| Analiză:
- superioritate defensivă pe aproape toate tipurile de atac ale echipei adverse;
- jucătorii dispersați astfel încât să se acopere toate fazele, chiar dacă nu se regăsesc într-un număr suficient;
- distanțele dintre zone destul de bine proporționate, fapt ce face ca între majoritatea jucătorilor să nu fie o disproporționalite notabilă între gradele de solicitare/efort;
- posibilitatea ca unul din fundașii centrali să nu fie la fel de solicitat ca ceilalți doi, astfel s-a renunțat inutil la un jucător de construcție sau atac pentru a folosi acest sistem cu 3 fundași centrali;
- probabilitate medie de a finaliza din cauza ușoarei inferiorități numerice în care se află vârful împins, și medie-mare de a ajunge în astfel de situații, sistemul permițând dezvoltarea atacului atât pe zona centrală, cât și pe benzi.
Aici putem să observăm clar noțiunea de „romb”, în care mijlocașul ofensiv este în prim-plan (punct central), dictează jocul, întrucât are la dispoziție toate soluțiile (defensiv, deschidere în flacuri, verticalizare).
5-1-2-2
În cadrul sistemului 5-1-2-2 deschis, întâlnim:
- 1 portar;
- 3 fundași centrali, cu posibilitatea ca unul din ei să fie libero;
- 2 fundași laterali cu valențe ofensive;
- 1 regista;
- 2 extreme;
- 1 atacant retras sau chiar al doilea vârf împins dacă se joacă direct pe vârfuri de la nivelul registei, chiar și al extremelor, 9 fals sau atacant complet dacă se urmărește un minim de construcție (recomandat);
- 1 vârf împins.
Dostları ilə paylaş: | 
