| Analiză:
- stabilitate defensivă pe atacurile poziționale ale adversarilor;
- așezare destul de uniformă a jucătorilor în teren, astfel travaliul fundașilor laterali ofensivi nu mai este la fel de mare precum în cazurile precedente;
- în majoritatea situațiilor vârful împins va fi în inferioritate însă, având suport atât pe zona mediană (chiar dacă nu atât de consistent precum ar fi fost în cazul unui al doilea atacant sau unui mijlocaș ofensiv), cât și pe benzi, va avea mai multe mingi exploatabile;
- probabilitate medie de a finaliza, medie-mare de a ajunge în astfel de situații.
Nu se recomandă forma cu retragerea zonei 3 în 2 deoarece este sufiecient suportul defensiv și acesta lucru ar dăuna foarte mult fazei de construcție.
4-3-1-2
În cadrul sistemului 4-3-1-2 clasic, întâlnim:
- 1 portar;
- 2 fundași centrali;
- 2 fundași laterali cu valențe ofensive;
- 2 mijlocași defensivi;
- 1 regista;
- 1 mijlocaș ofensiv;
- 1 vârf împins fix.
Dostları ilə paylaş: | 
