Criminalistica


Metode tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare



Yüklə 297,26 Kb.
səhifə5/5
tarix03.01.2019
ölçüsü297,26 Kb.
#89149
1   2   3   4   5

Metode tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare.
Portretul schitat – sau schita de porter consta in schitarea unui portret dupa descrierea martorului sau a victimei, de catre un desenator cu calitati plastice foarte bune.
Fotorobotul – este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor personae diferite.
Sintetizatorul fotografic, portretul robot computerizat, sunt alte doua metode folosite.
Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute
Procedeele criminalsitice de identificare a persoanelor dupa seemnalmente exterioare pot fi utile si in cazul identificarii cadavrelor necunoscute insa aplicabilitatea lor este limitata de transformarile firesti prin care trece corpul uman ca urmare a anumitor fenomene cadaverice, procesul de putrefactie, etc.
Metodele criminalistice de identificare a cadavrelor utilizate mai frecvent in practica sunt:

Metoda supraproiectiei – consta in proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul. Cele 2 imagini negative sunt proiectate pe un ecran in vederea stabilirii coincidentei sau necoincidentei elementelor anatomice si antropometrice appreciate ca puncte de reper.

Suparpunerea electronica a imaginilor este o varianta perfectioanta a supraproiectiei.


Reconstituirea fizionomiei dupa craniu – mai este denumita si metoda GHERASIMOV – RISCUTIA dupa numele celor 2 care s-au ocupat de aceasta metoda in Rusia si in Romania. Metoda consta in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific. Intreaga operatie se executa pe craniul cadavrului caruia se incearca sa i se determine identitatea.
Identificarea dupa resturile osoase – expertiza criminalsitica osteologica este efectuata de specialistul antropolog care este in masura sa determine daca urmele osteologice sunt sau nu de natura umana, daca ne aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele apartin mai multor personae.

De asemenea se pot obtine informatii referitoare la sex, varsta, talie si eventualele boli de care a suferit personae ain timpul vietii.


Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice – este valoaroasa datorita elementelor specifice de individualizare pe care le prezinta in mod natural dantura unei personae.

Practica demonstreaza ca in anumite situatii si anume explozii, incendii, catastrophe, accidente, distrugerea premeditate a corpului victimei prin diverse modalitati printre foarte putinele elemente care mai pot oferi date cu privire la personae, mergandu-se pana la identificare, sunt cele ale sistemului dentar.



Identificarea prin expertiza fotografiei de portret – este un procedeu frecvent aplicat de organelle judiciare in stabilirea identitatii unui cadavru caruia I se poate face o fotografie a semnalmentelor dupa efectuarea toaletei sale. La aceasta se adauga identificarea unei personae amnezice sau care isi ascunde identitatea. Metoda consta in compararea unei fotografii cat mai recente a persoanei disparate cu fotografia semnalmentelor cedavrului.

IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA VOCE SI VORBIRE
Metoda moderna in slujba aflarii adevarului si descoperirii autorului infractiunii.
Individualitatea vocii si vorbirii determinate de diverse particularitati anatomice si fiziologice permite identificarea neta a unei perosane de alta pe baza unor caracteristici de natura diferita.

Pentru a putea initia un astfel de proces de identificare este necesara descoperirea de urme specifice respective cele denumite urme sonore ale vocii si vorbirii a caror existenta este determinate de raspandirea pe scara larga a mijloacelor electronice de inregistrare fonica.

Particularitatile care determina individualitatea vocii fiecarei persoane sunt urmatoarele:


  • particularitatile de constructie ale aparatului fonorespirator ale fiecaruia dintre componentele sale (plamiani, trahee, laringe, coarde vocale, cavitate bucala, etc) servesc la diferentierea neta a unei personae de alta.

  • Particularitatile functiei fonatorii determinate de fiziologia specifica a actului respirator si de modul de comportare a coardelor vocale. Aceste particularitati se reflecta in cele 3 caracteristici principale ale vocii: timbru, frecventa, intensitate, unde primele 2 sunt foarte importante pentru identificarea persoanei deoarece scapa controlului constient al acesteia;

  • Particularitati determinate de modificari ale aparatului fonorespirator aparute ca urmare a unor maladii.

De remarcat ca vocea prezinta o alta proprietate esentiala si anume stabilitatea. Din momentul schimbarii vocii la pubertate aceasta ramane relative stabile pe intreaga durata a vietii.



