Cred ca e foarte buna partea ta de teorie, daca vrei sa o inserezi

ICOANA CRISTESCU BUDESCU

MONOGRAFIA SATULUI

GLOBU CRAIOVEI,

JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN

Lucrare apărută cu sprijinul

Tehnoredactare: prof. Aida şi Olimpiu Purea

Coperta şi design: prof. Aida şi Olimpiu Purea

ICOANA CRISTESCU BUDESCU

MONOGRAFIA SATULUI

GLOBU CRAIOVEI, JUDEŢUL

CARAŞ-SEVERIN
Dedic această monografie memoriei fratelui meu Mitru şi bunilor mei părinţi Nicolae şi Maria, cât şi tuturor locuitorilor satului meu natal.
Icoana Cristescu Budescu
Argument
Cheile Globului, străjuite de vârfurile stâncoase şi semeţe de odinioară, le-au picurat în suflet străbunilor noştri simţământul că sunt apăraţi de cruzimea şi barbaria hoardelor năvălitoare.

Prin spintecătura acestor cetăţi de piatră dură ca diamantul şi-a săpat cale apa Craiovei, limpede ca lumina unei dimineţi însorite şi răcoroase în freamătul sălciilor ce-o ascund parcă ochiului şi o călăuzesc spre deschiderea vetrei satului. Aici şi în desişul codrilor seculari s-au ascuns străbunii noştri de vitregia vremurilor, aici s-au păstrat graiul, datinile, credinţele şi virtuţile neamului nostru şi aici s-a zămislit cel mai frumos cântec: doina noastră străbună, doina care rupe zăgazul lacrimilor şi-ţi strecoară în inimă veselie sau tristeţe, dragoste de limba şi neamul nostru triumfător în încleştarea cu un destin adesea vitreg. În şopotul Craiovei şi în freamătul codrilor, doina noastră a vibrat cu putere în cugetul moşilor şi strămoşilor noştri globeni, insuflându-le curaj şi dârzenie.

În acest frumos colţ, din Grădina legendarului Crai Iova, m-am născut şi mi-am petrecut frumoşii ani ai copilăriei. L-am purtat cu duioşie în suflet şi gând peste tot, unde destinul mi-a îndrumat paşii.

Şi acum, după atâta amar de vreme, mă văd aievea în uriaşul şevalet al toamnei globene, liniştite şi călduţe, în care soarele aprindea flăcări, în ierburi şi în frunzele copacilor, iar covoare de aramă dantelau spectaculos poalele colinelor şi zăbranelor. Zilele începeau cu o ceaţă care anevoie se împrăştia, topindu-se în aerul străveziu al dimineţilor, insuflându-ne vigoare şi optimism.

Istoria ne arată că munca şi lupta înaintaşilor cu un sol lipsit de dărnicie şi cu cotropitori lacomi şi cruzi este o impresionantă lecţie de dragoste de neam şi glia strămoşească, de tenacitate, un imbold necontenit către libertate şi demnitate.

Evocarea în documente a suferinţelor semănate de vicisitudinile vremurilor creionează o pildă de înflăcărat patriotism, de credinţă nestrămutată în izbânda dreptăţii asupra samavolniciei.

Pe drumul sinuos al vieţii am întâmpinat şi destule greutăţi. Dar niciodată idealurile şi sentimentele pe care le-am nutrit faţă de satul meu n-au putut fi erodate.

Aruncând o privire de ansamblu asupra vieţii derulate în Glob, urmărind linia sa de contur, şi lăsând la o parte unele asperităţi de detaliu, cred că suntem cu toţii îndreptăţiţi să ne mândrim cu satul în care am avut şansa de a vedea lumina zilei şi marele miracol al existenţei.

Pentru toate acestea şi pentru alte amintiri încrustate adânc în conştiinţa şi inima mea nu am putut să uit satul nostru Globu Craiovei. Sentimentele pe care le încerc pot fi ilustrate sugestiv cu versurile:

„Acasa mea ! … ce grai divin de dulce şi fierbinte,

ce lacrimi şi fiori îmi vin, când mi te-aduc aminte!

