Cărarea unitariană – unitarianismul din Transilvania

CĂRAREA UNITARIANĂ

– unitarianismul din Transilvania

1. 
   Sistemul de credinţă şi idei – Szabolcs Czire
   

(Întrebări introductive; Autoritate; Dumnezeu; Credinţă; Om; Isus; Biblia; Biserica; Rezumat)

II. Date de istorie bisericească – Sándor Kovács şi Domokos Simén (documentaţii după răposatul episcop János Erdő)

III. Indice a personalităţilor unitariene proeminente
Această publicaţie apare cu sprijinul Ministerului Culturii şi Învăţământului din Ungaria şi al Bisericii Unitariene din România.

Editată de ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ DE TINERET DÁVID FERENC

Traducători: Mária Pap (capitolul I), Miklós Péter (capitolul II)

Lector: Pr. Ioan-Vasilă Botiza

Redactor tehnic: Géza Sipos

Tipărit la Tipografia Bisericii Unitariene, Kolozsvár/Cluj, 2000

Adresa redacţiei: 3400, Kolozsvár/Cluj, str. 21 Decembrie 1989 nr. 9.

Telefon/fax: [phone], -195927

E-mail: [e-mail]

Religia unitariană are aceeaşi vârstă cu creştinismul, originea ei teologică avându-şi rădăcinile în învăţătura lui Isus.

Biserica unitariană din Transilvania a fost constituită în timpul Reformei din secolul al XVI-lea, reprezentând aripa radicală şi liberală al acestei mişcări de reînnoire.

CĂRAREA UNITARIANĂ, prin sinteza concisă a prezentării credinţei unitarienilor, a istoriei acestei biserici şi a membrilor săi proeminenţi oferă o imagine semnificativă şi cititorilor de limbă română.

CUVÂNT ÎNAINTE

CĂRAREA UNITARIANĂ este broşura publicată de către organizaţia de tineret a Bisericii Unitariene din România, Asociaţia Naţională de Tineret Dávid Ferenc. Naşterea acestei publicaţii se datorează unei vechi exigenţe: prin sinteza concisă a prezentării credinţei unitarienilor, a istoriei acestei biserici şi a membrilor săi proeminenţi oferă o imagine semnificativă şi cititorilor de limbă română.

Din păcate unitarianismul este aproape total necunoscut pe teritoriul românesc, adesea enumerat greşit printre sectele, mişcările religioase nou-născute care invadează Europa de Est dinspre Occident. În realitate, religia unitariană are aceeaşi vârstă cu creştinismul, originea ei teologică avându-şi rădăcinile în învăţătura lui Isus. În ceea ce priveşte schema de organizare, biserica unitariană din Transilvania a fost constituită în timpul Reformei din secolul al XVI-lea, reprezentând aripa radicală şi liberală al acestei mişcări de reînnoire.

Simplitatea, şi în acelaşi timp complexitatea ideilor unitariene au stârnit afirmaţia potrivit căreia unitarianismul va fi religia viitorului. În ce măsură se va adeveri această presupunere – propunem să decidă cititorul, în urma lecturii acestei cărţi.

ÎNTREBĂRI INTRODUCTIVE. GENERALITĂŢI
1. De ce s-o citesc?

- Ca să cunoşti o religie simplă: religia unitariană.

2. Vrea să mă convertească?

- Nu.

3. Atunci care-i scopul acestei broşuri?

- Prezentarea unitarianismului, care a luat formă instituţională acum 430 de ani, prin proclamarea libertăţii conştiinţei şi toleranţei religioase la dieta din Turda în 1568. În loc de convertire noi credem că fiecare adult are obligaţia să-şi aleagă şi să-şi trăiască religia.

4. Fără convertire nu se micşorează numărul credincioşilor?

- Puterea laică nu a fost niciodată scopul acestei religii; importantă este calitatea, nu cantitatea.

5. De ce a fost prigonită?

- Ca reprezentantă a aripii radicale a reformei protestante, a fost prigonită pentru diferenţa de opinie.

6. Sunt unitarienii protestanţi?

- Da.

7. Ce este Reforma radicală?

- Fondatorul Bisericii Unitariene, Ferenc Dávid se reîntoarce la învăţăturile lui Isus, şi se delimitează de dogmele, tradiţiile, organizarea eclesiastică a bisericilor fondate pe învăţăturile pauline.

8. Care e esenţa unitarianismului?

- Aspiraţia spre Dumnezeu.

9. Dacă religiile sunt interdependente de cultură, atunci unitarianismul este religia spiritului transilvănean?

- Ca religie se găseşte şi în alte culturi, dar Ardealul este locul unde s-a constituit pentru prima oară ca biserică (instituţie).

10. Sunt unitarienii creştini?

- Da, dacă a fi creştin înseamnă a urma învăţăturile lui Isus.

11. De unde devine denumirea de "unitarian"?

- De la cuvântul latinesc unus [est Deus] – Dumnezeu e unul – care exprimă ideea de bază a unitarianismului.

12. La ce se referă această unitate?

- În primul rând la Dumnezeu, dar printr-însul la lume, la om, la legi, la ţelul comun, etc.

13. Care e condiţia acestei unităţi?

- Recunoaşterea pluralităţii şi o convieţuire paşnică între diferitele culturi, religii, confesiuni.

14. Cum se manifestă acest liberalism la unitarieni?

- Prin principii de bază ca: delimitarea de dogme, toleranţa religioasă, libertatea şi responsabilitatea raţiunii şi a conştiinţei, etc.

15. E mai adevărată ca celelalte religii?

- Nu, doar mai simplă şi concisă în crez şi în ţelul propus.

AUTORITATEA. DESPRE AUTORITATE
1. De ce trebuie să vorbim despre autoritate?

- Pentru că e principiul de bază al religiilor.

2. Cărei autorităţi s-a supus Isus?

- El a recunoscut doar o singură autoritate: a lui Dumnezeu.

3. Dar creştinismul?

- De la origini şi până în prezent, creştinismul a recunoscut mai multe autorităţi exterioare ca Biblia, biserica, clerul, papalitatea, tradiţia, etc.

4. Care sunt consecinţele recunoaşterii acestor autorităţi exterioare?

- Importanţa supunerii. Credinţa nu mai este o experienţă sufletească, ci acceptarea dogmelor, crezurilor, a puterii clericale.

5. Ce spun unitarienii despre autoritate?

- Singura autoritate pe care o acceptăm este una interioară, definită prin raţiune şi conştiinţă.

RAŢIUNE
1. Este unitarianismul prea raţional?

- Nu; raţiunea este o scânteie a dumnezeescului în om; astfel înţeleasă ea cuprinde gândirea intuitivă, credinţa, concepţiile estetice şi ştiinţifice, normele morale.

2. E raţiunea preponderentă în religie?

- Nu; raţiunea îşi are rolul ei special, dar credinţa surclasează intelectul.

3. Care e locul ei?

- Libertatea raţiunii în cunoaşterea adevărurilor religioase şi a normelor etice e o condiţie esenţială a religiei.

CONŞTIINŢA. DESPRE CONŞTIINŢĂ.
1. "Glasul" lui Dumnezeu în noi?

- Da; recunoaşterea ei necesită practică şi cunoştinţe religioase.

