Cărarea Împărăţiei

Aşezământul de la Sinaia

După izgonirea forţată din mănăstire în anul 1959, obştea s-a reorganizat într-un Aşezământ mănăstiresc în oraşul Sinaia, care acum este metocul Mănăstirii Prislop. În acest aşezământ Părintele Arsenie şi-a avut chilia şi atelierul de pictură din anul 1969 până în anul 1989, când s-a săvârşit din viaţă. Aici şi-a lăsat într-o rânduială desăvârşită şi predici şi meditaţii şi desene, dar şi ultima dorinţă de a nu-i fi date publicităţii.⁶²

Scrierile Părintelui Arsenie

Pe lângă faptul de a fi fost un mare propagator al gândirii patristice, al gândirii filocalice, Părintele Arsenie a fost şi un înzestrat scriitor bisericesc.

Scrierile Părintelui Arsenie au circulat între credincioşi în mai multe variante. Cea mai cunoscută dintre ele şi cea mai răspândită a fost Cărarea Împărăţiei. Mai erau apoi cunoscute şi multiplicate (dactilografiate) şi predici ale Sfinţiei Sale şi, o dată cu acestea, mare căutare au avut şi fotografiile Părintelui Arsenie din perioada de când era la Sâmbăta, fotografii care erau şi sunt puse de mulţi credincioşi lângă icoane.

De viaţa şi opera Părintelui s-au interesat şi se interesează oameni şi teologi de seamă, credincioşi care l-au cunoscut sau nu l-au cunoscut, care l-au cercetat sau nu l-au cercetat, care l-au ascultat sau nu l-au ascultat vreodată, aşa încât, în acest context, scrierile Părintelui e firesc să cunoască o rapidă răspândire.

Dar, văzând câte variante ale scrierilor Părintelui Arsenie circulă, cei care-i deţin manuscrisele s-au gândit că în cele din urmă este mai bine să le publice, chiar dacă Părintele Arsenie nu a dorit acest lucru. S a început cu câteva cuvinte de învăţătură publicate în revista „Gândirea”, Serie nouă, iar în 1995 şi în 2000 s-a ajuns să se tipărească (în două ediţii deci) „forma definitivă a Cărării Împărăţiei, cum (Părintele) a gândit-o şi cum a lăsat-o în 1949, după care vor urma predicile – care şi ele circulă în nu ştiu câte variante –, pe care şi le-a legat singur într-un volum – se pricepea să lege foarte frumos cărţile – după o anumită ordine şi cu o caligrafie unică”.⁶³

S-au mai tipărit şi se mai tipăresc şi în continuare predicile şi meditaţiile Părintelui Arsenie cuprinse în manuscrisul numit Fiii Învierii, în „Foaia duhovnicească pentru popor – Străjerul Ortodox”.

De o largă răspândire s-a bucurat şi scrierea Pravila Albă, un manuscris care i s-a furat Părintelui Arsenie şi care pe urmă a fost modificat şi rescris. Iată caracterizarea pe care o face Părintele pe un asemenea exemplar: „Pravila Albă – model de strâmbare a unui original furat”.⁶⁴

I s-a mai atribuit şi scrierea numită Sundar Singh vorbeşte globului pământesc, mai puţin răspândită decât celelalte. Iată caracterizarea pe care o face Părintele şi asupra acesteia: „Sundar Sing – Ce frumos scrie Sundar Singh şi de ce proastă calitate e apocrifa aceasta, a unui fanatic, incult şi mincinos”.⁶⁵

O altă scriere care o găsim deja publicată în câteva site-uri ortodoxe web este Trepte spre vieţuirea în monahism, care se adresează în special monahilor care doresc să-şi rânduiască viaţa interioară în vederea urcuşului duhovnicesc. În final lucrarea mai cuprinde şi o tâlcuire a rânduielii tunderii în monahism.

Trebuie amintite aici şi zicerile Părintelui Arsenie, care şi ele circulă, şi pe care mai ales Părintele Arhimandrit Teofil Părăian le popularizează cu timp şi fără timp. (Nu există carte a Părintelui Teofil în care să nu apară cel puţin o zicere a Părintelui Arsenie. Cele mai frumoase şi cunoscute cuvinte ale Părintelui Arsenie le-am cuprins în cartea Părintelui Teofil Veniţi de luaţi bucurie, de editarea căreia m-am ocupat personal.)

La fel, nu trebuie uitat că Părintele Arsenie a lăsat acel program de angajare într-o viaţă duhovnicească autentică în cinci puncte: „Oxigen, glicogen, somn, păstrarea hormonilor şi concepţia de viaţă creştină”, îndreptar de viaţă care nu a fost cuprins în vreo scriere publicată (de pildă Cărarea Împărăţiei), ci a fost auzit de către un tânăr din gura Părintelui Arsenie, lucru care nu înseamnă deloc că nu ar fi şi acesta foarte important.

Tot aici trebuie să amintim şi scrisorile pe care Părintele Arsenie le a trimis celor apropiaţi, pentru că, să nu uităm, scrisorile Părinţilor sunt unele dintre cele mai frumoase opere din literatura patristică. Unele dintre ele au fost deja făcute cunoscute cititorilor, iar altele probabil că vor urma a fi publicate. Până una alta, mai ales de când există posibilitatea ca ele să fie fotocopiate (xeroxate), copii după scrisorile Părintelui au ajuns la foarte mulţi credincioşi.