Cresterea ciupercilor Pe calea cea simpla Cultivarea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului Volumul I
Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla
Yüklə 293,43 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- CUPRINS Introducere
- Mediul Bazat pe Bere (MBB) Pornind de la Spori
- Alte idei de obtinere a miceliului fara agar
- Re-sterilizarea cu ajutorul perhidrolului a vaselor Petri disponibilizate
- Miceliu pe substrat "In 10 Minute"
- Compostul II: Prepararea talajului din lemn neuscat cu perhidrol Compostul III: O metoda de “pune-si-amesteca” pentru substraturile compatibile cu perhidrolul
- Concluzii Despre Autor
- Obtinerea, Depozitarea si Pastrarea culturilor de ciuperci
- Prepararea eprubetelor
- Efectuarea transferului in si din eprubeta
- Curatarea miceliului din eprubeta
- Mediul Bazat pe Bere (MBB)
- Germinarea Sporilor prin Metoda Disc
Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla Cultivarea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului Volumul II
R. Rush Wayne, Ph.D.
Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla Cresterea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului Volumul II Copyright © 2001 R. Rush Wayne. Ph.D. Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei lucrari nu poate fi reprodusa sau folosita sub nici o forma fara permisiunea autorului acesteia..
Volumul I publicat sub titlul Cresterea ciupercilor prin metoda perhidrolului, Decembrie 1996 Volumul II publicat pentru prima data in August 2000 Revizuit si adaugat, Iulie 2001
Visitati Web site-ul pentru informatii despre Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla http://www.mycomasters.com/Updates.html precum si pentru ultimele si periodicele informatii noi despre metoda perhidrol.
CUPRINS Introducere Obtinerea, Depozitarea si Pastrarea culturilor de ciuperci Utilizarea eprubetei in loc de vasul Petri Dezavantajele vaselor Petri Avantajele si dezavantajele folosirii eprubetei Prepararea eprubetelor cu perhidrol Efectuarea transferului in si din eprubeta Curatarea miceliului din eprubeta Mediul Bazat pe Bere (MBB) Pornind de la Spori Avantajele si dezavantajele pentru cazul in care porniti de la spori Revizuire a metodei sporilor in perhidrol Colectarea Sporilor Germinarea Sporilor prin Metoda Disc Alte idei de obtinere a miceliului fara agar De ce sa cautati un inlocuitor pentru agar Cum sa preparati discurile Efectuarea transferurilor Curatarea miceliului Pastrarea culturilor fara agar Expedierea culturilor prin posta Re-sterilizarea cu ajutorul perhidrolului a vaselor Petri disponibilizate Prepararea miceliului Miceliu in pungi de plastic – “Miceliu in 8 minute” Avantajele si dezavantajele folosirii pungilor de plastic Producerea miceliului Folosirea miceliului Miceliu pe substrat "In 10 Minute" Inocularea substratului din paie fara a folosi miceliu Cum sa preparati si sa inoculati Note legate de procedura folosita Probleme care pot aparea Prepararea Compostului Compostul I: Prepararea paielor cu perhidrol – la temperatura camerei Avantajele si dezavantajele perhidrolului cand folositi paie Ce se intampla cu enzimele? Procedura de preparare a paielor sau a altor tipuri de sustrat Note la aceasta procedura Compostul II: Prepararea talajului din lemn neuscat cu perhidrol Compostul III: O metoda de “pune-si-amesteca” pentru substraturile compatibile cu perhidrolul Ratiunile si avantajele metodei “pune-si-amesteca” Cateva cuvinte despre rumegusul uscat in cuptoare Procedura “pune-si-amesteca” la temperatura camerei Suplimente naturale folosite in aceasta metoda Cata apa trebuie sa folositi Cat perhidrol trebuie sa utilizati Note la procedura “pune-si-amesteca “ Concluzii Despre Autor 