2. La ce se foloseşte?

- La o autoevaluare, la recunoaşterea idealurilor şi datoriilor noastre.

3. Este ea aceeaşi în fiecare om?

- Normele eticii sunt universale, dar în conştiinţă ele au o formă personală.

4. Poate fi educată?

- Da prin autoevaluare; prin fapte bune; prin rugăciune; prin cunoştiinţe religioase.

5. Poate fi impusă?

- Nu.

6. Cum se manifestă în viaţa omului?

- Pe plan religios şi etic.

CREDINŢA. DESPRE CREDINŢĂ.
1. Ce este credinţa?

- Încrederea în Dumnezeu, credinţă personală, stil de viaţă prin care răspundem la iubirea dumnezeiască.

2. Şi îndoiala …?

- Îndoiala nu este antiteza credinţei, ci o parte integrantă a ei.

3. În cine să credem?

- În Dumnezeu, printr-o credinţă activă.

4. Cum se manifestă în credinţă calea de mijloc?

- Printr-o credinţă luminată de intelect, care-şi păstrează misterul.

DUMNEZEU
1. Cine e Dumnezeu?

- Esenţa spirituală a lumii.

2. Ce este Dumnezeu?

- Dumnezeu este un simbol religios, întrupând ţelurile şi valorile vieţii noastre spirituale.

3. Unul sau mai mulţi?

- Unul, care se manifestă în diferite forme şi la diferite nivele.

4. Poate fi dovedită existenţa Lui?

- Nu; dar nici nu e necesar. Cel care nu crede în El, nu poate fi convertit cu dovezi raţionale.

5. Cum e Dumnezeu?

- Dumnezeu e Cauza primordială, Creator, Esenţa Spirituală, Iubire, Tată Ceresc.

6. Prezintă-L! / Vorbeşte despre El!

- Dumnezeu este o esenţă spirituală activă, prezentă în lume şi în noi.

7. Prin ce se manifestă activitatea Lui?

- Prin creaţie şi providenţă.

8. Ce e providenţa?

- Grija prin care Dumnezeu păstrează armonia generală a lumii.

9. Asupra cui se exercită providenţa?

- Asupra a tot şi a toate.

10. Are providenţa un sfârşit?

- Nu; providenţa lui Dumnezeu e veşnică.

11. Care e datoria noastră?

- Să fim colaboratorii lui Dumnezeu în perfectibilitatea omului şi a lumii.

12. Lumea este doar un loc al suferinţei?

- Nu; lumea ca o creaţie a lui Dumnezeu, poartă amprenta bunătăţii.

13. Atunci de ce există răul, suferinţa?

- Răul, suferinţa sunt o urmare a evoluţiei şi a alegerilor noastre imperfecte.

14. Trebuie deci să ne resemnăm?

- Nu. Credinţa în Dumnezeu ne ajută să depăşim greutăţiile vieţii şi să suprimăm sursele suferinţei.

15. Cum se manifestează relaţia noastră cu Dumnezeu?

- La nivel intelectual şi emoţional prin revelaţia divină, percepută de raţiune şi conştiinţă; la nivelul limbajului prin rugăciune.

16. Ce înţelegem prin revelaţie divină?

- Revelaţia divină este o parte integrantă a creaţiei şi a providenţei, prin care Dumnezeu ni se face cunoscut.

17. Este Isus singura şi suprema revelare a lui Dumnezeu?

- Nu; manifestarea divină nu poate fi limitată la o singură persoană.

18. Care sunt învăţăturile unitariene despre revelaţie?

- Dumnezeu este o revelaţie continuă pentru toţi oamenii în toate timpurile.

19. Ce este sfântul duh?

- Este activitatea lui Dumnezeu prin care El stabileşte un contact direct cu noi.

20. Cine poate fi părtaş al sfântului duh?

- Toţi cei care cred, că activitatea lui este universală şi permanentă.

21. Care e datoria noastră?

- Să cunoaştem voinţa lui Dumnezeu şi să trăim conform ei.

22. Ce este rugăciunea?

- Dialog cu Dumnezeu.

OMUL. DESPRE OM
1. Omul e păcătos?

- Nu; fiecare copil se naşte curat, cu posibilitatea bunătăţii.

2. Ce este atunci păcatul originar?

- O încercare a omului din acel timp de a explica originea răului şi a altor fenomene ce au raport cu existenţa.

3. Cine e omul?

- Copilul materiei şi al spiritului, purtător al sufletului divin, colaborator al lui Dumnezeu.

4. De ce păcătuim?

- În procesul lung şi dificil al creşterii fiecare copil greşeşte.

5. Omul/preotul ne poate absolvi de păcat?

- Doar cel împotriva căruia păcătuim, poate să ne ierte greşelile.

6. Cum ştim că Dumnezeu ne-a iertat?

- Prin faptul că nu mai păcătuim.

7. Ce responsabilitate avem?

- Suntem responsabili pentru viaţa noastră, a aproapelui şi a lumii.

ISUS
1. Fiul lui Dumnezeu?

- Da; ca noi toţi.

2. Nu-l degradăm considerându-l om?

- Dimpotrivă. El devine model pentru noi tocmai prin umanitatea sa.

3. Care e atitudinea unitarienilor faţă de Isus?

- Încearcă să-l urmeze, nu să-l adore, importante fiind învăţăturile şi modelul lui de viaţă.

4. Cum devenim discipoli ai lui Isus?

- Dacă trăim şi muncim nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru aproapele nostru.

5. Care e esenţa învăţăturilor sale?

- Împărăţia cerurilor, care înseamnă totodată şi mântuirea.

6. Mântuirea se realizează după moarte?

- Ca şi împărăţia cerurilor, mântuirea nu este doar o realitate viitoare ci şi una prezentă.

7. Deci mântuirea noastră nu e determinată?

- Nu; Dumnezeu vrea ca fiecare om să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului.

8. Dar viaţa veşnică?

- E continuitatea vieţii sufletului după moarte.

9. Ce ne aşteaptă după moarte?

- Ca şi Isus, nu ne lansăm în speculaţii privitoare la viaţa de apoi. Singura noastră certitudine este că bunul Dumnezeu va fi cu noi.

10. Ce se întâmplă cu trupul după moarte?

- Ca materie, îşi continuă viaţa potrivit legilor biologice.

11. Sufletul este deci superior trupului?

- Aceasta e o categorizare fără rost, în viaţa omului, drumul spre suflet trece prin trup.

12. E Isus Mântuitorul nostru?

- Fiecare este propriu-i mântuitor, Isus ne arată doar calea.

BIBLIA. SFÂNTA SCRIPTURĂ
1. Carte sfântă?

- Religia unitariană se sprijină pe fundament biblic, deci preţuieşte şi stimează Biblia.

2. Biblia – cuvântul lui Dumnezeu?

- Biblia are o inspiraţie divină dar e o lucrare a omului, cu greşelile aferente.

3. Cum trebuie citită?

- Prin prisma raţiunii şi a sufletului, deosebind elementele-i perene de cele trecătoare.

BISERICA
1. Ce este biserica?

- O comunitate spirituală a oamenilor cu Dumnezeu şi cu ei înşişi.