Am fost în mii de locuri moi, cât lumea-i de frumoasă,

dar nu-i niciunde ca la noi, în dulcea mea Acasă.
Acolo-mi arde curcubeul în orişice fereastră,

acolo soarele-i al meu şi dragostea-i a noastră.

Acolo-i dulcele sărut, pe crucea întreită,

mai lung, mai moale, mai tăcut ca taina-nveşnicită.

Acolo-ntins pe-al ierbii sân, tot greul mi se-alină

şi-adânc despovărat rămân în liniştea divină.

…De când tot merg şi merg s-ajung şi-amintea-mi tot aduce

un dor atât de greu şi lung de-Acasa mea cea dulce.

… Am fost în mii de locuri moi, cât lumea-i de frumoasă,

dar nu-i niciunde ca la noi, în dulcea mea Acasă.

(Traian Dorz, Acasa mea…)

Folosind ca sursă documentară însemnările aflate pe cărţile şi în matricolele bisericeşti, dar mai ales lucrările unor istorici precum Festy Frigyes, Patriciu Dragalina, Nicolae Stoica de Haţeg, dr. George Popovici, Francesco Gresellini, Costin Feneşan, Vasile V. Munteanu şi mulţi alţii, monografia de faţă reprezintă o frescă a satului Glob de-a lungul existenţei sale. Ea face o analiză amănunţită a vieţii sociale, economice, culturale, spirituale, de la începuturi şi până în zilele noastre, este scrisă într-o manieră accesibilă diverselor categorii de cititori şi cuprinde capitolele:

1. 
   Poziţia şi localizarea geografică;
   
2. 
   Condiţiile naturale;
   
3. 
   Populaţia;
   
4. 
   Economia satului;
   
5. 
   Viaţa spirituală;
   
6. 
   Şcoala;
   
7. 
   Cultură şi tradiţie.
   

De asemenea, mi-au fost de un real folos informaţiile date cu multă generozitate de către: înv. Dumitru Vişescu, profesorii Victor Ţundrea, Constantin Rostescu, Mircea Ţur, pastorul Petru Vrancuţa, reputatul scriitor Nicolae Danciu Petniceanu, preot Iosif Boroica, şi de bătrânii Pavel Bratescu, Maria Cristescu şi Cătălina Gherescu, cărora le aduc calde mulţumiri. Aceleaşi mulţumiri se cuvine să-i aduc şi soţului meu, profesorul Nistor Budescu, pentru sprijinul neprecupeţit în elaborarea lucrării.

Desigur că nimic nu este perfect, totul poate fi îmbunătăţit şi completat pe măsură ce se vor descoperi noi documente şi vor apărea noi doritori de a consemna şi alte fapte semnificative din viaţa satului Globu Craiovei.

Autoarea

Capitolul I

Poziţia şi localizarea geografică
Sub aspectul poziţiei matematice, localitatea Globu Craiovei se află aşezată la intersecţia paralelei de 45° latitudine nordică cu meridianul de 22°10 longitudine estică.

În ceea ce priveşte încadrarea în una din unităţile fizico-geografice ale ţării, teritoriul satului Globu Craiovei este situat în depresiunea intramontană a Mehadiei, la terminaţiile sudice ale Masivului Semenic, la o altitudine de 260m.

Se învecinează la nord cu satul Mehadica, la vest cu satul Lăpuşnicel (limita cu acesta fiind sinuoasă pe culmile Munţilor Almăjului), la sud cu satul Petnic, iar la est cu satele Cruşovăţ şi Cuptoare.

Localitatea Globu Craiovei cu specificul său economic: creşterea animalelor, pomicultura şi cultura plantelor este situată între zonele industriale Reşiţa – Caransebeş şi Topleţ – Orşova, spre care s-a deplasat forţa de muncă de-a lungul timpului.

Din punct de vedere administrativ aparţine comunei Iablaniţa (împreună cu satul Petnic), comună situată în sudul-estul judeţului Caraş-Severin.

Vatra şi moşia satului însumează o suprafaţă de 1564,48 ha, pe care trăieşte o populaţie de 846 de locuitori.

