Creditare

“Acest document a fost realizat cu asistenţa financiară a Comunităţii Europene. Părerile exprimate aici reprezintă opinia Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia şi în concluzie, nu pot fi considerate în nici un caz punctul de vedere oficial al Comunităţii Europene”.


MODULUL 9
BANCA LA DOMICILIU (E-BANKING) ŞI CARDURILE ÎN EXERCIŢIUL FUNCŢIUNII – TOTUL DESPRE FINANŢELE ELECTRONICE

Autor: conf. univ. dr. Adela Socol

Cuprins
Delimitări noţionale privind instrumentele de plată electronică
I. Banca la domiciliu (e-banking)

I.1 De ce sunt necesare serviciile bancare de tip „banca la domiciliu”?

I.2 Stadiul actual al dezvoltării serviciilor bancare de tip „banca la domiciliu”

I.3 Descrierea generală a aplicaţiilor de tip home banking sau electronic banking

I.4 Descrierea generală a aplicaţiilor de tip Internet banking

I.5 Descrierea generală a aplicaţiilor de tip mobile-banking

I.6 Proceduri concrete de autorizare a instrumentelor bancare cu acces la distanţă

I.7 Avizarea instrumentelor de plată cu acces la distanţă, de tipul aplicaţiilor Internet banking, home banking sau mobile banking

I.8 Semnătura electronică utilizată în accesarea serviciilor bancare la distanţă

I.9 Securitatea în sistemele de servicii bancare la distanţă

II. Carduri

II.1 Repere cantitative ale operaţiunilor cu carduri

II.2 Cum putem obţine un card?

II.3 Clarificări privind entităţile implicate în operaţiuni cu carduri

II.4 Ce trebuie să ştim despre caracteristicile tehnice ale cardurilor şi echipamentelor specifice operaţiunilor cu carduri: ATM-uri şi EFTPOS-uri?

II.5 Drepturile şi obligaţiile emitenţilor şi deţinătorilor de carduri

II.6 Ce presupune utilizarea cardului la ATM?

II.7 Cum putem utiliza cardul la comercianţi acceptanţi de carduri?

II.8 Ce presupune decontarea unei tranzacţii cu card efectuată la un comerciant?

II.9 Cum poate deveni un comerciant acceptat la decontarea tranzacţiilor cu carduri?

II.10 Utilizarea cardurilor pentru plăţi pe Internet

II.11 Frauda cu carduri

III. Modalităţi de plată electronică în relaţia cu administraţia publică

III.1 Sistemul electronic naţional www.e-guvernare.ro

III.2 Ghişeul virtual de plăţi


Delimitări noţionale privind instrumentele de plată electronică
Descrierea operaţiunilor cu carduri şi a celor specifice serviciilor de tip „bancă la domiciliu” implică în prealabil delimitări noţionale. Baza clarificărilor noţionale este reprezentată de cadrul normativ specific instrumentelor de plată electronice - Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2006 privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste instrumente¹.

În vorbirea curentă se observă utilizarea improprie a termenilor specifici instrumentelor de plată electronice. Tabelul nr. 1 prezintă structura arborescentă a instrumentelor de plată electronică şi modul în care acestea sunt definite.

Instrumentele de plată electronică sunt formate din:

1. 
   Instrumentele de plată cu acces la distanţă, care cuprind:
   

• 
  cardurile
  
• 
  aplicaţiile de tip Internet-banking, home-banking şi mobile-banking
  

2. 
   Instrumentele de tip monedă electronică (e-money)
   

Prezentul material este structurat în trei părţi:

I. Sunt descrise instrumentele bancare regăsite sub sintagma „banca la domiciliu (e-banking)”;

II. Sunt descrise cardurile bancare;

III. Sunt descrise modalităţile de plată electronică în relaţia cu administraţia publică.

Dezvoltările tehnologice şi creşterea exponenţială a volumului informaţiilor vehiculate în ultimele decenii au influenţat direct metodele şi tehnicile utilizate în domeniul financiar bancar. În ultimele decenii, se apreciază că, între 15-20 din bugetul băncilor se cheltuieşte în domeniul telecomunicaţiilor². Migraţia la nivel mondial de la tranzacţiile pe hârtie la cele electronice are implicaţii profunde pentru dezvoltarea economică, precum şi pentru nivelul de productivitate şi de angajare a forţei de muncă.