2. E necesară?

- Da; date fiind raporturile omului nu numai cu Dumnezeu ci şi cu aproapele său.

3. Liberalismul nu exclude conceptul de instituţie?

- Nu; fondul necesită forma, deci religia, oricât de liberală ar fi, necesită o expresie instituţională.

4. Cui e accesibilă biserica unitariană?

- Tuturor.

5. Invariabilă?

- Nu, în continuă schimbare, reformă.

6. De ce nu are un ordin monahal?

- Biserica, ca instituţie, trăieşte în societate şi trebuie să ia parte activă în problemele ei.

7. Locul cultului e biserica?

- Deşi lui Dumnezeu ne închinăm în "duh şi adevăr", locul special al serviciului divin este biserica.

8. Interiorul ei de ce este aşa de simplu?

- Ca nimic să nu distragă atenţia omului de la întîlnirea cu Dumnezeu.

9. Ce este liturghia?

- O comunitate spirituală cu aproapele şi Dumnezeu.

10. Care sunt riturile unitariene?

- Botezul şi împărtăşania.

11. Ce este botezul?

- Act de recunoştinţă, legământ şi iniţiere simbolică în comunitate.

12. Împărtăşania; împărtăşire din trupul şi sângele lui Isus?

- Nu; un act simbolic în memoria vieţii, învăţăturilor şi morţii lui Isus.

REZUMAT:
- o religie simplă dar în armonie cu învăţăturile marilor tradiţii religioase;

- idealul omenesc e omul simplu în unicitatea şi simplicitatea lui;

- ţelul: prin pilda lui Isus să fii tu însuţi în încercarea de a fi copilul lui Dumnezeu;

- conştientizează valoarea fiecăruia;

- conştientizează responsabilitatea omului;

- liturghia conştientizează problemele vieţii, importanţa răspunsului în spiritul învăţăturilor lui Isus;

- îşi cunoaşte limitele şi ştie că nu are răspunsuri la toate întrebările noastre;

- e religia toleranţei.

Câteva date din istoria BISERICII UNITARIENE MAGHIARE
1510-1520. Ferenc DÁVID s-a născut la Cluj. Nu cunoaştem precis anul naşterii sale. Tatăl lui era sasul David HERTEL, mama sa a fost probabil unguroaică. După obiceiul umanist al epocii şi-a latinizat numele în Franciscus Davidis, apoi a preluat numele de familie Dávid.

1545-1551. După absolvirea şcolilor din Cluj, Alba Iulia şi Braşov a făcut studii la universităţiile din Wittenberg şi Frankfurt am Oder. Dobândeşte cunoştinţe bogate în teologie şi filozofie, cunoscând ideile Reformei.

1551-1555. După întoarcere în ţară devine director de şcoală la Bistriţa, preot la Petreşti, apoi director de şcoală la Cluj din 1553 (rector al primei şcoli superioare din Transilvania; şi-l alege ca ajutor pe István BASILIUS). În 1555 devine prin alegere paroh al Clujului. De atunci el va fi unul din conducătorii Reformei care se desfăşoară în Ardeal.

1555. La sinodul din Sic Ferenc DÁVID discută ca teolog recunoscut al Reformei din Transilvania cu liber cugetătorul italian STANCARO despre dogma răscumpărării. Îşi scrie şi-şi publică prima lucrare în limba latină întitulată Dialysis pentru apărarea hotărîrilor sinodului.

1563. Medicul italian antitrinitarian Giorgio BLANDRATA se mută în Transilvania. Ca medic şi consilier al domnitorului, îşi asumă un rol conducător în luptele pentru reforma credinţei din Ardeal.

1566. La 20 ianuarie Ferenc DÁVID îşi ţine prima predică de spirit unitarian pe amvonul bisericii principale din Cluj.

1566; 24-27 aprilie. La prima dispută din Alba Iulia Ferenc DÁVID şi Péter MÉLIUSZ JUHÁSZ discută despre problema expresiilor privind unitatea şi trinitatea lui Dumnezeu. Este prezent şi domnitorul Ioan Sigismund.

1567. Ioan Sigismund predă lui Ferenc DÁVID tipografia din Alba Iulia, promovând astfel răspândirea Reformei. Apar încă în acest an două lucrări ale lui Ferenc DÁVID în limba maghiară (Scurtă explicaţie din care aflăm că Antihristul a întunecat ştiinţa despre Dumnezeu cel adevărat; Scurtă îndrumare în sensul adevărat al cuvântului lui Dumnezeu) şi una de limbă latină (Refutati scripti Petri Melii), dintre acestea cea mai importantă este “Scurta explicaţie“. În această lucrare autorul dezvoltă principiile reformei unitariene in baza Bibliei.

1568; 6-13 ianuarie. Rezultatul cel mai semnificativ al răspândirii ideilor progresiste unitariene este acela că Dieta din Turda declară libertatea religiei şi a conştiinţei în Transilvania. Hotărîrea fără pereche în Europa contemporană înseamnă şi recunoaşterea de către stat a unitarianismului şi întemeierea Bisericii Unitariene.

Textul hotărârii: “Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu ţara şi obştea în privinţa religiei, aşa şi în adunarea de faţă reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniştea sufletului său, dar să ţină predicator a cărui învăţătură îi place. Şi pentru aceasta nimeni dintre superintendenţi, nici alţii, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învăţătură să ameninţe pe cineva cu privarea de libertate sau funcţie, căci credinţa e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.”

1568; 8-18 martie. După cea de a doua dispută din Alba Iulia Biserica maghiară din Transilvania îşi pierde caracterul helvetic, devenind în marea majoritate adeptă religiei recent acceptate. Rezultatele disputei facilitează victoria unitarienilor. Potrivit tradiţiei Ferenc DÁVID întorcându-se din Alba Iulia s-a urcat pe piatra rotundă din colţul străzii Turzii de atunci, şi a rostit o cuvântare în urma căreia populaţia Clujului a trecut la religia unitariană. (Această piatră rotundă care ne aminteşte de tradiţii se află acum în biserica centrală unitariană din oraş).

În acest an la tipografia din Alba Iulia a lui Hoffhalter au apărut mai multe lucrări ale lui Ferenc DÁVID. Cele mai importante dintre acestea sunt: De falsa et vera unius Dei şi Explicaţie luată din temelia Sfinţei Scripturi.

La Cluj unitarienii maghiari şi germani (saşi) au un servici divin şi o parohie comună, bilingvă. Consiliul orăşenesc este compus de asemenea din membri unitarieni.

1569. La începutul anului predicatorul luteran sas, scriitorul maghiar, traducătorul de Biblie şi tipograful Gáspár HELTAI devine discipol şi colaborator al lui Ferenc DÁVID.

1569. Între 20-25 octombrie are loc o dispută la Oradea în limba maghiară ca să poată fi înţeleasă de popor. Procesul-verbal al disputei va fi publicat de Ferenc DÁVID în tipografia clujeană a lui Gáspár HELTAI. Conform tradiţiei în urma disputei au trecut la religia lui Ferenc DAVID nu mai puţin de trei mii de credincioşi.