Deşi satul este aşezat într-o micro-depresiune bine indi-vidualizată ca unitate naturală, are legături cu zonele învecinate DN 57B

pe şosele şi drumuri, unele datând din timpul stăpânirii romane în Dacia. Astfel, pe drumul naţional 57B se face legătura cu şoseaua E70, care permite deplasarea spre oraşul Caransebeş (60 km) şi municipiul Reşiţa (105 km), reşedinţa judeţului. Tot prin acest drum se ajunge în depresiunea Almăjului, cu deschidere către oraşele Anina şi Oraviţa, satului Globu Craiovei spunându-i-se şi „Poarta de răsărit a Almăjului”. Spre sud-est, prin şoseaua E70 se ajunge la staţiunea Băile Herculane (23 km) şi oraşul-port Orşova (40 km).

Ca şi celelalte sate vecine, satul Glob nu este legat de vreo cale ferată, cea mai apropiată staţie fiind Iablaniţa la o distanţă de 7 km, aşezată pe magistrala CFR Bucureşti Nord – Timişoara Nord.

Aşezarea geografică a satului Globu Craiovei în depresiunea intramontană Mehadia, unde pe sub fruntea dealurilor Cioaca şi Glanevâr, soarele se uită în apele zglobii, verzi şi repezi ale Craiovei, face ca economia să aibă un pronunţat caracter agricol: creşterea animalelor, pomicultura şi cultura plantelor şi oferind locuitorilor posibilitatea deplasării pentru munci permanente, sezoniere sau ocazionale, cât şi aprovizionarea cu produse industriale precum şi satisfacerea unor nevoi culturale în oraşele Caransebeş, Reşiţa, Timişoara şi Băile Herculane.

Legat de hotarul satului Globu Craiovei, care nici până astăzi nu este clar conturat spre pădurea Petnicului şi Iablaniţei, a apărut legenda celor doi fraţi gemeni Slătinic şi Calva:

„Se povesteşte că foarte demult, când stră-strămoşii globenilor de azi încă nu se aşezaseră în actuala vatră a satului, ci trăiau în mici aşezări compuse din 10-15 case situate pe dealurile Calva, Strenia, Cioaca, Trogaşă, Belicâne, Baria, Micşapadinii, Tâlvă şi Glanevâr, mai mare peste ei era cneazul Glob. El avea doi copii gemeni, pe Slătinic şi Calva.

Fiind bolnav şi bătrân, s-a gândit că ar fi bine să arate copiilor săi care sunt hotarele pământului Globului. S-a înţeles cu cnezii satelor vecine ca într-o anumită zi, fiecare să cuprindă atât teritoriu cât poate ocoli cu piciorul de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui. În ziua sorocită i-a chemat la el pe cei doi copii ai săi, i-a dus la „Gura Văii” râului Craiova şi le-a spus pe unde să meargă. Ei au mers împreună pe Cheile Globului până la cascada „Bobotul Mare” unde s-au despărţit, fiecare urmând alt traseu.

Slătinic, fiind un copil liniştit şi ascultător, a urcat pe coasta dealului Glanevâr, apoi pe culmile Comorâşte, Şopotec, Streniac, Tâlvă, stabilind o parte din hotarul cu satul Lăpuşnicel şi cel din nord cu Mehadica. După un scurt popas şi-a continuat drumul pe vârfurile dealurilor Tâlvă, Branivii şi Baria delimitând hotarul cu satul Cuptoare. Apoi, urmând culmile dealurilor Belicâne şi Curmătura, a stabilit limita spre satul Cruşovăţ. De aici a coborât pe valea ogaşului Belicâne ce desparte Globul de Petnic, ajungând la apusul soarelui la Lunca Mare, aşa cum îi povăţuise tatăl lor.

Calva, din valea râului a urcat pe ogaşul Dumitrii, a trecut pe dealurile Cioaca, Znamăn şi Trestie, fixând o parte a hotarului cu satul Lăpuşnicel. Când a coborât în valea pârâului ce-i poartă numele, fiind o fire mai neascultătoare şi lacomă, s-a gândit să ocupe şi anumite suprafeţe de zăbran şi poieni cu fâneţe, aşa că a urcat pe coasta Priodului, la Vârul Înalt, apoi pe Belcovăţ, Cobârşu până la Zăugi. Aici s-a odihnit puţin şi s-a pregătit să meargă mai departe până în valea Sfârdinului ca şi globenii să aibă părţi din „Pădurea Mare”. Văzînd însă că soarele s-a aplecat mult spre apus şi-a dat seama că o va prinde noaptea fără a stabili hotarul cu Petnicul, a mers puţin pe albia râului Calva, a urmat dealul Faţa Călvii, a coborât pe vechiul drum roman de pe Strenia şi a ajuns puţin după apusul soarelui la locul de întâlnire cu fratele său, aşa cum fusese înţelegerea cu cnezii satelor vecine.