Studiile arată că tranzacţiile electronice presupun costuri mai reduse decât echivalentele lor în bani lichizi sau în instrumente de plată clasice, stimulează consumatorul să îşi reducă cheltuielile şi cresc volumul depozitelor bancare dintr-o economie, susţinând astfel dezvoltarea economică. De asemenea, produsele din sfera plăţilor electronice pot acţiona şi ca adevărate „porţi de acces” spre sistemul bancar, pentru persoanele care nu lucrează în mod curent cu băncile³.

Tabel nr. 1 – Structura şi accepţiunile instrumentelor de plată electronice INSTRUMENTUL DE PLATĂ ELECTRONICĂ
Definit ca instrumentul ce permite deţinătorului să aibă acces la fondurile aflate în contul său, prin intermediul căruia poate efectua plăţi către un beneficiar sau alt gen de operaţiuni de transfer de fonduri şi care necesită, de obicei, un nume de utilizator şi un cod personal de identificare/parolă şi/sau orice altă dovadă similară a identităţii, necesară autentificării. Cuprinde:
a) INSTRUMENTELE DE PLATĂ CU ACCES LA DISTANŢĂ Cuprind:				b) INSTRUMENTELE DE TIP MONEDĂ ELECTRONICĂ (e-money)
CARDURILE	APLICAŢIILE DE TIP INTERNET-BANKING, HOME-BANKING ŞI MOBILE-BANKING
	APLICAŢIILE DE TIP INTERNET-BANKING	APLICAŢIILE DE TIP HOME-BANKING	APLICAŢIILE DE TIP MOBILE-BANKING	Definite ca instrumente de plată electronică reîncărcabil sau nu, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, cum ar fi un chip-card, o memorie a unui computer sau un alt dispozitiv electronic, pe care sunt stocate electronic unităţi monetare, permiţând deţinătorului sau să efectueze operaţiunile specifice unui instrument de plată electronică şi care este acceptat la plată şi de alte entităţi în afara emitentului, valoarea monetară stocată pe instrument fiind în mod obligatoriu egală cu suma primită de emitent de la deţinător, respectiv utilizator, după caz.
Definite ca un suporturi de informaţie standardizate, securizate şi individualizate, care permit deţinătorului să utilizeze disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ sau nu, a următoarelor operaţiuni: a) retragerea de numerar, respectiv încărcarea şi descărcarea unităţilor valorice în cazul unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale, precum distribuitoarele de numerar şi ATM, de la ghişeele emitentului/băncii acceptante sau de la sediul unei instituţii, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică; b) plata bunurilor sau a serviciilor achiziţionate de la comercianţii acceptanţi şi plata obligaţiilor către autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor EFTPOS sau prin alte medii electronice; c) transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate şi executate de instituţiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.	Definite ca instrumente de plată cu acces la distanţă, care se bazează pe tehnologia Internet (World Wide Web) şi pe sistemele informatice ale emitentului.	Definite ca instrumente de plată cu acces la distanţă, care se bazează pe o aplicaţie software a emitentului instalată la sediul deţinătorului, pe o staţie de lucru individuală sau în reţea.	Definite ca instrumente de plată cu acces la distanţă, care presupun utilizarea unui echipament mobil (telefon, PDA - Personal Digital Assistant etc.) şi a unor servicii oferite de către operatorii de telecomunicaţii.

I. Banca la domiciliu (e-banking)
I.1 De ce sunt necesare serviciile bancare de tip „banca la domiciliu”?
Potrivit informaţiilor date publicităţii de către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor în studiul privind „Dezvoltarea comerţului electronic în România”⁴, dintre cei peste 6 milioane de clienţi ai sistemului bancar, doar 100.000 sunt abonaţi ai unui serviciu de Internet banking. Pe piaţa telefoniei mobile sunt peste 15 milioane de utilizatori şi doar 32.000 de abonaţi ai unui serviciu de mobile banking. Se apreciază că, în masă, românii nu au încă exerciţiul de a tranzacţiona de la distanţă.