1570. În acest an numeroşi liber cugetători şi antitrinitarieni din străinătate găsesc adăpost în Transilvania: Johannes SOMMER, Adam NEUSER, Christian FRANCKEN, Jacob PALEOLOGUS, Mathias GLIRIUS-VEHE şi alţii. János GERENDI şi cercul său patronează refugiaţii, găzduindu-i aproape pe toţi şi integrează învăţăturile acestora în lumea lor de idei.

1571; 6-14 ianuarie. Dieta din Târgu Mureş confirmă hotărîrea din 1568 a dietei din Turda privind declararea libertăţii religiei şi a conştiinţei. Începând din acest an religia unitariană devine religio recepta în Transilvania.

La 14 martie moare Ioan Sigismund, protectorul şi marele binefăcător al reformei unitariene. După moartea lui Ioan Sigismund, Ferenc DAVID va publica două lucrări importante: Despre Dumnezeul unic, maiestuos care-şi are esenţa de la El însuşi şi despre fiul său drept, Isus din Nazaret şi Adevărată mărturisire de credinţă despre divinitatea unicului Dumnezeu Tatăl şi a fiului său sfânt şi binecuvântat, Isus Hristos.

István BÁTHORY, noul principe al Transilvaniei introduce o politică confesioală îndreptată spre restaurarea Bisericii Catolice şi reprimarea unitarianismului. Le ia unitarienilor tipografia din Alba Iulia şi în septembrie 1571 introduce cenzura. În acest sens principele interzice publicarea şi răspândirea fără autorizaţie a lucrărilor religioase scrise de autori vechi sau noi. În anul următor va intra în vigoare legea inovării conform căreia vor fi interzise toate reformele religioase noi, inovatorii urmănd a fi pedepsiţi de însuşi principele.

1574. Moartea primului martir unitarian: predicatorul unitarian György ALVINCZI , participant la disputa din Nagyharsány (Ungaria, judeţul Baranya) care la insistenţa adversarilor săi confesionali va fi condamnat la moarte şi executat. Ideile credinţei unitariene se răspândesc şi în Ungaria.

1576; 28 ianuarie. La dieta din Mediaş se recunoaşte în mod oficial funcţia de episcop unitarian a lui Ferenc DAVID, întărându-se astfel dreptul Bisericii Unitariene de a-şi alege episcopul.

1578; martie. Ferenc DAVID convoacă un sinod la Turda. Vor participa 322 preoţi. Aici se acceptă principiul cercetării libere (communis profetia), potrivit căruia nimeni nu poate fi acuzat şi condamnat pentru încălcarea legii inovării dacă cercetează probleme în care o decizie sinodală nu avusese încă loc.

1579; 1-2 iunie. Dieta din Alba Iulia îl acuză pe Ferenc DAVID de încălcarea legii inovării. Ferenc DAVID împreună cu majoritatea covârşitoare a preoţilor învaţă că omul Isus nu trebuie adorat. Această învăţătură nu este o inovaţie, este concluzia firească a concepţiei despre unicitatea lui Dumnezeu. Giorgio BLANDRATA însă îl acuză ca inovator la principe, iar acesta îi interzice să predice şi-l pune sub pază la domiciliu. Ferenc DAVID pe atunci grav bolnav este condamnat de dietă pentru inovare: ”Maiestatea sa principele a înţeles toată această cauză; a înţeles că tu [Ferenc DAVID] condus de creierul tău, nesocotind opinia Bisericii, te-ai dedat ateismului, blasfemiei blestemate şi ne mai auzite, şi ai manifestat împotriva hotărîrilor ţării şi ai inovat; Înălţimea Sa deci va stabili împotriva ta pedeapsa exemplară pe care o meriţi, pentru că trebuie să-i ferim şi pe alţii de asemenea inovaţii excesive. Până ce maiestatea sa principele nu va hotărî altfel, te ţine sub pază”. Ferenc DAVID va fi închis în cetatea Devei unde moare după o suferinţă de patru luni şi jumătate la 7 noiembrie 1579. Îmrejurările decesului sale sunt tot atât de necunoscute, ca şi locul unde a fost înmormântat.

1582-1587. Preotul Miklós BOGÁTI FAZEKAS publică traduceri în versuri din fragmentele poetice ale Vechiului Testament. Autorul cunoscut şi în urma cântecelor sale istorice este socotit drept primul poet modern maghiar dinaintea lui Bálint BALASSI.

1592. György ENYEDI unul din cărturarii, prozatorii şi teologii excelenţi ai secolului XVI. este ales episcop unitarian. Capodopera sa întitulată Explicationes locorum veteris et novi testamenti, ex quibus trinitaris dogma stabiliri solet apare în 1598 (Máté TOROCZKAI o va publica în traducerea maghiară în 1619). În urma intoleranţei confesionale din ţară vor fi arse multe exemplare ale cărţii, dar interesul european faţă de ea va fi atât de mare, încât la Groningen se va publica din nou în 1670. În istoria literaturii maghiare ENYEDI şi-a înscris numele în primul rând prin traducerea în versuri a povestirii despre Gismunda şi Gisquardus.

1600. Într-o hotărîre adusă la dieta din Leţ întâlnim pentru prima oară denumirea Bisericii noastre. Din 1638 o folosim în mod consecvent pentru exprimarea identităţii. Iar din 1700 – conform regulilor gramaticale ale limbii maghiare – nu mai folosim diferenţierea latinească de genuri (unitárius – unitaria).

1618; 11 noiembrie. La sinodul din Sângeorgiu de Pădure Biserica Unitariană se delimitează de mişcarea sâmbătistă. Aceasta a apărut în Transilvania la sfârşitul secolului XVI. Potrivit tradiţiei, fondatorul ei a fost András EÖSSI. Conducătorul spiritual era Mátyás GLIRIUS-VEHE. La începutul secolului XVII. organizatorul şi cel care a dezvoltat mişcarea era Simon PÉCHI. Principii Ardealului au persecutat sâmbătismul ca fiind o inovaţie confesională interzisă de legi.

1638. Unitarienii sunt constrânşi să se supună aşa numitei înţelegeri de la Dej care îi obligă să-l adore pe Isus cu veneraţie cuvenită lui Dumnezeu, să-şi boteze copiii în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, să-şi pună cărţile la dispoziţia cenzurii domnitorului. Sub pretextul oprimării sâmbătismului începe convertirea cu forţa şi confiscarea bisericilor.

Recensământul populaţiei câte unui sat, făcut de trei ori pe zi are ca urmare ca până seara majoritatea locuitorilor să treacă la religia reformată. Astfel multe biserici unitariene vor fi luate şi date noii majorităţi.

1660. Este anul de doliu al unitarienilor polonezi. Dieta din 1658 la sugestia contrareformatorilor hotărăşte ca unitarienii până la data de 10 iulie 1660 să treacă la religia catolică, sau să părăsească ţara. Mulţi se convertesc, alţii însă părăsindu-şi patria găsesc un adăpost în Prusia, Elveţia, Ţările de Jos şi Anglia. Un grup mai mare se refugiază în Transilvania, aici sunt primiţi cu dragoste frăţească de unitarieni. Cei mai mulţi se stabilesc la Cluj, organizează o parohie unitariană proprie poloneză care se menţine până în 1793, apoi se contopeşte cu parohia unitariană maghiară.

