-DISEMINARE INFORMAŢII ŞTIINŢIFICE PENTRU CRESCĂTORII DIN HAŢEG
Chinchila
Chinchila face parte din familia rozătoarelor. Ea este originară din ţări cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile.
Este un animal acoperit cu blană trăind liberă pe vârfurile munţilor până la înălţimii de aproape de 3000 m.
Chinchila s-a adaptat bine la diferenţe mari de temperatură, zi – noapte, umiditate mică, ceea ce face ca ea să reziste o mare perioadă de timp fără apă. Fiind rozătoare ea se hrăneşte cu ierburi, seminţe, rădăcini, tulpini, frunze ale unor arbuşti.
Chinchila poate fi confundată cu veveriţa, deoarece are coada lungă, membrele din faţă scurte prevăzute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevăzute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atât pentru deplasare cât şi pentru apucarea hranei.
Chinchilele au greutăţi variabile în funcţie de vârstă şi de sex. Astfel masculii sunt mai uşori decât femelele ei având greutăţi între 250 – 500 grame.
De asemenea atât temperatura corpului cât şi activitatea cardiacă şi respiratorie depind de vârsta animalului.
Chinchila este valoroasă prin blana ei dar şi prin carne. Astfel cine se hotărăşte să crească chinchile, pe lângă blană, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vânzarea cărnii cu care se hrănesc alte animale cu blană cu o importanţă deosebită la rândul lor. Chinchila este un animal nocturn care se hrăneşte numai cu nutreţuri. Ea se adaptează foarte uşor creşterii în captivitate nefiind deloc pretenţioasă. Ea este blândă şi cu ea se poate lucra foarte bine. Dacă este prinsă ea nu muşcă, nu zgârie, nu se zbate. Îi place să fie mângâiată, ţinută în braţe.
IMPORTANT!
În cazul în care este speriată, chinchila suferă un fenomen ciudat. Rezultatul acestei acţiuni îl constituie căderea părului şi împrăştie un miros puternic de migdale. De asemenea elimină un puternic miros de urină.
Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se reface foarte greu (după câteva luni) şi poate să nu mai ajungă la calitatea dorită. De aceea trebuie să lucrăm prudent şi cu blândeţe cu ele.
Chinchila se hrăneşte numai noaptea.
Numele îi parvine de la indienii „chincha” pe care spaniolii i-au găsit în America de Sud, atunci când au ocupat-o în secolul al VI-lea.
Firul de chinchilă este foarte subţire, de aproximativ de 200 ori mai subţire decât la om. El fiind foarte subţire şi foarte des blana nu face „cărări” atunci când trecem cu mâna prin ea.
Există trei specii de chinchila:
CERINŢE DE MICROCLIMAT
- Important. Principala regulă de microclimat care trebuie respectată este lipsa curenţilor de aer. Chinchila este foarte sensibilă la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni îmbolnăvirea luaţi măsuri în acest sens. Deşi chinchilele pot trăi în adăposturi diferite, totuşi un adăpost iluminat natural este de preferat. Un alt factor important în creşterea chinchilei este, pe cât posibil, lipsa zgomotului. Adăpostul va trebui construit într-un loc izolat, liniştit şi retras. Pe interior adăposturile se finisează în scopul menţinerii curăţeniei. Pereţii, plafonul, pardoseala trebuie să fie netede fără găuri, fără crăpături astfel încât să nu intre praful, mizeria şi curenţii de aer. Pe o pardoseală din beton va trebui să punem un linoleum pentru a atenua zgomotul paşilor. Adăposturile pentru chinchile nu trebuie să fie mari deoarece chinchilele trăiesc în cuşti de dimensiuni mici pe care foarte uşor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi.
