Cred in Dumnezeu dar ma incred mai mult in bani

Cred in Dumnezeu dar ma incred mai mult in bani

Am fost pus de Dumnezeu de-a lungul anilor in diverse situatii care implica banii. Au fost momente cand am simtit indemnul lui Dumnezeu de a ajuta pe cineva si am facut-o, dar au fost si situatii cand am ignorat acel indemn launtric. Uneori cand vine vorba de bani este mai usor sa ne incredem in Dumnezeu si sa dam ascultare Duhului Sfant cand suma de bani este mica. Insa cand miza creste, suntem ispititi sa gasim scuze, sa supra analizam situatia si adesea alegem sa ne punem increderea in bani si nu in Dumnezeu. Este un lucru sa dai ca ajutor 10 sau 20 lei si altceva cand nevoia ce ti se face cunoscuta este de 100 sau 200 de lei.

Cuvintele Domnului Isus din Luca 12:34 sunt clare si fara ocolisuri “acolo unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.” Pericolul de a ne increde in bani mai mult decat in Dumnezeu este foarte mare. “As mai fi la fel de fericit daca venitul meu s-ar injumatati?” sau “As fi mai fericit daca mi s-ar dubla venitul?” Exista o vorba pe care oamenii o spun adesea, “banii nu aduc fericirea”, dar de cele mai multe ori se comporta ca si cum ar crede contrariul. Adevarul este ca omul se simte in siguranta cand are indeajuns de multi bani si este nesigur atunci cand sunt cu banii la limita. Acest lucru poate parea normal si nevinovat, insa cand pe termen lung banii sunt cei ce imi ofera siguranta, inseamna ca mamona este in inima mea. Mamona este dumnezeul banilor despre care Mantuitorul ne avertizeaza in Matei 6:24.Problema cu banii este ca ei reprezinta competitorul principal pentru inima noastra, 1 Timotei 6:10. Banii in sine nu sunt rai, dar dragostea de bani este radacina tuturor relelor. Suntem ispititi uneori de satan chiar sa credem ca Dumnezeu exista pentru a ne ajuta sa avem mai multi bani. Desi Dumnezeu doreste sa ne binecuvanteze pentru a nu duce lipsa de nimic, El nu are in plan comfortul nostru material. Dumnezeu nu are o problema cu cei ce au bani, dar are o mare problema cu cei ce sunt ai Lui si traiesc mai mult pentru bani decat pentru El.

In evanghelia dupa Matei ne este descris un moment in care Domnul Isus a provocat pe cineva sa isi aleaga dumnezeul caruia vrea sa ii slujeasca, Matei 19:21-22. “Cand a auzit cuvintele acestea, tanarul a plecat intristat…” Dar stiti care este scuza pe care noi o folosim cand vine vorba de acest pasaj? Eu nu sunt bogat,asa ca nu mi se aplica mie. Poate ca tu nu te vezi asa si adevarul este ca intotdeauna va exista cineva mai bogat ca tine. Problema este ca de fiecare data ne uitam la cei ce au mai mult. Dar noi suntem bogati in comparatie cu altii. Stiati ca mai bine de jumatate din populatie acestui pamant traieste cu 10 lei pe zi, intr-o saracie si mizerie pe care noi nici nu ne-o putem imagina. Cand Domnul Isus isi invata ucenicii sa se roage pentru nevoile fizice, le spune astfel: “painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi.” Cati dintre noi am trait experienta de a nu avem nici macar o bucata de paine de pus pe masa? Foarte putini. Personal nu am cunoscut niciodata aceasta eperienta. Fiecare dintre noi suntem bogati in comparative cu multi,chiar daca nu ne simtim asa. In evanghelia dupa Luca ne este descris un alt episod in care Domnul Isus se intalneste cu un om bogat, Luca 19:8-10. De aceasta data Domnul Isus nu i-a cerut lui Zacheu sa isi vanda posesiunile si sa daruiasca toti bani pe care ii are asa cum facuse cu tanarul din Matei 19. Zacheu a avut singur initiativa aceasta in urma sincerei sale pocainte. Daca pana atunci il preocupase doar gandul de a avea mai multi bani, cunoasterea lui Isus i-a schimbat brusc perspectiva asupra banilor. Lucrul cel mai important cu care trebuie sa ramanem din aceste doua episoade este ca mantuirea nu a venit peste cel ce era un om drept si moral, ci peste cel ce era nedrept si imoral. Totul ca urmare a atitudinii lor fata de bani in comparatie cu Cristos. Intalnirea cu Domnul Isus i-a adus primului intristare, iar celuilalt bucurie. Totul a avut legatura cu dragostea pentru bani. Apostolul Pavel spune ca una dintre caracteristicile vietii de crestin este cu privire la lucrurile la care ma gandesc, Coloseni 3:1-2. Daca nu ma preocup si nu ma gandesc la lucrurile imparatiei lui Dumnezeu, atunci preocuparea, gandul si inima mea vor fi la lucrurile acestei lumi. Doar cand stau aproape de Dumnezeu, lucrurile acestei lumi nu mi se mai par atat de spectaculoase si atragatoare. Atunci vom vedea banii doar ca pe niste instrumente prin care sa ii aducem slava lui Dumnezeu.