Introducere intoarcere la meniu Am scris cel de-al doilea manual: “Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla”, pe de-o parte pentru a completa scaparile si omisunile din primul volum si pe de alta parte, pentru a prezenta citeva idei noi de cultivare a ciupercilor care sa duca la reducerea timpului, a efortului si a banilor investiti. La fel ca si in primul volum, majoritatea metodelor din acest volum, au fost initial concepute pentru utilizare pentru culturi la scara mica sau casnica. Dar doua noi metode de preparare a compostului descrise in acest volum au fost special concepute pentru cultivatorii care doresc sa lucreze la scara comerciala. Si aproape toate tehnicile prezentate in aici, s-ar putea dovedi cel putin folositoare in contextul unei productii la scara comerciala. Procedurile din acest volum sunt organizate conform etapelor necesare in realizarea unei culturi de ciuperci. Astfel, prima data este prezentata pastrarea culturilor si a sporilor de germinare a culturiilor. Apoi urmeaza metodele de preparare a miceliului, incheindu-se cu procedurile de preparare a compostului. Procedurile din acest volum presupun faptul ca sunteti familiarizat cu metodele folosirii perhidrolului ca element de pasteurizare. Daca nu ati mai folosit aceasta metoda, este indicat sa consultati primul volum din Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla. Acesta contine informatii esentiale precum si notiuni generale de cultivare a ciupercilor, iar in particular informatiile necesare pentru utilizarea perhidrolului in cultivarea ciupercilor. Metodele bazate pe utilizarea perhidrolului din acest volum, sunt inventii personale – pana in momentul in care alcineva v-a sustine contrariul. Metodele care nu se bazeaza pe metoda perhidrol au fost facute publice de catre cei care le-au dezvoltat. Le-am prezentat aici deoarece ele au o valoare certa pentru cultivatorii prin metoda perhidrol. Destul cu povestile! La treaba!
Obtinerea, Depozitarea si Pastrarea culturilor de ciuperci intoarcere la meniu Utilizarea eprubetei in loc de vasul Petri intoarcere la meniu Este cunoscut faptul ca in procedura standard de dezvoltare a culturiilor de ciuperci se foloseste vasul Petri umplut cu un mediu de agar. Tinand cont ca nu toti cultivatori pot detine laboratoare sterile, acest standard trebuie pus sub semnul intrebarii. Probabil cel mai mare dezavantaj al vasului Petri este faptul ca are o suprafata asa mare de expunere. Datorita faptului ca acestea sunt folosite pentru pastrarea indelungata a culturii de ciupercii, probabilitatea de a fi contaminate din aer este foarte mare. Chiar si prin metoda perhidrol, ocazional pot aparea infestari care se vad pe marginea vasului Petri. Aceasta se intampla mai ales atunci cand miceliul s-a dezvoltat aproape pe toata suprafata agarului, si in mod special in perioadele de timp umede. O solutie de rezolvare a problemelor este schimbarea vaselor cu unele care au o suprafata de expunere cat mai redusa. De exemplu, eprubetele cu capac sunt o alegere buna. Ma refer aici la eprubete care au dimensiunile aproximative de 19x125mm, care urmeaza a fi umplute partial cu agar topit si care este lasat sa se solidifice sub un anumit unghi. Eprubetele sunt relativ usor de manevrat si de depozitat. Deasemenea este usor de tinut gatul eprubetei deasupra unei flacari de gaz in momentele in care aceasta urmeaza sa fie inchisa sau deschisa. Astfel obtinem asigurarea suplimentara impotriva contaminantilor. Apa din acestea se evapora mult mai greu decat cea din vasele Petri, astfel ca si