Cneazul Glob a fost mulţumit de hotarul stabilit de ei, dar avea o undă de mâhnire şi regret căci oamenii săi nu vor avea de unde să-şi ia lemnul de brad şi fag pentru construcţia caselor.

Văzând aceasta, fiica sa Calva s-a hotărât să se căsătorească cu Sfârdin, fiul cneazului Iablaniţa, deşi ea îl plăcea mai mult pe Lăpuşnicel. La nunta lor, tatăl său, cneazul Globului, a primit în dar din partea cuscrului său Poiana Rotată şi Poiana Bruscanului din Valea Sfârdinului ca şi Globul să aibă proprietate în „Pădurea Mare”. Aşa se face că sute de ani globenii şi-au dus vara oile la păscut în aceste poieni şi s-au aprovizionat cu lemne din pădurea satului Iablaniţa.”

Capitolul II

Condiţiile naturale

1. 
   Relieful
   

Cadrul natural al satului Globu Craiovei este rezultatul îndelungatei acţiuni atât a factorilor din interiorul pământului (endogeni), cât şi a celor care au acţionat la suprafaţă (exogeni) şi anume: apele, vânturile, îngheţul – dezgheţul şi omul. Aceşti factori au acţionat neîncetat şi continuă să acţioneze, dând naştere la noi forme de relief.

Procesele acestea de transformare şi modelare sunt atât de lente, încât ele nu pot fi sesizate într-o perioadă scurtă de timp, ci după câteva mii de ani.

Teritoriul satului nostru, făcând parte din depresiunea deluroasă a Mehadiei, se încadrează marelui culoar tectonic Timiş-Cerna.¹

Poziţia sa, ca zonă depresionară intramontană, ca şi aspectul de culoar pe care-l are între masivele muntoase înconjurătoare creează o serie de condiţii specifice izvorâte din interacţiunea şi complexitatea proceselor fizico-geografice ale peisajului. Astfel, aici sunt prezente terase cu extindere mică de 7-15 m şi 25-30 m, precum şi suprafeţe de nivelare a dealurilor de la 300-400 m până la 450-500 m.

Pe terasele din dreapta râului Craiova este aşezată o parte a vetrei satului, terase numite Zăvoi şi Lunca Mică. Pe terasele din stânga râului s-au aşezat locuitorii care au coborât din cătunul Calva, pe unde trece şi şoseaua judeţeană Mehadia – Bozovici.

Aspectul general al reliefului este acela al unor culmi deluroase de 400-500 m: Tâlva şi Branivi la est, Cioaca şi Glanivâr la vest, care constituie nivelul depresiunii, fragmentat de o serie de văi. Formaţiunile geologice întâlnite aparţin şisturilor cristaline metamorfice, eruptivului şi depozitelor sedimentare întâlnite în Dealul Belicâne şi Strenia. În acesta din urmă se întâlnesc interesante fosile de scoici, zona în suprafaţă de 1ha fiind declarată rezervaţie naturală.²

În vestul satului se găsesc „Cheile Globului” săpate de apa râului Craiova şi formate nu în calcare ci în şisturi filitoase cenuşii, micaşisturi, gnaise întretăiate de filoane de roci eruptive (pegmatite).³ Cheile măsoară o lungime de 2,5 km şi reprezintă un obiectiv plin de farmec în calea drumeţului prin sudul Banatului.⁴

Ca urmare a intensului proces de dezagregare fizică şi lucrărilor pentru construcţia şoselei, albia râului este plină de bolovăniş şi stâncărie, fiind prezente aici şi două cascade mici, numite de localnici „bobote” datorită zgomotului produs de apa în cădere.