1691. După proclamarea Diplomei Leopoldine începe contrareforma sprijinită în mod oficial de Habsburgi, având printre scopuri şi nimicirea Bisericii Unitariene. Lupta inegală sprijinită şi prin forţa militară durează peste 150 de ani, aducând Bisericii noastre grele încercări. Va fi confiscată o parte din bisericile şi şcolile noastre, protestanţii vor fi excluşi din oficii publice şi vor avea parte de mai multe discriminări.

1696. Din donaţia Cristinei WILHELM – soţia lui András KMITA – se înfiinţează o nouă tipografie la Cluj; cu ocazia reocupării bisericii centrale din 1716 ea va fi confiscată împreună cu alte bunuri bisericeşti.

1697. Într-un incendiu din 6 mai arde cea mai mare parte a Clujului, inclusiv biserica centrală şi şcoala superioară din centru. Reconstruirea devine posibilă prin ajutorul protestanţilor din Ţările de Jos. Meritul iniţierii colectei îi revine rectorului Pál KOLOZSVÁRI DIMÉNY.

1716. Habsburgii ocupă cu forţă militară bisericile noastre din Cluj, Turda, Dej şi alte localităţi. Astfel de ocupări au loc în tot Ardealul.Timp de aproape 80 de ani unitarienii din Cluj nu-şi pot ţine serviciile divine decât la case particulare. În 1718 ne sunt confiscate şi încăperile şcolii din centru.

1737. În perioada dintre 1716 şi 1737 Biserica îşi concentrează forţele lăuntrice, se reorganizează material şi administrativ. Laicii se unesc pentru salvarea Bisericii, aleg doi primcuratori şi organizează un consiliu comun cu clerici. În acest an este ales episcop Mihály SZENTÁBRAHÁMI LOMBÁRD care va depune o activitate providenţială pentru salvarea Bisericii. El va scrie în limba latină prima lucrare ştiinţifică despre credinţa unitariană: Sistemul teologiei creştine. Cartea este apreciată chiar şi de către curtea împărătească pentru caracterul ei deschis şi modest.

1767. János KÉNOSI TŐZSÉR începe să-şi scrie lucrarea cuprinzătoare intitulată Istoria Bisericii Unitariane din Transilvania, după decesul autorului cartea va fi continuată de István UZONI FOSZTÓ, iar după moartea acestuia de Mihály KOZMA şi fiul său. Opera cunoscută sub numele lui István UZONI FOSZTÓ, este un izvor indispensabil al istoriografiei unitariene.

1773. Episcopul István ÁGH şi vicarul Tamás KOVÁCSI se prezintă în audienţă la prinţul moştenitor Joseph care se află la Cluj. Episcopul face cunoscute prejudiciile şi maltratările de care au parte unitarienii. Potrivit tradiţiei împăratul de mai târziu făcea următoarea declaraţie în timpul audienţei: ”Noi spunem că nimeni nu se poate mântui decât trăind în credinţa romană, dar n-ar fi rău să îngăduim fiecăruia să-şi aleagă calea spre cer care-i place.”

1781. Este anul apariţiei Edictului de Toleranţă. Joseph al II-lea a vrut să slujească prin acest ordin limitarea samavolniciei contrareformei, a dictaturii Bisericii Catolice; pacea între confesiuni.

1785. Este anul publicării legii bisericeşti referitoare la constituirea consiliului parohial (presbiteriu). Legea integrează laicii în conducerea parohiilor în interesul unei cârmuiri mai eficiente. Legile parohiale vor fi formulate în acel an.

1786. Rectorul István LÁZÁR este ales episcop. În timpul slujirii sale se construiesc aproape 50 de biserici, turnuri, şcoli unitariene noi, în mare parte din donaţiile credincioşilor. În multe localităţi însă construirea bisericii unitariene se permite numai în afara teritoriului locuit.

1791. László SUKI, primul curator al şcolii superioare din Cluj îşi lasă prin testament toată averea Bisericii Unitariene şi şcolii superioare. Această fundaţie face posibilă construirea noii clădiri a şcolii superioare. În persoana lui László SUKI îl respectăm pe cel mai mare binefăcător al Bisericii noastre din secolul al XVIII-lea.

1793. Sinodul din Mereşti la propunerea primcuratorului Ferenc P. HORVÁTH hotărăşte înfiinţarea unei şcoli bisericeşti de grad mediu (care “va învăţa până la retorică“) la Cristuru Secuiesc. Şcoala se construieşte din donaţii şi-şi începe activitatea în 1804. Sufletul construirii şi organizării era Sámuel SZABÓ, primul director al colegiului.

1792-1796. Se construieşte după proiectul lui Antal TÜRK biserica unitariană din Cluj existentă şi azi şi considerată drept model din mai multe puncte de vedere.

1801-1806. Se construieşte clădirea mai veche cu două etaje a Colegiului Unitarian din Cluj.

1821. Luarea legăturii în mod oficial cu unitarienii englezi. Confraţii noştri din Insulele Britanice ne trimit o scrisoare în care vorbesc despre religia, istoria şi situaţia lor. Biserica noastră răspunde prezentându-şi principiile de credinţă, organizaţia şi istoria. Relaţiile dintre cele două Biserici devin sistematice din 1858.

1831. Încep relaţiile cu Biserica Unitariană din America de Nord. Datorită călătoriei şi mijlocirii lui Sándor BÖLÖNI FARKAS începe o corespondenţă între cele două Biserici. Sándor BÖLÖNI FARKAS în lucrarea Călătorie în America de Nord publicată în 1834 vorbeşte şi despre întâlnirea sa cu unitarienii americani. Datorită Bisericii Unitariene Americane preoţii noştri talentaţi pot face de atunci studii în institutele teologice unitariene din America.

1837. Sámuel BRASSAI este ales profesor al şcolii superioare din Cluj, apoi peste un an rector al acesteia. Alegerea sa este “victoria liberalilor asupra curtenilor”. Prin activitatea sa profesorală începe o eră nouă în viaţa academiei. În acest an apare noua carte de cântări – “Preamăriri şi rugăciuni spre lauda lui Dumnezeu” – în redactarea lui Sándor ARANYOSRÁKOSI SZÉKELY, aceasta este la baza actualei cărţi de cântări.

1839. Apare prima istorie bisericească unitariană. Autorul este Sándor ARANYOSRÁKOSI SZÉKELY, iar titlul “Istoriile religiei unitariene din Transilvania”.

1841. Scriitorul iluminist cu spirit progresist, unitarianul conştiincios Sándor BÖLÖNI FARKAS îşi donează prin testament biblioteca Colegiului Unitarian.

1841-1847. Învăţământul general şi mediu, respectiv cel academic va fi modernizat după proiectele lui Sámuel BRASSAI. Se introduce instruirea în limba maternă în locul celei latine; sistemul de clase se înlocuieşte cu sistemul disciplinelor. Reforma face posibilă ridicarea nivelului instruirii şi educării.

1848. Primul punct al articolului de lege XX. din 1848 care rezolvă problema confesională într-un mod modern, declară că “religia unitariană se consideră religie acceptată în mod legal”. Situaţia Bisericii noastre a fost grea în timpul revoluţiei; programul şcolar s-a întrerupt; elevii, dascălii, credincioşii au participat într-un număr mare la război; parohiile din zone cu naţionalităţi au avut mult de suferit.