Chinchilelor le place foarte mult să se tăvălească în nisip, acest lucru nu este numai o plăcere dar şi o necesitate pentru ca blana acestora să rămână curată şi cu un aspect frumos. ,,Baia de nisip,, se face într-o lădiţă mobilă fixată pe perete care se află în interiorul cuştii mari. Din când în când ea se scoate şi se înlocuieşte nisipul. Datorită acestei plăceri în crescătoriile mari se ridică praf iar acest lucru impune curăţirea lui cu un aspirator silenţios. De asemenea presupune o aerisire corectă. Nisipul nu trebuie să conţină cuarţ care are o granulaţie mare şi care zgârie blana chinchilelor. Refuzul de a face baie în nisip este foarte grav deoarece înseamnă ca chinchilele sunt bolnave.
Chinchilelor le place foarte mult să se tăvălească în nisip, acest lucru nu este numai o plăcere dar şi o necesitate pentru ca blana acestora să rămână curată şi cu un aspect frumos. ,,Baia de nisip,, se face într-o lădiţă mobilă fixată pe perete care se află în interiorul cuştii mari. Din când în când ea se scoate şi se înlocuieşte nisipul. Datorită acestei plăceri în crescătoriile mari se ridică praf iar acest lucru impune curăţirea lui cu un aspirator silenţios. De asemenea presupune o aerisire corectă. Nisipul nu trebuie să conţină cuarţ care are o granulaţie mare şi care zgârie blana chinchilelor. Refuzul de a face baie în nisip este foarte grav deoarece înseamnă ca chinchilele sunt bolnave.
Cuştile pentru tineret şi animalele pentru sacrificare au dimensiuni standardizate de 40x40x40 cm. Bineînţeles că aceste dimensiuni nu sunt absolut obligatorii, totuşi insistăm în respectarea lor. Deşi unii specialişti sunt împotriva suprapunerii cuştilor, aducând ca argument faptul că animalele trebuie mereu observate atent, iar în cazul suprapunerii pentru acest lucru trebuie folosite scări, care complică munca îngrijitorilor. Se recomandă, totuşi suprapunerea pe 4-5 nivele ajungându-se astfel să se crească un număr mare de chinchile ( aproximativ 80 – 90 ) pe o suprafaţă de aproximativ 10 mp.
depozit de furaje
depozit de furaje
cameră de sacrificare
spaţiu de prelucrare a blăniţei
spaţiu de uscare
locuinţe, birouri
izolator
Suprafeţele recomandate pentru anexe sunt
cameră de sacrificare 8 – 12 mp
cameră de jupuire 15 mp
camera de sortare 15 mp
camera de uscare 20 – 22 mp
depozitul pentru păstrarea blăniţelor 20 mp
ECHIPAMENTE
ECHIPAMENTE
1. camera tampon cuprinde
aerotermă sau alt dispozitiv pentru încălzirea aerului
Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douăzeci de dinţi care cresc tot timpul vieţii. În condiţii normale de sănătate creşterea şi uzura dinţilor este aproape egală. De aici rezultând ideea că dinţi rămân de aceeaşi mărime. Incisivii de culoare gălbuie trebuie deosebiţi de cei de culoare albă care au o lipsă mare de calciu şi pot fi întâlniţi la femele în perioada lactaţiei sau în cazul unei hrăniri greşite. În ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administrează lemn de diferite esenţe cel mai bun fiind lemnul de salcâm cu coajă. În cazul în care nu au materiale de ros dinţii chinchilelor capătă modificări şi se rup, ceea ce va afecta hrănirea acestora şi va avea o influenţă directă asupra creşterii, dezvoltării şi calităţii blănii. Hrana principală a chinchilelor este formată din fân şi concentrate.
Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douăzeci de dinţi care cresc tot timpul vieţii. În condiţii normale de sănătate creşterea şi uzura dinţilor este aproape egală. De aici rezultând ideea că dinţi rămân de aceeaşi mărime. Incisivii de culoare gălbuie trebuie deosebiţi de cei de culoare albă care au o lipsă mare de calciu şi pot fi întâlniţi la femele în perioada lactaţiei sau în cazul unei hrăniri greşite. În ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administrează lemn de diferite esenţe cel mai bun fiind lemnul de salcâm cu coajă. În cazul în care nu au materiale de ros dinţii chinchilelor capătă modificări şi se rup, ceea ce va afecta hrănirea acestora şi va avea o influenţă directă asupra creşterii, dezvoltării şi calităţii blănii. Hrana principală a chinchilelor este formată din fân şi concentrate.
Foarte important este ca fânul să fie ţinut în locuri special amenajate acoperite cu o aerisire bună, să fie întors din când în când cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegăi. De asemenea locul în care se păstrează trebuie să fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recoltează trebuie să fie îngrăşate numai natural fără insecticide sau îngrăşăminte chimice.
Se foloseşte fânul de lucernă sau trifoi. Fânul serveşte ca o completare a raţiei de mâncare şi are rol de umplutură. El nu trebuie să aibă o culoare negricioasă deoarece înseamnă un început de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fân aparte îl constituie fânul de graminee care îşi păstrează mai mult timp calităţile pozitive şi care fermentează sau mucegăieşte foarte greu. În alimentaţie trebuie să ţinem seama că chinchilele mănâncă cu plăcere vreji de fasole sau de mazăre. În fiecare dimineaţa îngrijitorul trebuie să introducă în jgheabul de pe peretele din faţă a cuştii o mână de fân. El este ronţăit de animal cu pauze fiind la discreţie
Se foloseşte fânul de lucernă sau trifoi. Fânul serveşte ca o completare a raţiei de mâncare şi are rol de umplutură. El nu trebuie să aibă o culoare negricioasă deoarece înseamnă un început de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fân aparte îl constituie fânul de graminee care îşi păstrează mai mult timp calităţile pozitive şi care fermentează sau mucegăieşte foarte greu. În alimentaţie trebuie să ţinem seama că chinchilele mănâncă cu plăcere vreji de fasole sau de mazăre. În fiecare dimineaţa îngrijitorul trebuie să introducă în jgheabul de pe peretele din faţă a cuştii o mână de fân. El este ronţăit de animal cu pauze fiind la discreţie
Concentratele sunt consumate de chinchila sub formă de boabe. Acestea sunt ovăzul, orzul, porumbul, grâul. Cantitatea de concentrat variază de la 15 grame la 30 de grame în funcţie de stadiul în care se află, astfel femela gestantă şi puii mănâncă mai mult. Foarte importantă este distribuţia zilnică a acestei cantităţi pentru fiecare chinchilă, chiar dacă necesită un volum mai mare de muncă prin administrarea zilnică se poate urmări şi supraveghea starea de sănătate a animalului.
În ultimul timp în locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreţurile granulate se prepară după anumite reţete. Acestea se distribuie chinchilelor la discreţie astfel încât ele să mănânce cât au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 – 3 mm, 5 – 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca şi în cazul celorlalte ( fân şi concentrate ) cel mai mult mănâncă femelele în perioada de alăptare cât şi puii în perioada de creştere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece există avantaje şi dezavantaje. La diametre mici există o risipă foarte mare deoarece este chinchila este jucăuşă, se mişcă mult şi multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede şi riscăm să producem boli digestie chinchilelor. Trebuie să luăm măsuri precise şi corecte în menţinerea sacilor de granule în condiţii de aerisire, umiditate scăzută pentru a evita mucegăirea. De dorit este ca perioada în care granulele sunt depozitate în saci să fie cât mai scurtă.
