| Analiză:
- superioritate defensivă pe atacurile poziționale ale adversarului;
- jucătorii dispersați astfel încât să se acopere toate fazele;
- acoperirea uniformă a terenului;
- probabilitate medie de a finaliza și medie-mare de a ajunge în astfel de situații, sistemul permițând dezvoltarea atacului atât pe zona mediană, cât și pe benzi.
Această variantă a sistemului o regăsim foarte des la noi, dar cu o singură schimbare crucială, în locul registei regăsim un al doilea mijlocaș defensiv, aspect ce diminuează semnificativ șansele de transmitere a mingii în zona 4, ca să nu mai vorbim de faptul că folosirea unui mijlocaș ofensiv de calitate inferioară compromite efectiv aducerea mingii la finalizare.
Oricum, sunt sigur că în viziunea acestora, se crede că implementează sistemul 4-2-1-3, dar cei presupuși a fi din zona 5 nu desfășoară activități specifice unui inter, cu excepția pozițiilor avansate, aspecte ce îi fac să joace rar mingea și să adâncească lacunele ofensive.
4-2-2-2
În cadrul sistemului 4-2-2-2 deschis, întâlnim:
- 1 portar;
- 2 fundași centrali;
- 2 fundași laterali cu valențe ofensive;
- 1 mijlocaș central clasic sau cu sarcini defensive (în funcție de presiunea la care este supusă linia de mijloc sau defensiva);
- 1 playmaker;
- 2 extreme;
- 1 atacant retras;
- 1 vârf împins.
Dostları ilə paylaş: | 