1860. Candidatul la preoţie Domokos SIMÉN este trimis de către Consiliul Reprezentanţilor Bisericii la New College din Manchester penru continuarea studiilor.

Domokos SIMÉN devine profesor al colegiului din Cristuru Secuiesc, apoi al academiei din Cluj. Îşi găseşte misiunea în instruire şi în cultivarea ştiinţei. Moartea sa prematură (1878) îl împiedică în continuarea activităţii. Lucrările Minuni în evanghelii şi Istoricul originii şi dezvoltării sfântei treimi sunt valori perene ale literaturii noastre teologice.

1861. Apare în redactarea lui János KRIZA şi Lajos NAGY revista teologică unitariană Keresztény Magvető (Semănătorul Creştin), având ca scop “semănarea şi dezvoltarea ideilor creştine şi în general a seminţelor binelui şi frumosului etic”. Keresztény Magvető este prima revistă teologică din Transilvania.

1864. Apare prima ediţie a catehismului scris de preotul clujean, apoi episcop József FERENCZ. Acesta a fost publicată de 20 de ori: ultima oară în 1991. Ediţiile diferite oglindesc dezvoltarea principiilor noastre de credinţă.

1865. Balázs ORBÁN, “cel mai mare secui” trece la religia unitariană. Opera sa principală, Descrierea Secuimii apare între anii 1868-1873. În 1876 şi 1890 face două fundaţii pentru ajutorarea elevilor liceului unitarian din Cristuru Secuiesc fără deosebire de naţionalitate şi confesiune.

1868. Cea de a 300-a aniversare a existenţei Bisericii noastre. Sunt prezenţi la comemorare şi reprezentanţii confraţilor englezi. Este prima aniversare istorică după moartea lui Ferenc DAVID pe care unitarienii o pot sărbători în mod public.

1870. Apare în limba maghiară primul volum al operelor alese ale teologului unitarian american William CHANNING. Traducerea a fost iniţiată de episcopul János KRIZA cu colaborarea profesorilor academici şi a preoţilor. Lucrările lui CHANNING au contribuit la dezvoltarea teologiei noastre.

1875. Apare lucrarea lui József FERENCZ întitulată Unitárius kis tükör (Mică oglindă unitariană). Cartea cuprinde pe scurt istoria, principiile de credinţă, liturghia şi organizarea Bisericii noastre. În 1930 a apărut în prelucrarea lui Albert VÁRI.

1885; 29 august. La propunerea lui György BOROS ia fiinţă Liga Dávid Ferenc, organizaţia socială bisericească cu scopul îngrijirii vieţii religioase şi morale. Ca primul preşedinte va fi ales Sámuel BRASSAI.

1888. În ediţia Ligii Dávid Ferenc apare revista Unitárius Közlöny (Buletinul Unitarian) care devine mai târziu o revistă de specialitate a Bisericii noastre. Primii ei redactori sunt Lajos NAGY şi György BOROS.

1890; 26 octombrie. Se inaugurează la Budapesta prima biserică unitariană a capitalei ungare construită pe terenul donat de municipalitate. Clădirea monumentală din colţul străzilor Koháry şi Alkotmány este realizarea proiectului lui Samu PETZ.

1898-1901. Se construieşte noua clădire a Colegiului Unitarian, proiectată de Lajos PÁKEI. Aici vor găsi loc colegiul, institutul teologic, episcopia şi alte instituţii bisericeşti.

1900. Se înfiinţează la Boston Asociaţia Mondială a Religiilor şi Bisericilor Unitariene şi Liberale (International Association for Religious Freedom).

La Cluj ia fiinţă prima organizaţie unitariană de tineret care este precursoarea de drept al asociaţiilor de mai târziu: Organizaţia Universală a Cercurilor de Tineret ale Ligii Dávid Ferenc (1928) şi Asociaţia Naţională de Tineret Dávid Ferenc (1991).

1905. Din însărcinarea cercului de preoţi din Cristuru Secuiesc apare sub redacţia lui István LŐRINCZI prima revista de opoziţie din cadrul Bisericii având ca titlu Unitárius Egyház (Biserica Unitariană).

1907. Apare cel de al doilea volum al revistei Unitárius Szószék (Amvonul Unitarian). (Primul volum a apărut în cinstea comemorării a o mie de ani a existenţei poporului maghiar în Bazinul Carpatic, în 1896 sub redactarea lui János SIMÓ.) Scopul acestei reviste era sprijinirea slujirii de pe amvon a preoţilor şi dezvoltarea literaturii de predici. Redactorii au fost solicitaţi pentru munca plină de răspundere din partea Cercului Premanent al Preoţilor. Regimul comunist a interzis şi această revistă.

1910. Ia fiinţă Liga Femeilor Unitariene.

Se inaugurează prima placă comemorative în cetatea Devei în amintirea lui Ferenc DÁVID. Placa de atunci a trebuit să fie restaurată de mai multe ori din cauza distrugerilor vandale. Potrivit tradiţiei închisoarea lui Ferenc DÁVID nu era lângă placa actuală, ci la bastionul porţii interioare, scobită în stâncă.

1915. Consiliul Suprem Bisericesc reorganizează în interesul dezvoltării pregătirii preoţilor institutul de Pregătire a Preoţilor în Academia Teologică Unitariană. Noul regulament de organizare şi de studii al pregătirii preoţilor va rămâne în vigoare cu mici modificări până în 1948.

1919. Îşi începe activitatea căminul unitarian de fete. La colţul din nord-vest al clădirii colegiului, în căminul amenajat la parter vor fi găzduite unsprezece eleve.

1920. Tratatul de pace de la Trianon adjudecă Transilvania României, apoi Arbitrajul din 1940 de la Viena împarte Ardealul în două. Până la cel de al doilea Arbitraj de la Viena autorităţiile statului au silit populaţia satelor de majoritatea unitariană să-i construiască biserici români, a forţat românizarea prin analizarea numelor şi cu alte metode. Învăţământul este românizat în urma legilor de stat care serveau asuprirea naţionalităţilor, limba maghiară se menţine ca limbă de învăţământ doar în educaţia religioasă. Drept apărare parohiile noastre înfiinţează noi şcoli confesionale.

Ia fiinţă Asociaţia Literară Unitariană. Scopul organizaţiei este popularizarea istoriei şi principiilor de credinţă ale religiei unitariene, oglindirea în literatură a principalelor momente ale vieţii bisericeşti, promovarea culturii unitarienilor. Primul preşedinte ales al Asociaţiei Literare este episcopul József FERENCZ.

1924. Apare o nouă carte de cântări redactată de profesorul Márton PÁLFI. Aceasta este prima ediţie a cărţii folosite în prezent.

1928. Prima conferinţă a tineretului unitarian la Cristuru Secuiesc. Preşedintele conferinţei este preotul clujean Sándor SZENT-IVÁNYI, colaboratorii lui sunt Ferenc BALÁZS, Samu SZABÓ, Imre MIKÓ şi alţii.