existenţa grăsimilor în hrană trebuie să fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor în hrană are o influenţă benefică asupra blănii. Lipsa lipidelor duce la apariţia unor pete galbene pe corp. Din alimentaţia chinchilelor nu trebuie să lipsească hrana bogată în conţinut celulozic, acesta având efect benefic atât asupra sistemului digestiv cât şi asupra cantităţii de energie pe care o dezvoltă. S-a constatat că cantitatea de celuloză necesară diferă în funcţie de starea de maturitate a animalului. Dacă puii au nevoie de o cantitate de până la 5% din hrană, această cantitate creşte de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetică atât la oameni cât şi la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinţe negative asupra metabolismului putând da naştere la diverse boli. De aceea este foarte important ca în hrana chinchilelor să se găsească un aport proteic important
existenţa grăsimilor în hrană trebuie să fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor în hrană are o influenţă benefică asupra blănii. Lipsa lipidelor duce la apariţia unor pete galbene pe corp. Din alimentaţia chinchilelor nu trebuie să lipsească hrana bogată în conţinut celulozic, acesta având efect benefic atât asupra sistemului digestiv cât şi asupra cantităţii de energie pe care o dezvoltă. S-a constatat că cantitatea de celuloză necesară diferă în funcţie de starea de maturitate a animalului. Dacă puii au nevoie de o cantitate de până la 5% din hrană, această cantitate creşte de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetică atât la oameni cât şi la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinţe negative asupra metabolismului putând da naştere la diverse boli. De aceea este foarte important ca în hrana chinchilelor să se găsească un aport proteic important
Ele trebuie să fie prezente în raţiile de mâncare în proporţie de 15 – 16% pentru adulţi şi în cantitate mai mare pentru pui şi femele ce alăptează.
Vitamina A are un rol deosebit în creşterea oaselor şi menţine imunitatea corpului având un rol direct în profilaxia diferitelor boli.
Complexul de vitamine B, format în special din vitamina B1 şi hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos şi pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luată pe cale naturală din boabele de cereale, fânuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului.
Carenţa de calciu poate fi pusă pe seama unei alimentaţii greşite, sărace şi a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate în perioada de lactaţie. Sursele de calciu sunt: frunzele; legumele; laptele;
ADĂPAREA
Necesarul de apă pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorându-se faptului că chinchila consumă hrană uscată sau nutreţuri concentrate.
Pentru adăparea chinchilei se foloseşte apa care îndeplineşte condiţiile apei potabile.
Astfel aceasta trebuie să fie fără culoare, fără gust, miros, lipsită de microorganisme sau germeni patogeni şi să aibă temperatura de 15o C.
Un sistem modern de adăpare al chinchilelor constă în folosirea unui rezervor legat la o sursă de alimentare. Acest sistem implică animalul în deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apă.
IMPORTANT! Se ştie că la o scădere a conţinutului de apă din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de îngrijitor pentru ca el să înveţe să se adape singur.
Se limitează implicarea efectivă a îngrijitorului în proces dar rolul lui de supraveghere creşte foarte mult. Îngrijitorul trebuie să dea dovadă de interes şi conştiinciozitate, ba chiar să noteze corect în fişa animalului când s-a adăpat acesta. Dacă el refuză să deschidă sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic înainte ca firul de păr să se usuce şi să capete un aspect nedorit.
Reproducţia chinchilelor
Chinchilele sunt gata de reproducere, când ajung la 7 – 9 luni, ele manifestând călduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioadă este între lunile decembrie şi februarie. Pentru femele prima montă are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durată de viaţă mare, ea poate da naştere puilor până la vârsta de 15 ani . Chinchilele în general au un ciclu sexual de 27 – 28 de zile. Chinchila este un animal nocturn şi de aceea ea se împerechează seara sau noaptea. Monta chinchilelor se poate realiza în mai multe feluri şi anume:
monta în perechi;
monta consecutiv depistării căldurilor;
monta prin rotaţie,
monta în colonie;
Gestaţia durează aproximativ 111 zile, după care femela poate da naştere până la 4 pui.
După o perioadă de 4 ore de la fătare, femelei i se administrează hrană, ce poate fi sub formă nutreţ verde sau fân. Pe podea i se administrează suc de legume sau altă hrană lichidă, deoarece femela se deshidratează în timpul fătării.