Unele surse informaţionale nominalizează la sfârşitul semestrul al II-lea 2006, peste 150.000 de utilizatori de e-banking, cu vârste cuprinse între 30 şi 45 de ani şi cu venituri peste 800 de euro⁵.

Fiecare dintre clienţii băncilor se văd nevoiţi de a ajunge la unităţile bancare teritoriale operative în anumite intervale orare, pentru aceasta trebuind să facă faţă traficului urban, cozilor de la bancă etc.

Prin intermediul serviciilor bancare cu acces la distanţă, numite adeseori generic „banca la domiciliu”, clienţii pot efectua operaţiuni cu banca în condiţii specifice – de la birou / domiciliu sau de oriunde, prin intermediul unei conexiuni de tip Internet. În acest fel, clienţii sunt degrevaţi de drumurile zilnice la bancă, economisind timp şi chiar bani, întrucât comisioanele specifice serviciilor electronice sunt mai reduse decât ale celor clasice (şi datorită dorinţei băncilor de a le face atractive). Unele societăţi bancare nu percep nici taxe de abonament pentru serviciile electronice oferite clienţilor, ci procedează doar la taxarea fiecărei operaţiuni bancare efectuate de către client.

Ca alternative la sistemul clasic de plăţi, comisioanele ataşate accesului virtual sunt de regulă mai mici decât la serviciile clasice (cu 10% în cazul BRD, 15% la Romextera, 25% la Libra Bank şi până la 50% la Raiffeisen Bank şi la HVB Ţiriac. La BCR nu sunt diferenţe faţă de serviciile clasice)⁶.

Un rol important în convingerea clienţilor de a utiliza serviciile bancare cu acces la distanţă îl are şi includerea pe site-urile instituţiilor bancare a unor aplicaţii demo, care simulează modul de desfăşurare a tranzacţiilor. Este, spre exemplu, cazul băncilor HVB - Ţiriac Bank, BRD – Groupe Societe Generale, pentru servicii de tip home şi Internet banking şi cazul băncii Raifeissen pentru servicii de tip mobile banking. Astfel de modalităţi de abordare a clientelei au avantajul de a conferi un plus de încredere potenţialului utilizator şi totodată, îl fereşte de situaţia neplăcută de a constata pe propria sa cheltuială că aplicaţia băncii este poate prea complexă sau greu de utilizat, aşa încât aşteptările iniţiale să-i fie doar parţial satisfăcute.

Introducerea în România a serviciilor (produselor) bancare cu acces la distanţă a avut la bază raţiuni de imagine ale băncilor active pe teritoriul României, fie că sunt instituţii bancare autohtone sau unităţi ale unor bănci din străinătate. În acest fel, băncile se doreau a fi inovatoare şi nu se adresau neapărat unei nevoi a clienţilor bancari. Pe măsura diversificării ofertei de instrumente de plată cu acces la distanţă şi odată cu conştientizarea de către clienţi a beneficiilor acestor tipuri de servicii, serviciile bancare electronice coroborate cu noile tehnologii, seduc clientela prin faptul că îi oferă anumite beneficii aşteptate – comoditate, operativitate, costuri accesibile etc.

În literatura de specialitate contemporană sunt consemnate rezultatele unor studii referitoare, paradoxal, la dorinţa clienţilor băncilor de a nu renunţa total la relaţiile interumane în momentul în care solicită un serviciu unei unităţi bancare. Se face apel la nevoile clienţilor de a dialoga cu funcţionarul bancar din front-office –ul băncii, chiar şi în sensul unei relaţii informale cu acesta, de genul: ce mai faceţi? Se pare că în abordarea expansiunii „electronice” a serviciilor unei societăţi bancare este necesară păstrarea unui echilibru între servicii de tip clasic şi servicii cu acces la distanţă.