Versanţii Glanivâr pe stânga şi Cioaca pe dreapta, sunt acoperiţi pe alocuri cu lăstăriş de fag, anin, salcie şi arbuşti spinoşi şi se ridică cu doar 40-50 m faţă de şosea, însă aspectul lor apare destul de sălbatic, datorită faptului că ei sunt abrupţi şi stâncăria lor e în cea mai mare parte lipsită de vegetaţie.

Marnele şi argilele sunt prezente în partea de sud a satului, aparţinând miopliocenului şi apar sub forma unor orizonturi în cadrul pietrişurilor. Aceste formaţiuni se observă în Dealul Strenii şi Dealul Crac. Restul suprafeţei este constituit din depozite aparţinând sarmaţianului şi pliocenului, pietrişuri şi nisipuri care imprimă o trăsătură specifică reliefului, de interfluvii rotunjite, cu puţine denivelări în profilul lor longitudinal, cum apare în Dealul Strenia, Streniac şi Câmpie. Faptul că aceste formaţiuni sunt slab cimentate, a înlesnit acţiunea agenţilor externi care au modelat numeroase ravene şi ogaşe, ale căror denumiri sunt legate atât de acela al dealului în care s-au format: Ogaşul Belicâne, Ogaşul Strenia, cât şi de numele proprietarului pe moşia căruia se află: Ogaşul lui Bălan, Ogaşul Dumitrii etc. Depozitele cuaternare, având formaţiuni de pietriş şi nisip, dau cel mai recent relief, acela al teraselor (luncilor) şi conurile de dejecţie, prezente la hotarul cu satul Petnic.

Dealul Belicâne

În partea de sud-vest a moşiei satului sunt culmile muntoase Belcovăţ (725m) şi Vârul Înalt (789m), care fac parte din Munţii Almăjului. Cele trei sectoare ale reliefului: luncile, dealurile şi culmile înalte ale Belcovăţului şi Vârului Înalt sunt puse în evidenţă şi de modul de folosire a terenurilor:

• 
  în culmile muntoase se întrepătrund etajul forestier cu cel al fâneţelor naturale;
  
• 
  pe dealuri terenurile sunt folosite pentru cultivarea cerealelor, pomilor fructiferi şi a plantelor furajere;
  
• 
  luncile care, ocupând suprafeţe restrânse, sunt cultivate cu porumb şi legume.
  

În acelaşi timp, configuraţia reliefului determină tipul compact al aşezării cu clădirile înşiruindu-se în lungul văii Craiova, al afluentului său Slătinic şi al căii rutiere Almăj – Caransebeş sau Orşova.



Lunca Mare

2. 
   Bogăţiile subsolului
   

Teritoriul localităţii Globu Craiovei beneficiază de modeste resurse naturale. Fertilitatea solului este scăzută, iar pădurile sunt reprezentate doar de zăbrane.

Numai rocile de construcţie precum gnaisul ocular şi gresiile se exploatează mai intens în cele două cariere, una în Cheile Globului, iar cealaltă pe valea pârâului Slătinic, afluent al râului Craiova. În ceea ce priveşte resursele subsolului, amintim zăcământul de feldspat din apropierea hotarului cu satul Mehadica şi depozitele de nisipuri şi pietrişuri folosite în construcţii. În trecut erau folosite şi argilele la fabricarea cărămizilor.

3. 
   Clima
   

Datorită poziţiei sale geografice în bazinetul Petnic din sud-vestul ţării, satul Globu Craiovei se încadrează în regiunea climatică sud-vestică, unde masele de aer oceanic se întâlnesc cu cele mediteraneene, favorizând precipitaţii bogate atât primăvara cât şi toamna.⁵

Centrul dinamic al Azorelor determină îndulcirea climei şi se manifestă prin acţiunea ciclonilor şi maselor de aer cald din Marea Mediterană şi Adriatică. Temperatura medie anuală înregistrează valori cuprinse între +8C  +10C, temperatura medie a verii +20C  +23C, iar cea a iernii -2C  3C.