1930. Începutul activităţii de slujire preoţească la Cheia, de muncă socială şi de dezvoltarea regiunii (de exemplu: organizarea cooperativei) a lui Ferenc BALÁZS. Şi-a lăsat documentele muncii pline de sacrificii în primul rând în operele Közérthető evangélium (Evanghelia pe înţelesul tuturor) şi Rög alatt (Sub ţărână). Nu a mai fost în acest secol preot unitarian care a fi putut stârni atât interes, dragoste şi critică faţă de el ca Ferenc BALÁZS.

1933. Apare revista Unitárius Evangélium (Evanghelia Unitariană) redactată de profesorul de teologie şi episcopul de mai târziu dr. Elek KISS. Scopul revistei este propovăduirea evangheliei lui Isus, slujirea vieţii unitariene cu misiune, edificarea Împărăţiei lui Dumnezeu.

1948. Este anul reformei învăţământului. Toate şcolile confesionale se etatizează. Pregătirea teologică va fi organizată de cele patru Biserici Protestante în comun, în cadrul Institutului Teologic Protestant Unic de grad Universitar, cu respectarea specificului confesional şi al deosebirilor de limbă. Autoritatea de stat va numi un “director de studii” superior rectorului, asigurându-i o catedră specială pentru predarea marxismului. Clădirile bisericeşti vor fi etatizate, rămân în posesia Bisericilor doar cele care deservesc în mod direct cultul. Este oprită şi activitatea organizaţiilor sociale bisericeşti.

1950-1962. Între aceşti ani se organizează întovărăşirile şi gospodăriile colective. Parohiile trebuiau să-şi predea pământurile statului fără drept de despăgubire. Se confiscă tot pământul Bisericii, dar şi multe din arhivele, obiectele de cult, documentele vechi. Credincioşii ajung să trăiască din minimum de venituri posibile. Tinerii sunt nevoiţi să părăsească parohiile rurale. Parohiile cele mai vechi rămânând fără tineri îşi pierd puterea, se reduce numărul credincioşilor. Morala decade. Se reorganizează susţinerea Bisericii.

1956. După revoluţia şi lupta pentru libertate din Ungaria, drept intimidare, o parte considerabilă a preoţilor şi studenţilor teologi ai Bisericii noastre vor fi condamnaţi la închisoare şi muncă silnică. Iată lista celor care au suferit nevinovat pentru convingerea lor: profesorii Dr. János ERDŐ, Dr. Mihály LŐRINCZI, Dr. Dániel SIMÉN, preoţii Mihály VÉGH, Mózes NYITRAI, Berta DEÁK, Imre GELLÉRD, László SZÉKELY, Dezső SZABÓ, Albert PÁLFI, Imre KELEMEN, Ferenc BÁLINT şi teologii Áron LÉTA, Balázs SÁNDOR, Ágoston BENEDEK, Levente NYITRAI, Csongor KELEMEN. Partidul comunist îşi infiltrează oamenii în cler, din cauza lor slăbeşte încrederea, frica frânează acţiunile comune. Organele securităţii statului controlează preoţii şi slujirile într-un mod mai mult sau mai puţin evident. Fiecare preot activează la locul lui şi pe răspunderea sa personală. Renovarea bisericilor, construirea caselor parohiale, cumpărarea clopotelor rămâne la ordinea de zi în ciuda oprimării şi sărăciei generale.

1970-1989. Biserica îşi îndreaptă atenţia asupra credincioşilor dispersaţi, mutaţi la oraş. Se înfiinţează parohii noi la Cluj, Miercurea Ciuc, Rupea, Homorod, Braşov şi Odorheiu Secuiesc.

1989-1990. După aceşti ani, ca urmare a eliberării de sub oprimarea comunistă reînvie relaţiile internaţionale, construirea bisericilor şi caselor parohiale ia avânt, porneşte procesul retrocedării terenurilor şi clădirilor, se reorganizează asociaţiile de tineret şi de femei la parohii, în 1993 reîncepe activitatea colegiilor unitariene din Cluj şi Cristuru Secuiesc; în funcţie de relaţiile schimbate şi statutul nostru bisericesc are o modificare fundamentală (1996). Se deschid perspective absolut noi în activitatea funcţională a Bisericii.

INDICELE PERSONALITĂŢILOR UNITARIENE PROEMINENTE

I. MAGHIARI

FERENC DÁVID (cca.1520-1579) episcop, fondator al bisericii unitariene din Transilvania

GÁSPÁR HELTAI (1520-1575) predicator, traducătorul în limba maghiară al Bibliei, scriitor şi tipograf clujean de origine săsească, autorul lucrării “Cronică despre moravurile ungurilor”

ZSIGMOND JÁNOS (IOAN SIGISMUND, 1541-1571) principele Ardealului, rege ungar, susţinător marcant al reformei unitariene

MIKLÓS BOGÁTI FAZEKAS (1548 - după 1598) predicator, scriitor, traducător în limba maghiară al Psalmilor Vechiului Testament

GYÖRGY ENYEDI (1555-1597) episcop, predicator, teolog marcant al sfârşitului de secol XVI, autor de poeme istorice

JÁNOS KÖRMÖCZI (1762-1836) episcop, filosof, întemeietorul laboratorului de fizică din incinta Colegiului Unitarian din Cluj

SÁNDOR BÖLÖNI FARKAS (1795-1842) cugetător şi scriitor democrat, primul răspânditor în Transilvania al condiţiilor statale şi de viaţă din America de Nord (“Utazás Észak-Amerikában” – “Călătorie în America de Nord”, 1834), fondatorul primei cooperative transilvănene

SÁMUEL BRASSAI (1800?-1897) profesor de colegiu şi universitar, muzician, organizator cultural, ”ultimul polihistor transilvănean”, preşedintele primei organizaţii sociale bisericeşti transilvăneane, “Liga Dávid Ferenc”

JÁNOS KRIZA (1811-1875) episcop, poet, editorul primei colecţii de folclor maghiar transilvănean “Vadrózsák” (“Măceşul”), fondator-redactor al primei reviste teologice ardelene “Keresztény Magvető” (“Semănătorul Creştin”) (1861)

MÓZES BERDE (1815-1893) “principele binefăcătorilor”, fundaţia lui a făcut posibilă construirea Colegiului Unitarian din Cluj

BALÁZS ORBÁN (1830-1890) scriitor, pelegrin, la maturitate se converteşte la religia unitariană (1865); averea şi-o lasă Colegiului Unitarian din Cristuru-Secuiesc. Cea mai însemnată operă: ”A Székelyföld leírása” (“Descrierea Secuimii”).

JÓZSEF FERENCZ (1835-1928) episcop, organizatorul bisericii, redactor de catechism, episcop însemnat al bisericii unitariene timp de 52 de ani, dintre care 10 ani în perioada grea de după primul război mondial.

LAJOS PÁKEI (1853-1921) consilier bisericesc, inginer, arhitect. Cele mai importante creaţii de arhitectură: Colegiul Unitarian din Cluj, bisericile unitariene din Belin, Odorheiu-Secuiesc, Firtănuşi, Locodeni şi Deleni, monumentul funerar din cimitirul Házsongárd al lui Mózes Berde de asemenea, hotelul New York (Continental) din Cluj şi alte edificii publice.