I.2 Stadiul actual al dezvoltării serviciilor bancare de tip „banca la domiciliu”
În luna ianuarie 2007, în România erau în vigoare 42 de instrumente de plată cu acces la distanţă, autorizate potrivit prevederilor legale emise de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. În tabelul nr. 2 sunt prezentate instrumentele de plată cu acces de la distanţă autorizate în România şi emise de 27 de bănci. Aceste instrumente sunt autorizate, avizul fiind valabil până în 01.04.2007, aşa cum se precizează pe site-ul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor.
Tabelul nr. 2 – Instrumente de plată cu acces la distanţă autorizate potrivit prevederilor legale⁷.

Nr. Crt. Denumire bancă Denumire instrument Tip instrument 1 ABN AMRO Bank Romania Office Net Romania Home Banking 2 ABN AMRO NetBanking Internet Banking 3 Access Online-Romania Internet Banking 4 Alpha Bank Romania AlphaLine Home Banking 5 Alpha Click Internet Banking 6 Anglo-Romanian Bank Limited i-ARBL Internet Banking 7 Banca Comercială Carpatica BCC e-SMART Internet Banking 8 Banca Comercială Română MultiCash BCR Home Banking cu modul Internet Banking 9 Banca C.R.Firenze Romania CR Firenze Online Internet Banking 10 Banca Italo-Romena SpA Italia Treviso Bank@You - Internet Banking Internet Banking 11 Banc Post Internet eBank Internet Banking si Home Banking 12 BRD – Groupe Societe Generale MultiX Home Banking 13 Mobilis Mobile Banking 14 BRD-NET Internet Banking 15 BRD@ffice Internet Banking 16 Banca Romaneasca e-bancamea Internet Banking 17 Banca Transilvania BT Ultra Home Banking 18 BT24 Internet Banking 19 BANK LEUMI Romania (fosta EUROMBANK) Leumi Online Internet Banking 20 Citibank Romania CitiDirect Online Banking Internet Banking 21 Egnatia Bank Romania MultiCash Home Banking 22 EMPORIKI BANK (Romania) UBISQL Internet Banking Internet Banking 23 EXIMBANK Internet eBank Internet Banking si Home Banking 24 FINANSBANK(Romania) FINANSnet Internet Banking 25 GarantiBank International NV Suc.Romania Garanti Online Internet Banking 26 HVB-Tiriac Bank MultiCash Home Banking 27 OnLine B@nking Internet Banking 28 ING Bank N.V. Amsterdam MultiCash Home Banking 29 ING Online Internet Banking 30 Home’Bank Internet Banking 31 Libra Bank UBISQL Internet Banking Internet Banking 32 OTP Bank Romania HBS Home Banking 33 OTPdirekt Internet Banking 34 Raiffeisen Bank MultiCash Home Banking 35 myBanking Mobile Banking 36 Raiffeisen Online Internet Banking 37 ROMEXTERRA BANK TerraBanking Internet Banking 38 TerraM-mobile banking Mobile Banking 39 SANPAOLO IMI BANK ROMANIA SANPAOLO B@NK Internet Banking 40 UniCredit Romania UniCredit Internet Banking Internet Banking 41 Volksbank Romania MultiCash Classic Home Banking 42 MultiCash@SmartOffice Internet Banking

Reţineri în utilizarea serviciilor bancare cu acces la distanţă. În pofida nenumăratelor beneficii ale utilizării serviciilor bancare electronice, clienţii manifestă şi anumite reţineri în accesarea lor. Motivele rezidă din teama interceptării datelor financiare personale, consideraţii legate de o siguranţă mai ridicată oferită de servicii clasice, ceea ce le face a fi preferate.