concentratia de perhidrol ramane eficienta pe o durata mai lunga de timp. Chiar si fara perhidrol, rata de contaminare este redusa. In plus cantitatea de agar necesara in eprubete este mai mica decat cea din vasele Petri, aceasta ducand la economisirea de bani. Dar are si un dezavantaj. Unele ciuperci nu le place mediul umed din eprubeta (exemplu: H. ulmarius). Nu puteti sa monitorizati morfologia miceliului din eprubete asa cum o faceti in vasele Petri (modificarile morfologice pot indica eventuale contaminari sau alte probleme). Si poate fi extrem de dificil sa rupeti bucatele din miceliul aflat in eprubeta cand doriti sa inoculati alte culturi. Aceasta ultima problema depinde si de tipul de pat pe care il creaza miceliul ciupercii. Prepararea eprubetelor Aici aveti modul de obtinere a unui set de eprubete:
Reteta MDA pe care o folosesc: 12 gr. Agar-agar 12 gr. pulbere de malt 1 gr. drojdie de bere uscata 0.5 gr. faina (prin rotatie grau, secara, porumb, orez, ovaz) 0.5 gr. hrana concentrat pentru iepuri (ori pentru alte animale) 4 gr. rumegus (cantitatea de rumegus poate fi crescuta pentru speciile care se dezvolta mai greu pe agar) 1 litru apa de la robinet pentru ajustarea pH-ului intre 6 si 8 folositi otet de mere si bicarbonat de sodiu (optional) Efectuarea transferului in si din eprubeta Pentru inocularea eprubetei, si pentru extragerea miceliului din ea, este indicat sa aveti o ustensila rigida.Pentru confectionarea acesteia puteti folosi o sarma rigida careia ii faceti o bucla mica la unul din capete, celalat capat introduceti-l printr-un tub de sticla (3mm diametru). In final topiti sticla la capatul sirmei care nu are bucla pana cand aceasta se lipeste de sarma. Acest tub cu nucla de sarma formata devine ustensila dvs. de lucru. Pentru succesul inocularii, va fi nevoie de o mica sapatura efectuata in continutul eprubetei pentru ruperea unei bucati de agar cu miceliu pe care il veti transfera in eprubetele noi. (daca bucatica este prea mica sau daca radeti doar miceliul de la suprafata agar-ului, s-ar putea ca acesta sa nu se dezvolte). Dar, daca de prima data nu reusiti, atunci puteti incerca in continuare cu aceeasi eprubeta. Perhidrolul o va mentine fara contaminanti. Imi place sa sap cu ustensila pe care am creat-o pentru a taia o bucatica de cultura. Dar este foarte dificil sa rupeti o bucatica de dimensiunea dorita. De multe ori am avut bucati care au cazut jos de pe ustensila in miscarea pe care o faceam pentru tranfer. Oricum in final veti reusi. Invartiti gura eprubetei in flacara sau lampa cu alcool inaintea desfacerii capacului si inainte de punerea acestuia la loc.
In Volumul I : Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla, am explicat cum microbi invizibili pot sa contamineze si sa se dezvolte intr-o cultura tratata cu perhidrol. Tot acolo am prezentat si o metoda de “ curatare” a miceliului contaminat prin inocularea la fund a vasului Petri. In eprubeta, contaminarea se petrece intr-un ritm mai lent decat in vasele Petri. Dar s-ar putea ca acumularea acestora sa fie exact in locul in care miceliul trebuie curatat. Deoarece nu exista o procedura convenabila de inoculare a eprubetei la fundul acesteia, va trebui sa folosim alta metoda. Aceasta consta in turnarea unui al doilea strat de agar – cand acesta este suficient de racit, dar nesolidificat – peste miceliul care s-a dezvoltat peste primul strat. Astfel miceliul se dezvolta in ala doilea strat, autocuratandu-se pe masura ce se dezvolta. Iata cum trebuie sa procedati: Preparati si inoculati eprubetele asa cum am descris mai sus. Permiteti miceliului sa se dezvolte un pic peste agar.