Insa statistica ne spune ca astazi peste 70% dintre crestini dau pentru lucrarea Domnului mai putin de 2% din venitul lor. Motivul pentru care suntem chemati de Dumnezeu sa daruim cu generozitate este tocmai pentru a nu ajunge sa ne punem increderea in bani si mamona sa devina pe nesimtite dumnezeul caruia ii slujim. Trebuie sa ma intreb: Exista o crestere vizibila in ceea ce ii daruiesc lui Dumnezeu din venitul meu an de an?

Cati dintre noi putem spune ca ceea ce ii daruim astazi lui Dumnezeu reprezinta un sacrificiu pe care il facem pentru Imparatia Sa? Si aici nu ma refer la cei care abia au o paine de pus pe masa sau haine pentru copii, ci la cei care atunci cand au mai multi bani la indemana prefera mai degraba decat sa creasca in darnicia pentru Dumnezeu, sa isi satisfaca anumite capricii cum ar fi schimbarea smartphonului cu iphone, prin innoirea vestimentatiei, a televizorului pentru ca diagonala a devenit prea mica pentru perspectivele lor, parfumuri, sali de fitnes, schimbarea frigiderului care este prea mic pentru cerintele pantecului. Sa citim doua pasaje de Scriptura si apoi sa ne intrebam din care categorie de credinciosi fac eu parte: Maleahi 1:6-8 si 2 Samuel 24:18-24.

O sa inchei marturisindu-va un moment din viata mea. Aveam aproximativ 19 ani. Traduceam pentru un frate din America in timpul unei lucrari de evanghelizare dintr-un sat din sudul tarii. Desi cunoscusem la randul meu incercarea, fusesem totusi in cea mai mare parte a vietii mele binecuvantat de Dumnezeu cu tot ce am avut nevoie. Dupa cateva zile de evanghelizare, am fost invitati acasa la o familie crestina de acolo. Casa lor semana mai mult cu un bordei, iar interiorul casei era si mai saracacios decat exteriorul. Conditiile in care acea familie de 5 traia erau foarte modeste. Cinci oameni care traiau intr-o camera, fara utilitati sau electrocasnice, aveau hainele pline de petece, iar toaleta era o groapa sapata in pamant la vreo 50 de metri de casa. Cand masa ne-a fost servita am privit acea farfurie cu dispret si am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa nu ma imbolnavesc. Fiecare furculita de mancare era insotita de o rugaciune. Nedorind sa imi jignesc gazdele care au fost atat de calde si primitoare, am facut eforturi mari si am terminat tot ceea ce aveam in farfurie. Dupa ce am terminat si ma simteam mandru de realizarea mea, mi-am dat seama ca eu si fratele din America am fost singurii de la masa care au avut carne in farfurie, in timp ce toata familia mancase fasole cu paine. A fost unul dintre momentele in care m-am simtit cel mai rusinat in viata mea. Ochii imi lacrimau si sufletul ma durea pentru ca gandisem in felul acela. Mi-am dat seama cat de inrobit eram eu si cat de liberi erau acei oameni.

Acestea sunt situatiile in care ne dam seama ca cei ce par sa aiba atat de putin au de fapt atat de mult, iar cei ce par sa aiba atat de mult sunt de fapt atat de saraci in lucrurile care conteaza cu adevarat. Acea familie a facut sacrificii ca noua carora nu ne lipsea nimic, sa avem o bucata de carne pe masa. Si desi ei nu aveau nimic din lucrurile care pentru noi sunt atat de importante, ei aveau din plin din ceea ce noua ne lipseste uneori din plin: pace, multumire si bucurie in Domnul. Ce minunat ar fi sa semanam mai mult cu astfel de oameni. Oameni care ne-o intruchipeaza atat de bine pe vaduva saraca data ca exemplu de insusi Domnul nostru Isus Cristos. Oameni care nu doar cred in Dumnezeu, dar se si incred in El cu tot ce au.