Cui se adresează aceste servicii electronice? Dacă pe segmentul corporate (servicii pentru companii), aproape fiecare societate bancară care se respectă, dispune de o aplicaţie electronică pe baza căreia oferă servicii la distanţă, în cazul persoanelor fizice, doar câteva bănci au depus eforturi pentru a oferi servicii adecvate acestui tip de clientelă. Explicaţia constă şi în faptul că, gama de servicii bancare la distanţă care prezintă interes pentru populaţie se restrânge la posibilitatea de a constitui depozite online, iar în cazul băncilor emitente de carduri, la aceasta se adaugă opţiunea de a transfera sume între conturi. Se pare că avantajele obţinute sunt comparativ mai mici în comparaţie cu costurile serviciilor. Există şi societăţi bancare care au realizat într-o manieră complexă extinderea gamei de servicii destinate populaţiei prin instrumente bancare cu acces la distanţă. Ele oferă clienţilor posibilitatea de a plăti taxele şi impozitele către administraţia locală. În plus, unele bănci dau posibilitatea clienţilor de a-şi rambursa online ratele la creditele contractate şi posibilitatea de a realiza cumpărături de la magazinele virtuale.

Deţinătorii de instrumente de plată electronică şi obligaţiile lor. Un client al băncii, care accesează instrumente bancare cu acces la distanţă are următoarele obligaţii:

a) să utilizeze instrumentul de plată electronică, în conformitate cu prevederile contractuale;

b) să ia măsuri rezonabile de protejare a elementelor de siguranţă;

c) să înştiinţeze emitentul sau persoana indicată de acesta, imediat ce constată înregistrarea în contul personal a unor tranzacţii neautorizate de deţinător, orice eroare sau neregulă apărută în urma gestionării contului de către emitent, disfuncţionalităţi ale instrumentului de plată electronică sau codurile de acces primite sunt incorecte;

d) să păstreze secret codul personal de identificare şi/sau parola;

e) să nu contramandeze un ordin pe care l-a dat prin intermediul instrumentului de plată electronică, cu excepţia cazului în care suma nu a fost determinată în momentul în care ordinul a fost dat.

Accesul relativ facil la servicii de tip Internet este o premisă a dezvoltării serviciilor bancare cu acces de la distanţă.

Nu se poate identifica pe plan naţional existenţa unei metodologii unanim acceptate în ceea ce priveşte aflarea exactă a numărului de utilizatori de Internet din România. Instituţiile implicate într-o astfel de monitorizare au propriile lor metode de calcul şi eşantionare, mai mult sau mai puţin satisfăcătoare.

Astfel, în mai 2006, un studiu dat publicităţii de Trafic.ro menţiona un număr de 5.798.332 de români care au accesat cel puţin o dată Internet-ul. În luna octombrie 2006, numărul utilizatorilor de Internet din România a depăşit 7 milioane, conform datelor serviciului de monitorizare a audientei pe Internet, Trafic.ro.

În conformitate cu „Raportul privind sectorul de comunicaţii electronice din România pentru perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2006” publicat la finalul anului 2006 de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii⁸, la data de 30 iunie 2006 erau cu 17% mai mulţi furnizori de servicii Internet operaţionali, în comparaţie cu sfârşitul anului 2005. Dintre aceştia, peste 800 reprezentau furnizori cu oferte comerciale de acces la Internet în bandă largă, în timp ce 1.138 ofereau servicii de acces dedicat.

EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE FURNIZORI DE SERVICII DE ACCES LA INTERNET OPERAŢIONALI şi STRUCTURA NUMĂRULUI TOTAL DE CONEXIUNI DE ACCES LA INTERNET ÎN FUNCŢIE DE SUPORTUL UTILIZAT

Mijloc de comunicare eficient, sursă de documentare facilă, interfaţă cu administraţia publică, sau, pur şi simplu, modalitate plăcută de petrecere a timpului liber, Internetul s-a insinuat în viaţa omului modern, devenind, în timp, indispensabil.

Cu toate acestea, piaţa Internet este departe de maturizare în România. Tehnologiile existente permit viteze de transfer suficient de mari pentru nevoile actuale de comunicaţii. Se estimează că valoarea pieţei serviciilor de Internet va creşte în viitorii ani, pe fondul majorării numărului total de conexiuni, atât în mediul urban, cât şi rural, unde, în prezent, conexiunile dedicate sunt reduse.