Anual sunt între 180-200 de zile fără îngheţ, iar stratul de zăpadă rămâne pe sol în medie 30-50 de zile. Datorită atât adăpostului oferit de dealurile înconjurătoare, cât şi fenomenului de încălzire a atmosferei, în unii ani solul a fost acoperit cu zăpadă doar 10-15 zile. Aşa au fost iernile anilor 1974-1975 sau 2007-2008. Asemenea fenomene s-au înregistrat şi cu mulţi ani în urmă, după cum aflăm din însemnările unor preoţi, făcute pe vechile cărţi bisericeşti: „În iarna anului 1898 adecă lunile noiembrie şi decembrie a fost puţină neao, tot senin, ploie şi cald. În ianuarie şi februarie tot timpu cu soare, neao nimic. Mai frumos ca vara!” (Antologhion, Râmnic, 1786, exemplarul de la Globurău, însemnare) „Au fost însă şi ierni grele, cu zăpezi mari: în 1782, în 1795 s-a scris că a căzut atâta zăpadă că a acoperit casele, că oamenii au ieşit pe coş ori prin tunele făcute de ei prin zăpadă. În anul 1808, datorită gerului şi zăpezilor, au murit unele vite. Pagube însemnate au adus şi ninsorile şi gerurile târzii, ca în anul 1770, iar în 1836, Lăpădat Domăşneanu, „Nation Lehrer” (învăţător naţional) din Petnic, scrie că, la 28 aprilie a nins şi apoi trei zile a căzut brumă; că bucatele şi pădurea s-au vătămat.”⁶

Media anuală a precipitaţiilor este de 700-800 mm şi prezintă două maxime: mai-iunie şi octombrie-noiembrie. Nu se înregistrează decât rar perioade secetoase care să influenţeze negativ vegetaţia, dar mai ales culturile agricole.⁷ Totuşi, au fost şi ani de mare secetă, ca 1794, când din ianuarie şi până în toamnă n-a căzut un strop de ploaie şi totul s-a uscat, toate apele au secat şi mare foamete a fost. Ani secetoşi au mai fost în 1812-1814: în acest ultim an, scrie Lazăr Irachiescu, învăţător în Valea Bolvaşniţa, a fost foamete mare „prestă toată lumea” şi mulţi oameni au murit.⁸ Cel mai secetos an a fost însă 1946, când producţia agricolă a fost total compromisă, locuitorii satului, şi aşa sărăciţi din cauza războiului şi a trecerii ruşilor, au suferit de foame.

Fiind aşezat între dealuri, satul este la adăpost de vânturile puternice care produc distrugeri; cele care bat aici predominant sunt din N-V. Totuşi, din cauza diferenţelor de altitudine dintre coastele mai înalte, părţile depresionare şi văile ce străbat moşia satului, se conturează un microclimat local caracterizat prin inversiuni de temperatură, datorită cărora masele de aer rece care coboară primăvara târziu de pe coaste favorizează formarea brumelor care provoacă pagube pomilor fructiferi înfloriţi şi culturilor de legume timpurii. În primăvara anului 1957, la sfârşitul lunii mai, brumele au distrus toate culturile de porumb, oamenii fiind nevoiţi să semene din nou.

În concluzie, zona descrisă se caracterizează prin veri potrivit de călduroase, precedate de primăveri timpurii cu precipitaţii suficiente, toamne prelungite şi fără vânturi puternice. Aceste particularităţi o încadrează în climatul submediteranean, dar altitudinea şi configuraţia reliefului estompează într-o oarecare măsură influenţa acestuia.

4. 
   Hidrografia
   

Reprezentată prin pânza de ape freatice, izvoare şi râuri cu caracter permanent sau temporar, reţeaua hidrografică, ca toate celelalte elemente geografice, îşi pune amprenta şi ea asupra peisajului localităţii Globu Craiovei, fiind la rândul ei influenţată de majoritatea factorilor mediului geografic: relief, climă, vegetaţie, precum şi activitatea omului (antropică).

Pânzele de ape freatice se găsesc la adâncimea de 0,8-2 m faţă de nivelul solului şi sunt amenajate sub formă de fântâni pentru alimentarea oamenilor şi animalelor. Aceste ape nu sunt poluate, dar conţinutul bogat în fluor cauzează numeroase carii dentare, în special la copii.