IMPORTANT! În cazul naşterii puilor morţi, li se stabilesc cauzele morţii, ce sunt trecute în registrul de observaţii pentru a fi evitate pe viitor după care sunt îndepărtaţi.
Femela de chinchilă îngrijeşte puii, nelăsându-i prea mult timp singuri. Dacă femela are mai mulţi pui şi nu-i poate îngriji singură, i se ia un pui care este trecut unei mama – doică. Dacă mama moare la naştere, puii sunt trecuţi la o mamă-doică, ce în prealabil a fost scoasă din cuşcă, pentru ca aceştia să se obişnuiască cu noua locuinţă, iar mama-doică să nu-i respingă.
IMPORTANT! Se poate preîntâmpina fenomenul de respingere prin stropirea atât a femelei – doică cât şi puilor cu apă de colonie, astfel încât toţi au acelaşi miros.
HRĂNIREA ŞI CREŞTEREA PUILOR
Puii de chinchila sunt hrăniţi de către mamă cu lapte până la vârsta de o lună. La început aceştia sug laptele de la mamă. După procesul de alăptare puii se odihnesc împreună cu mama lor.
Se observă femela dacă-şi hrăneşte puii. Dacă acest lucru nu se întâmplă se caută cauzele. Acestea pot fi:
femela are sfârcurile înfundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilină;
femela are prea mulţi pui şi nu-i poate hrăni pe toţi. Se ia un pui şi se duce la o altă femelă pentru alăptare. De regulă se aleg femele ce au fătat cu o săptămână în urmă;
femela are sfârcurile inflamate, din cauza dinţilor puilor. Se ung sfârcurile cu o unsoare sau chiar cu untură;
femela este agresivă şi îşi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusă în timpul montei. I se iau puii ce sunt duşi la o femelă – doică, iar exemplarul se sacrifică.
Masculul poate fi introdus în cuşcă la o zi după fătare şi stă împreună cu femela şi puii. Dacă acesta este mai experimentat el are grijă de toţi. El o lasă pe femelă prima să consume hrană sau apă, ocroteşte puii.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CALITATEA BLĂNURILOR
În creşterea chinchilelor se urmăreşte în primul rând valorificarea blănii. Încercăm să obţinem blănuri cât mai valoroase la un preţ de cost cât mai scăzut pentru a mări profitul. Primul aspect de care trebuie să ţinem seama este ereditatea. Se ştie că puii de chinchilă preiau de la părinţi calitatea şi frumuseţea blănii, mai mult printr-o atentă selecţionare puiul trebuie în mod normal să fie superior părinţilor.
Atunci când pornim la drum pentru înfiinţarea unei crescătorii de chinchila cel mai important pas îl reprezintă alegerea acestora. Se ştie că chinchilele au registre de evidenţă în care se trec toate informaţiile de care avem nevoie.
Să nu cumpăraţi niciodată chinchile care nu sunt însoţite de actele doveditoare sau la care bănuiţi că acestea nu sunt corecte. Numărul femelelor trebuie să fie mai mare decât numărul masculilor. Se ştie de la reproducere că un mascul corect selecţionat montează un număr de patru sau mai multe chinchile. Raportul minim între sexe atunci când cumpărăm chinchilele trebuie să fie unu la cinci ( exemplu un mascul la cinci femele ). În perioada de creştere în ferme trebuie să fim atenţi la două probleme:
selecţia corectă a reproducătorilor;
potrivirea perechilor;
VALORIFICAREA BLĂNII DE CHINCHILLA
La ora actuală în România este dificilă valorificarea blănurilor de chinchilla. Acest lucru este posibil doar prin semnarea unui contract cu o firmă din străinătate (de ex. din Ungaria ), dar şi aceste firme preferă să achiziţioneze animale vii deoarece preţul este mult mai mic iar câştigul adevărat se obţine la prelucrarea blănurilor. Deocamdată vă oferim un calcul economic estimativ a creşterii şi vânzării puilor vii. Calculul este corect realist şi vă oferă o cifră aproximativă care trebuie iniţial investită, dar nu ţine cont de costul amplasamentului şi a amenajărilor, atâta timp cât ele sunt minore şi diferă foarte mult de la caz la caz (chinchillele se pot creşte foarte uşor chiar şi într-un apartament ).