Expertiza criminalistica a vocii si vorbirii
Ea nu se rezuma numai la identificarea persoanei, ea incearca sa resolve si probleme cum ar fi:

  • stabilirea autenticitatii fonogramei in litigiu;

  • identificarea persoanei vorbitorului ;

  • stabilirea eventualei deghizari a vocii si vorbirii;



Inregistrarea penala
Privita in ansamblu inregistrarea penala consta in esenta in urmatoarele:

  • identificarea persoanelor care au mai savarsit infractiuni pe baza inregistrarii penale nomminale si dactiloscopice;

  • identificarea autorilor unor fapte penale pe baza inregistrarii dactiloscopice monodactilare si dupa modul de operare;

  • identificarea persoanelor disparute si a cadavrelor cu identitate necunoscuta potrivit semnalmentelor exterioare ori a altor date antropologice;

  • identificarea unor obiecte corp delict ari stabilirea apartenentei lor de grup, pe baza datelor din cartoteci sau diverse colectii.

Importanta inregistrarii penale trebuie privita in dublu sens si anume: combaterea infractiunilor prin identificarea autorilor lor , inclusive a celor cu antecedente penale precum si a unor mijloace materiale de proba si al doilea sens priveste scopul preventiv al activitatii judiciare , inregistrarea celor condamnati penal, servind la o supraveghere a modului lor de reeducare si de reinsertie sociala pentru a nu mai comite alte infractiuni.




ELEMENTE DE BALISTICA JUDICIARA

Aparitia acestui domeniu al tehnicii criminalisticii denumit “balistica judiciara” s-a impus datorita frecventei folosirii armelor de foc in savarsirea de infractiuni si datorita particularitatilor referitoare la cercetarea la fata locului si la examinarile specifice de laborator.


Balistica judiciara reprezinta o ramura distincta a tehnicii criminalisticii, destinata examinarii armelor de foc si urmelor acestora prin metode si mijloace tehnico-stiintifice specializate in scopul determinarii imprejurarilor in care a fost folosita o arma la comiterea unei infractiuni si al identificarii sale.

Balistica judiciara se diferentiaza de balistica exterioara sau balistica tintei avand in vedere obiectivele urmarite si metodele la care apeleaza. Ea isi propune sa identifice o arma dupa urmele lasate pe tub, sa determine distanta de la care s-a tras dupa urmele secundare, sa stabileasca vechimea aproximativa a impuscaturii, etc.


NOTIUNI TEHNICE DESPRE ARMELE DE FOC

Elementele de constructie ale armelor de foc sunt: teava, mecanismul de inchidere, mecanismul de percutie (de dare a focului), si de scoatere a tubului tras, patul sau crosa armei si sistemul de ochire.

Din punctul de vedere al examinarii criminalistice intereseaza in special teava si mecanismul de tragere.
Teava armei – este formata din camera cartusului sau camera de detonare, conul de fortare sau racordare care asigura patrunderea glontului in ultima zona a tevii, zona ghintuita. Tevile ghintuite imprima o miscare de rotatie proiectilului, necesara stabilitatii traiectoriei proiectilului. Ele se diferentiaza dupa calibru, numarul, sensul de rotatie a ghinturilor, latimea si pasul acestora.

Ansamblul mecanismelor – de inchidere, percutie si scoatere a tubului tras serveste procesului de identificare datorita particularitatilor de constructie si de prelucrare a pieselor componente ce vin in contact nemijlocit cu tubul cartusului. De ex. percutorul, pragul aruncator, etc lasa urme specifice apte sa serveasca la identificare armei.
CLASIFICAREA ARMELOR DE FOC

Criteriile de clasificare urmaresc in principal stabilirea celor mai adecvate repere care pot facilita identificare de grup sic ea individuala. Astfel avem:



Dupa destinatie – armele se impart in arme militare, arme de aparare apropiata ( pistoale, revolvere), arme de vanatoare, arme sportive sau de tir si arme cu diverse destinatii speciale si anume pistoale de semnalizare, de alarme, cu gaze lacrimogene etc.

Dupa modul de functionare – arme cu repetitie la care introducerea cartusului se face prin manevrarea inchizatorului dupa fiecare foc, arme semiautomate de tipul pistoalelor la care este necesara apasarea tragaciului pentru fiecare foc, si arme automate cu o cadenta de tragere care poate ajunge la cateva lovituri pe secunda.

Dupa constructia canalului tevii – avem cu teava lisa, specifica armelor de vanatoare, arme cu teava ghintuita si arme cu tevi combinate de tipul armelor de vanatoare cu 3 sau 4 tevi.

Dupa calibru – pot fi de calibru mic pana la 6,35 mm, mijlociu intre 6,35 si 9mm si mare peste 9 mm.