Cand extrageti miceliul pentru inoculare, aveti grija sa nu patrundeti din stratul superior in cel inferior. Astfel veti anula functia celui de-al doilea strat. Mediul Bazat pe Bere (MBB) intoarcere la meniu In continuare aveti o metoda pentru prepararea mediului de agar care va salveaza de la marea majoritate a cantaririlor si masuratorilor. De asemenea aceasta este perfecta pentru cei care nu pot sa gaseasca o sursa de extract de malt. Si chiar daca puteti obtine maltul, acesta se poate pietrifica in cazul in care il depozitati. Acest mediu rezolva aceasta problema. El provine prin bunavointa Dr. Nenad Vidovic si Sansin Corporation din Ontario, Canada (vezi Vidovic, N., Specialty Mushrooms--Small Scale Production, Mycelium, 25, 1999, pages 4 and 8). Dr. Vidovic a demonstrat ca cateva specii de ciuperci se pot dezvolta in mediul MBB la fel de bine ca si in mediul comercial de extract de malt. A modificat reteta lui pentru a include si perhidrolul. Ingrediente:
Dr. Vidovic mentioneaza ca MBB fara agar este un mediu excelent de stocare. El numeste acest mediu MLBB (mediu lichid bazat pe bere). Ambele culturi de Oyster (Pleurotus ostreatus) si morels (speciile Morchella) s-au putut folosi si dupa doi ani de zile (fara adaos de perhidrol). De asemenea acest mediu este indicat pentru germinarea din spori. Pornind de la Spori intoarcere la meniu Pornesc de la ideea ca toti cultivatorii doresc sa inceapa cu specii de ciuperci sanatoase. Aceasta se poate obtine de la furnizori de miceliu de ciuperci. Aceste culturi au fost testate si au dovedit ca au o productie de ciuperci buna in cazul in care se reproduc conditiile de crestere. Exceptand cazul in care in mod repetat cultura se deterioreaza, aceasta va produce cantitati de ciuperci insemnate in conditiile cerute de cultura. Si in cazul in care pierdeti cultura, puteti (in cele mai multe cazuri) sa obtineti miceliul de la acelasi furnizor. Astfel aceasta copie va produce ciupeci in aceleasi conditii pe care le-ati folosit si pana acum. Daca porniti de la spori, dimpotriva, nu aveti nici o asigurare asupra faptului ca veti obtine cantitatea de ciuperci normala din cultura de miceliu pe care ati dezvoltat-o. De asemenea nu aveti nici o asigurare ca ciupercile cultivate vor avea aceleasi caracteristici cu acelea a caror spori i-ati folosit. In plus, nu veti cunoaste conditiile optime de crestere a miceliului obtinut din spori pana cand nu veti efectua cateva testari. Si daca veti pierde cultura, nu veti avea de unde sa porniti din nou. Totusi exista si pareri contrare. Culturi obtinute din germinarea sporilor sunt de cele mai multe ori mai viguroase. Cu specii care se dezvolta rapid ca Oyster, diferenta dintre ciuperca mama si ciuperca obtinuta din sporii acesteia este, de cele mai multe ori, mica. Sporii costa putin sau deloc, pe cand cand miceliul poate fi costisitor. Sporii pot fi obtinuti din ciuperci uscate pe cand miceliul nu. Si asa mai departe. In mod cert merita sa aveti o metoda simpla de germinare din spori. In manualul I, am insistat asupra faptului ca sporii nu pot germina intr-un mediu cu perhidrol. Dar o seama de cultivatori mi-au scris ca au germinat spori in prezenta perhidrolului. Astfel ca acum pot sa spun da, se poate. Va trebui sa aplicati peste un milion de spori pe suprafata mediului cu perhidrol, dar aceasta se poate. Totusi nu sunt convins ca aceasta idee este una buna pentru cazul in care aceasta devine o rutina. Miceliul obtinut pe aceasta cale poate fi foarte usor modificat genetic. Si asa cum va fi dovedit, nu este foarte dificil sa incepeti o cultura incepand de la spori in absenta perhidrolului, chiar in spatii nesterilizate. O metoda buna este sa incepeti cu spori in eprubeta. Astfel sansele de contaminare prin aer este in mod substantial redusa comparativ cu vasele Petri. Colectarea Sporilor Iata o metoda de colectare a sporilor:
Germinarea Sporilor prin Metoda Disc Aici aveti metoda mea preferata de germinare a sporilor. Ea nu foloseste nici agar nici perhidrol. O sa colectati sporii pe un disc mic de carton, apoi il veti introduce in eprubeta. Sporii vor germina in cateva picaturi de mediu nutritiv in eprubeta. Am folosit aceasta metoda cu succes pentru germinarea sporilor din shiitake, portabello, almond mushroom, elm oyster si Pleurotus. Iata cum veti proceda:
Culoarea inchisa a discurilor de carton ajuta la punerea in evidenta a miceliului ce se dezvolta. Dar aveti grija ca miceliul uneori poate fi observat destul de greu. Intr-un vas tratat cu perhidrol, puteti observa haloul format de miceliul care se imprastie in momentul in care creste. Miceliul poate sa nu fie omogen dispersat sau poate contine contaminanti. Daca este asa, haloul creat va avea portiuni cu cresteri deferite si cu infatisare diferita. Puteti lua miceliu din portiunile care arata cel mai bine si sa-l transferati in alte vase. Sectoarele de miceliu valabile au o crestere radiala sau de forma unui sarpe. Miceliul care arata ca bumbacul (vata) ar trebui evitat (aceasta forma este normala pentru unele specii). Odata ce ati obtinut miceliul in varianta corecta, fara sectoare, sunteti in masura sa cultivati miceliu si mai apoi sa-l utilizati in compost. Si nu uitati sa depozitati aceasta cultura! Alte idei de obtinere a miceliului fara agar
Agarul este probabil cel mai costisitor ingredient folosit in cresterea ciupercilor. Este relativ usor sa-l utilizati odata ce v-ati obisnuit cu acesta. Dar multi dintre cei care doresc sa inceapa cultivarea ciupercilor ezita din cauza ca nu sunt familiarizati cu agarul. De aceea m-am gandit la cateva alternative. Aici sugerez o varianta simpla care da rezultate si care este o alternativa la agar – discurile gri de carton. Cortonul gri este ieftin si usor de gasit. (pot fi folosite si alte culori de carton). Atat timp cat acesta este curat, acesta nu va contine enzime care sa descompuna perhidrolul. Spre deosebire de cartonul presat cartonul gri se umezeste usor si materialul umed este suficient de usor de rupt in bucati pentru a fi transferat. Deasemenea este un substrat bun pentru dezvolaterea miceliului, oferind suportul pentru o crestere rapida chiar daca cantitatea de alti nutrienti este redusa. Si este un simplu fapt ca sa adaugati solutie nutritiva daca aceasta o considerati necesara. Astfel, in loc sa treceti prin toate problemele in cazul folosirii agarului: masuratori si cantariri precise, dizolvarea si topirea agarului, racirea inceata, adaugarea perhidrolului, turnarea in vase, asteptarea pentru solidificarea acestuia, uscarea acestuia pe durata a mai multor zile, este mai usor sa taiati discuri de carton care sa se portiveasca in vasele Petri sau in borcane si sa preparati intr-un alt vas apa cu o solutie nutritiva. Apoi, fierbeti vasele sau borcanele in vasul sub presiune pentru 10 minute..Raciti rapid si adaugati perhidrolul. In final, inmuiati discul in solutia din vase pentru a avea protectia asigurata de perhidrol. Discurile de carton sunt pregatite sa fie utilizate imediat ce acestea s-au imbibat cu solutie. Se pot folosi si cartoanele tiparite ca inlocuitor, dar acestea au cateva dezavantaje. Unul dintre ele este cazul in care acestea au o culoare deschisa, ca atare dezvoltarea miceliului este greu de observat. Dimensiunea miceliului poate avea marimea unui paianjen mic, care este foarte greu de reperat pe cartonul deschis la culoare. Ca sa complicam si mai mult, miceliul poate incepe sa se dezvolte in masa cartonului si mai putin la suprafata acestuia. In plus, de cele mai multe ori acesta nu se dezvolta intr-un halou frumos precum cel din mediul cu agar. Aparent dezvolatarea miceliului este influentata da variatiile si conditiile pe care acesta le intalneste in diferitele straturi ale cartonului. Nu cunosc inca daca se poate face transferul direct doar pe cartoane, fara ca sa intram intr-o limitare a dezvoltarii din lipsa de nutrienti. In mod normal ma astept ca acest carton sa nu mai aiba nevoie de solutii nutritive suplimentare. Pana la urmatoarea notificare, este o buna idee sa adaugati solutie nutritiva pe discurile de carton, pentru a mentine dezvoltarea miceliului.
Yüklə 293,43 Kb. Dostları ilə paylaş:
|