O familie de chinchilla cuprinde cinci membrii, patru femele şi un mascul. Preţul de cumpărare a unei asemenea familii este de aproximativ 500 euro. Familiile de chinchilla se livrează cu cuşti speciale de reproducere cu adăpător de furaje şi apă şi tavă de curăţire precum şi toate accesoriile necesare. Toate acestea sunt cuprinse în preţul de 500 de euro.
Calculul economic pentru o familie:
4 femele + 1 mascul + accesoriile = 500 euro
hrană familie / an = 50 euro
cheltuieli întreţinere / familie / an = 50 euro
Total cheltuieli familie / an = 600 euro
Venituri: 27 pui x 20 euro = 540 euro
Profit familie / primul an = - 60 euro
CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV
O familie de chinchille produce într-un an între 24 şi 32 de pui. În calculul nostru am avut în vedere o valoare medie de 27 de pui.
Aceştia sunt predaţi la vârsta de 2 luni cu preţuri cuprinse între 20 – 25 euro. În calcul s-a avut în vedere preţul minim.
În concluzie putem spune că investiţia aproape se amortizează încă din primul an de funcţionare a fermei.
Contractele de vânzarea puilor obţinuţi se încheie cu firme pe o perioadă cuprinsă între 5 – 10 ani. Este de preferat ca încheierea contractului să se facă cu firma de la care aţi cumpărat familia de chinchilla.
CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV
Numărul optim de familii cu care putem începe afacerea este de 10. Pentru acestea avem nevoie în jur de 7000 euro sumă care cuprinde:
- 10 familii de chinchilla ( 40 femele şi 10 masculi ,cuşti speciale de reproducere cu adăpător de furaje şi apă şi tavă de curăţire şi toate accesoriile necesare ) - 5000 euro;
furajarea ( hrana timp de un an ) – 500 euro;
cheltuieli pentru utilităţi – 300 euro;
cheltuieli cu personalul de întreţinere – 1200 euro ( este de ajuns un singur îngrijitor) ;
Total cheltuieli în primul an 7000 euro
Venituri : 10 x 27 x 20 = 5400 euro
Profit : - 1600 euro
În anul II avem următoarele cheltuieli:
În anul II avem următoarele cheltuieli:
Cheltuieli hrană - 500 euro
Cheltuieli utilităţi - 300 euro
Cheltuieli personal întreţinere - 1200 euro
Total cheltuieli: 500 + 300 + 1200 = 2000 euro
Venituri: 10 x 20 x 27 = 5400 euro
Profit: 5400 – 2000 = + 3400 euro
Se observă că în fiecare an va rezulta un profit de 3400 euro. Acest profit este unul minim deoarece începând cu cel de-al doilea an putem să nu vindem toţi puii şi să ne înmulţim familiile de chinchilla. Trebuie să ţinem cont că familie de chinchilla se reproduce timp de 20 ANI.
ÎN CONCLUZIE creşterea a 20 de familii de chinchilla pe an ne aduce un venit de aproximativ 6000 – 7000 euro / an.
În calculul economic efectuat am ţinut cont de preţurile oferite de firmele româneşti aflate în prezent pe piaţă. La cumpărarea mai multor familii ( 10 familii ) acestea oferă gratuit 2 familii.
Afacerea cu chinchilla este preluată în România din Ungaria. În această ţară există firme care preiau chinchilla şi le prelucrează la preţuri mult mai mari decât cele expuse în calcul.