LAJOS KELEMEN (1877-1963) profesor la Colegiul Unitarian din Cluj, istoric, curator general

BÉLA BARTÓK (1881-1945) compozitor, etnograf, va fi din convingere membru al Bisericii Unitariene din Budapesta. Fiul lui, Bartók Béla junior, a fost curatorul general al Bisericii Unitariene din Ungaria.

FERENC BALÁZS (1900-1937) preot, conducător al tineretului, fondator de cooperativă, scriitor, membru al grupului “Celor unsprezece”. Experienţa călătoriei sale efectuată în jurul lumii a fost eternizată în cartea “Bejárom a kerek világot” (“Cutreer lumea largă”).

SÁNDOR SZENT-IVÁNYI (1902-1983) preot-preşedinte al Bisericii Unitariene din Ungaria, episcop-vicar, parlamentar. În timpul celui de al doilea război mondial se pronunţă împotriva deportării evreilor; după război este preşedintele Crucii Roşii Maghiare.

LÁSZLÓ SZABÉDI (1907-1959) poet, traducător, lingvist, profesor universitar

GYULA LÁSZLÓ (1910-1998) arheolog istoric, profesor universitar

IMRE MIKÓ (1911-1977) scriitor, jurist, politician, traducător, curatorul general al Bisericii Unitariene din Transilvania

II. NORD-AMERICANI

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790) scriitor, savant în filozofie şi în ştiinţele naturale, inventatorul paratrăsnetului, om de stat, coautor al Declaraţiei de Independenţă, participant al războiului de independenţă

JOHN ADAMS (1735-1826) al doilea preşedinte al SUA (1796-1800), unul dintre redactorii Declaraţiei de Independenţă

JOHN MURRAY (1741-1815) preot, organizator al primei biserici universaliste

THOMAS JEFFERSON (1743-1826) al treilea preşedinte al SUA (1801-1809), coredactor al Declaraţiei de Independeţă, fondatorul Universităţii din Virginia

BENJAMIN RUSH (1745-1813) luptător pentru independenţă, medic, fondatorul psihiatriei moderne americane

JOHN QUNCY ADAMS (1767-1848) al şaselea preşedinte al SUA (1824-1828), cel mai renumit secretar de stat din istoria SUA, întemeietorul Institutului Smithsonian din Washington

WILLIAM ELLERY CHANNING (1780-1842) preot, cel mai de seamă teolog al creştinităţii unitariene din SUA, predica lui din Baltimore a avut o influenţă hotărâtoare asupra formării unitarianismului modern

SAMUEL MORSE (1791-1872) pictor, inventatorul telegrafului şi al sistemului de codificare Morse, profesor unitarian la Universitatea Harvard

MILLARD FILLMORE (1800-1874) vicepreşedinte al SUA, al treisprezecelea preşedinte (1850-1852), a contribuit la anihilarea conflictului Nord-Sud

RALPH WALDO EMERSON (1803-1882) preot unitarian, poet, eseist, cel mai de seamă cugetător american al secolului XIX-lea

HENRY WARDSWORTH LONGFELLOW (1807-1882) scriitor, poet, autorul cărţii “Paul Rever’s Ride”

MARGARET FULLER (1810-1850) fruntaşa feminismului timpuriu, una dintre conducătorii transcendentalismului din secolul trecut, iniţiatoarea The Dial-ului

THEODORE PARKER (1810-1860) preot, luptător de frunte al eliberării sclavilor din America de Nord. Apără, cu Biblia şi revolverul, sclavii adăpostiţi în casa lui. A luptat pentru emanciparea femeilor, pentru desfiinţarea pedepsei cu moartea, pentru reforma penitenciară.

HENRY DAVID THOREAU (1817-1862) filosof, scriitor naturalist, autor al operei “Wolden Pond”

HERMAN MELWILLE (1819-1891) scriitor, autorul romanului Moby Dick

CLARA BARTON (1821-1912) preşedintele fondator al Crucii Roşii din SUA

THOMAS STARR KING (1824-1864) preot unitarian, activist al drepturilor omului, participant însemnat la Războiul Civil, luptător al eliberării sclavilor

CHARLES WILLIAM ELIOT (1834-1926) savant în pedagogie, rectorul Universităţii Harvard în perioada 1869-1909, iniţiatorul publicaţiei universitare Harvard Classics

OLYMPIA BROWN (1835-1926) adept eminent al mişcării feministe, primul preot-femeie în SUA

ALEXANDER GRAHAM BELL (1847-1922) inventatorul telefonului, elaborator al sistemului de de educaţie a persoanelor surdo-muţi

WILLIAM HOWARD TAFT (1857-1930) al 27-lea preşedinte al SUA (1908-1912), guvernatorul Insulelor Filipine, preşedintele Tribunalului suprem

FRANK LLOYD WRIGHT (1869-1959) arhitect, proiectantul bisericii unitariene din Madison, al edificiului Robby House din Chicago, al Muzeului Guggenheim din New York

CARL SANDBURG (1878-1967) poet premiat cu premiul Pulitzer, biograf

EDWARD ESTLIN CUMMINGS (1894-1962) poet, revoluţionar al stilului şi tehnicii poetice

LINUS CARL PAULING (1901-1994) chimist, deţinătorul premiului Nobel în chimie pentru modelului structurii moleculare în 1954 şi al premiul Nobel pentru pace datorită activităţii sale de luptător împotriva experimentelor nucleare

RAY BRADBURY, scriitor contemporan, figură proeminentă al literaturii s.f.

WILLIAM PERRY, membru al Bisericii din Washington D.C., ministru al apărării în guvernului Clinton

TIM BERNERS-LEE, deţinătorul premiului Nobel pentru dezvoltarea Internetului
III. BRITANICI

TEOPHILUS LINDSEY (1723-1808) preotul primei biserici unitariene din Londra

JOSEPH PRIESTLEY (1733-1804) preot, teolog, chimist, a descoperit oxigenul şi producerea artificială al acestuia (1774), a descris ştiinţific fotosinteza pentru prima oară

ROBERT BURNS (1759-1796) poet scoţian, autor de cântece

GEORGE STEPHENSON (1781-1848) inginer, inventatorul locomotivei cu abur

JAMES MARTINEAU (1805-1900) preot, întemeietorul unitarianismului englez modern

JOHN PAGET (1808-1892) originar medic englez, mai de apoi se consideră maghiar. Opera sa principală, “Ungaria şi Transilvania” este o foartă reuşită note de drum. A participat la revoluţia şi lupta de libertate din 1848-’49.

CHARLES DARWIN (1809-1882) savant evoluţionist, autorul lucrării “Originea speciilor”

CHARLES DICKENS (1812-1870) romancier, a elaborat o părere orientativă despre propria-i religie: ”unitarianismul este religia care simpatizează cu orice om de altă religie fără să-l condamne.”

FLORENCE NIGHTINGALE (1820-1910) revoluţionar în domeniul sănătăţii, reformator al condiţiilor spitaliceşti

ARTHUR NEVILLE CHAMBERLAIN (1869-1940) om de stat englez, ministru de finanţe în două rânduri. Se pronunţă pentru ameliorarea relaţiei dintre Germania şi Italia. Este prim-ministru între anii 1937-‘40 şi deţinătorul premiului Nobel de pace pentru pregătirea tratatului de la Locarno.