Reţeaua hidrografică de la suprafaţă este alcătuită din torente, pâraie şi râul Craiova. Mulţimea ogaşelor şi a torentelor face ca teritoriul satului să fie unul din cele mai fragmentate din cuprinsul Banatului de Sud.⁹

Râul Craiova

Râul Craiova are izvoarele în Munţii Semenicului în Culmea Flămânda (1009 m) şi Culmea Craiova (1103 m) şi se varsă, după unirea lui cu pârâul Mehadica, în râul Belareca, care se varsă la rândul lui în râul Cerna. Are un bazin hidrografic de 126km² şi se scurge pe o lungime de 29 km; aparţine aşadar, bazinului Cernei. Pe teritoriul satului afluentul principal este Slătinicul, un pârâu mic ce vine din culmea Dosul Mehadicei, de la poalele Semenicului. Datorită condiţiilor climatice, obârşiei şi bazinului hidrografic în majoritate pe dealuri el are un caracter semipermanent. Vara, dar mai ales în perioadele cu secetă, seacă complet.

Un alt afluent al Craiovei este pârâul Calva, care are izvoarele în Dealul Oşvina la o altitudine de 580 m, situat la hotarul cu satul Lăpuşnicel. După ce curge printre dealurile Priod şi Calva, intră pe teritoriul satului Petnic, unde are gura de vărsare.

Aceste ape au debite reduse în timpul verilor şi iernilor geroase şi viituri, ce provoacă inundaţii, în perioada martie-iunie. Scurgerea medie este de 33-43% iarna, iar primăvara cu valori apropiate sau mai mari.

Din însemnările cantorului Alimpie Fişteag pe Penticostar, Râmnic, 1785, aflăm că cele mai mari inundaţii au avut loc în anul 1910; în noaptea de 13 iunie, cu o săptămână înainte de Rusalii, au fost ploi aşa de mari, încât apele revărsate ale Craiovei au distrus 40 de case, situate pe malul drept al râului la locul numit „Lunca Mică”. S-au înregistrat pierderi mari în animale şi 20 de victime omeneşti. De asemenea, a fost compromisă întreaga recoltă de pe dealurile Calva şi Strenia, precum şi în toate grădinile de la biserică în jos.¹⁰

În anul 1950, în luna mai, în urma unei ruperi de nori, pârâul Slătinic a distrus 8 gospodării şi a înecat multe animale şi păsări. Cursul râului Craiova este rapid în chei şi domol în localitate, ca urmare a pantei reduse. Aici el construieşte câteva meandre, valea luând forma unui clasic „S”. Malurile sunt înalte, de 7-8 m în chei, apoi joase, alternând cu unele mai ridicate, având înălţimea cea mai mică spre Petnic, unde şi viteza de scurgere atinge cele mai mici valori.

Frumoasele chei ale Globului au propria lor legendă. „Se povesteşte despre Craiul Iova, cândva stăpânul întregului ţinut al Crainei, care cu sabia a despicat în două muntele în zona cuprinsă între comuna Lăpuşnicel şi satul Globu Craiovei, dând astfel naştere Cheilor Globului şi pârâului ce-i poartă numele. Prin străpungerea muntelui şi crearea defileului de către miticul personaj Crai Iova au fost deversate apele unui mare lac ce ocupa întregul spaţiu dintre dealul Ţerova (cumpănă de ape ce desparte Ţara Almăjului de Ţinutul Crainei), putând lua astfel naştere satele de pe valea acestui râu.”¹¹

O caracteristică a apelor din arealul Globului o constituie lipsa aproape completă a poluării, deoarece având izvoare în apropiere, traversează doar satul Pârvova şi nicio zonă industrială şi nici un oraş. Dintotdeauna resursele hidrologice ale comunei au fost valorificate pentru alimentarea cu apă a populaţiei şi animalelor, la punerea în funcţiune a morilor săteşti, a cazanelor de ţuică, a gaterelor (firize) şi a maşinilor de treierat. Cu circa 20 de ani în urmă, din pânzele freatice, pe grupuri de familii, locuitorii satului nostru şi-au amenajat bazine pentru alimentare cu apă la reţea. Astăzi în sat s-a finalizat alimentarea modernă cu apă potabilă prin aducţiune şi cu staţie de tratare.