Analiză:
- superioritate la mijlocul terenului;
- joc static;
- probabilitate mică de a finaliza, mică-medie de a ajunge în astfel de situații.
Avem puține reușite în jumătatea adversă din cauza distanțelor prea mari între liniii, specificității posturilor și a prezenței unui singur jucător în zona 5.
4-4-2
În cadrul sistemului 4-4-2 clasic, întâlnim:
- 1 portar;
- 2 fundași centrali;
- 2 fundași laterali;
- 1 mijlocaș central cu sarcini defensive;
- 1 playmaker;
- 2 mijlocași laterali;
- 1 atacant retras;
- 1 vârf împins.
Analiză:
- așezare uniformă a jucătorilor;
- probabilitate medie de a finaliza, mică-medie de a ajunge în astfel de situații întrucât, așa cum am menționat anterior, cele 2 posturi din benzi atrag statismul sistemului;
- joc bazat pe posesie prelungită.
Momentan, există posibilitatea unei confuzii, dar adevărata reprezentare a sistemului vechi, cunoscut drept 4-4-2 ofensiv este 4-2-2-2, diferențele fiind prea mari pentru a putea sugera o identitatea între acestea.
Aceste sisteme prezentate de-a lungul cărții, în care regăsim poziții statice, sunt cel mai bine evidențiate în meciurile în care, pe durata celor 90 minute, nu oferă un joc „plăcut ochiului”, fiind în fond și la urma urmei, plictisitor.
Remizele albe sau meciurile cu număr redus de goluri și situații de poartă par a fi cea mai des întâlnită situație, mai ales dacă nu este o discrepanță foarte mare din punt de vedere valoric între cele 2 echipe, întrucât sistemul nu permite dezvoltarea ofensive nici din partea adversarului.
4-3-3
În cadrul sistemului 4-3-3 deschis, întâlnim:
- 1 portar;
- 2 fundași centrali;
- 2 fundași laterali ofensivi;
- 3 mijlocași centrali, orice combinație de mijlocași centrali, box-to-box sau playmakeri, acordându-li-se sarcini în concordanță cu cerințele jocului; este totuși evident că nu putem folosi simultan 3 mijlocași centrali cu sarcini defensive întrucât am neutraliza scopul sistemului;
- 2 interi;
- 1 vârf împins.
Dostları ilə paylaş: |