Teodor Bodogae, împărtăşesc întru totul opinia Părintelui Teofil Părăian. Vezi Anexa I din această lucrare: Cuvânt lămuritor în privinţa unor afirmaţii din anexa la „Cărarea Împărăţiei”, prezentată sub titlul „Notă asupra ediţiei”, semnată de Monahia Zamfira Constantinescu. Text preluat din: Arhimandritul Teofil Părăian, Cuvinte lămuritoare, Editura Teognost, 2002, pp. 35-43.

8. Pr. Prof. Teodor Bodogae, În amintirea Părintelui Arsenie Boca, „Telegraful Român”, nr. 2-4, 1990, p. 4.

9. cf. Romulus Neag, Părintele Arsenie Boca în Alma Mater Zarandensis, „Gândirea”, Serie nouă, anul VI, nr. 5-6/1997, pp. 26-31.

10. E vorba de Părintele Arhimandrit Antipa Dinescu (1859-1942).

11. Traduceri ale Filocaliei existau deja şi se înscriau în activitatea mai generală de traducere din Sfinţii Părinţi, pentru necesităţile învăţământului teologic. Părintele Serafim Popescu şi Părintele Arsenie Boca au adus de la Athos manuscrisele româneşti ale Filocaliei, care se aflau acolo adunate pentru tipar din 1937 şi pentru care monahii, neavând mijloacele de a le tipări acolo, au încercat să obţină sprijin din ţară. Se mai ştie apoi că Nichifor Crainic planificase tipărirea tuturor manuscriselor Sfinţilor Părinţi aflate la Sfântul Munte. (cf. Vlad Protopopescu, Pentru mai dreapta cinstire a lumii Părintelui Stăniloae, „Puncte Cardinale”, nr. 6/102, iunie 1999, p. 9.)

12. Dumitru Stăniloae, din Prefaţa primului volum al Filocaliei, Sibiu, la „Naşterea Domnului”, 1946.

13. Idem, din Prefaţa volumului 2 al Filocaliei, Bucureşti, „Înălţarea Domnului”, 1947.

14. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Mănăstirii Prislop, Arad 1986, p. 158.

15. Dr. Grigorie T. Marcu, „Revista Teologică”, nr. 9-10, septembrie-octombrie, 1940, p. 525.

16. Ibid., p. 524.

17. Diacon Haralambie Cojocaru, În pelerinaj la Sâmbăta de Sus, „Telegraful Român”, 12 mai 1940, p. 6, fragment; vezi textul în întregime în Anexa II din această lucrare.

18. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu spune că Părintele Arsenie a fost hitotonit în iunie 1940 – cf: Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Mănăstirii Prislop, Arad 1986, p. 158; Părintele Ciprian Negrean, în Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, Editura Patmos, 2001, p. 52, spune că Părintele Arsenie a fost călugărit şi hirotonit în acelaşi an, adică în 1939. Însă conform ştirii preluate din „Telegraful Român”/1942, datele oferite de dânşii sunt greşite. Părintele Nicolae Streza, într-o conferinţă susţinută la Cluj-Napoca în data de 11 aprilie 2002, a afirmat şi dânsul că Părintele Arsenie a fost hirotonit pe data de 10 aprilie 1942, aşa cum am calculat şi eu cu ajutorul Evanghelistarului, pornind de la ştirea din „Telegraful Român”.

19. Ştire: Praznicul duhovnicesc de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, „Telegraful Român”, 12 aprilie 1942, p. 4.

20. Romulus Neag, Părintele Arsenie Boca în Alma Mater Zaradensis, „Gândirea”, serie nouă, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 29.

21. Cât de actual este acest text, la care ar cam trebui sa ia aminte gazetarii noştri de azi, ahtiaţi după senzaţional şi paranormal!

22. Dumitru Stăniloae, Lucrarea de la Mănăstirea Brâncoveanu, „Telegraful Român”, 8 august 1943, Sibiu, pp. 1-2.

23. Romulus Neag, Părintele Arsenie Boca în Alma Mater Zarandensis, „Gândirea”, serie nouă, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 29.

24. Ibid., p. 30.

25. Dan Lucinescu, Jertfa, Editura Fides, Iaşi, 1997, p. 41.

26. Pentru că în jurul bisericii s-au construit zidurile care azi formează incinta mănăstirii, nu se mai păstrează aproape nimic din această lucrare a Părintelui Arsenie. Doar câteva mărturii scrise şi puţinele fotografii din acele vremuri ne mai arată cât de minunat şi cu câtă pricepere şi bun gust a fost îngrijită „Grădina Maicii Domnului” de la Sâmbăta. Puţinele pietre – rămase şi mutate ici-colo, anume alese şi frumos amplasate oarecând de Părintele Arsenie în acel parc natural dimprejurul bisericii –, dacă alte mărturii au amuţit, încă mai grăiesc despre cel ce le-a pus. În legătură cu acest fapt, se spune că Părintele Veniamin Tohăneanu (numit stareţ la Sâmbăta după plecarea Părintelui Arsenie), când s-a întâlnit la Bucureşti cu Părintele Arsenie, a fost întrebat de acesta: „Ce mai zic pietrele de la Sâmbăta, Tohănene?”, cu înţelesul acesta, că dacă eu tac, pietrele vorbesc.