Dupa lungimea tevii – arme cu teava lunga (pusti si carabine), arme cu teava mijlocie, specifica in present majoritatii pistoalelor mitraliera si cu teva scurta pentru revolvere, pistoale.
Munitia armelor de foc

Simpla examinare a caracteristicilor generale ale unui glont ori proiectil conduce la stabilirea tipului de arma folosit de infractor.


Elementele componente principale din care este format un cartus indiferent de destinatie si de modul de fabricatie sunt:

  • proiectilul sau glontul – care se prezinta sub forma gloantelor, alicelor sau mitraliilor. Un glont se compune dintr-un miez de otel, de plumb ori otel acoperit cu plumb si dintr-o camasa metalica. Forma si compozitia gloantelor este foarte diferita in functie de destinatie sau de tipul de arma folosit.

  • Tubul cartusului – confectionat din metal, material plastic sau carton (la armele de vanatoare) a carui rozeta este intotdeauna metalica. El contine incarcatura de pulbere, capsa si proiectilul.

  • Capsa – destinata aprinderii incarcaturii contine un exploziv puternic si sensibil la actiunile mecanice de ex fulminatul de mercur sau stibiatul de plumb. Aprinderea are loc in momentul lovirii capsei de catre percutor urmata de spargerea ei pe o pist interioara denumita nicovala.


Incarcatura de pulbere a unui cartus se compune din substante explozive de azvarlire a caror combustie foarte rapida este insotita de degajarea unei cantitati mari de gaze, capabila sa propulseze proiectilul cu o anumita viteza. Aceasta incarcatura se poate prezenta sub 2 forme si anume: pulbere coloidala fara fum si pulbere neagra sau cu fum, ultima intalnita in present foarte rar in special la munitia armelor de vanatoare fabricate artizanal.
Elemente imediate de identificare sunt oferite de poansonarea cartusului respectiv sau cifre batute pe suprafata exterioara a proiectilului si in special pe rozeta cartusului. Primele 2 cifre reprezinta codul uzinei de fabricatie iar ultimile 2 anul de fabricatie.

Elementele tragerii

Principalele elemente ale tragerii cu semnificatie in solutionarea cauzelor penale sunt:



  • Viteza proiectilului – este in functie de tipul si de cantitatea de pulbere, de greutatea proiectilului si de lungimea tevii.

  • Traiectoria – reprezetnata de linia curbata descrisa de centrul de greutate al proiectilului in drumul parcurs de la iesirea din teava armei si pana la tinta este definite printr-o serie de elemente cum sunt unghiul si linia de tragere, punctul de incidenta, etc.

  • Bataia armei – reprezinta distanta maxima la care poate sa ajunga un proiectil. Sub raport balistico- judiciar intereseaza bataia eficace si anume distanta la care proiectilul isi mentine precizia si forta distructiva. Aceasta depinde de viteza initiala a glontului.


Urmele formate prin folosirea armelor de foc


  1. Urmele formate de arma pe cartus – la tragerile executate cu o arma de foc indiferent de tipul aceteia se formeaza invariabil urme de tubul cartusului iar in cazul armelor cu teava ghintuita se formeaza pe glont urme caracteristice reliefului tevii.

- Urmele de pe tub – se formeaza in trei etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. In momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului prin impingerea cartusului in camera de detonare. In momentul tragerii sau al declansarii focului apar in primul rand urmele percutorului si ale peretelui frontal al inchizatorului ce se formeaza pe fundul cartusului. In momentul extragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele ghearei extractoare iar pe fundul tubului urmele pragului aruncator (ejectorului). Avand in vedere perfectionarile aduse munitiei armelor de foc se afla si aceea a confectionarii tuburilor din materiale plastice care se autodistrug prin insasi arderea pulberei de azvarlire situatie in care resturile acesteia nu mai pastreaza urmele sus-mentionate.

- Urmele de pe glont – au un caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghintuite.
2.Urmele de impuscare – prin care se inteleg in primul rand urmele specifice formate de proiectil urme care sunt denumite si factori primari sau urme principale ale tragerii. De asemenea, avem urme secundare sau factori suplimentari ai tragerii formate in special in tragerile de la o anumita distanta.

Urmele principale – sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Ele se intalnesc sub trei forme:

  • urme de perforare – in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul;

  • urme de patrundere – sau canale oarbe cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi;

  • urme de ricosare – cand glontul este deviat de obiect, in functie de densitatea obiectului, de unghiul de lovire.

URMELE DE PERFORARE – acestora le sunt specifice trei elemente: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire.

Orificiile de intrare si iesire se deosebesc intre ele prin anumite caracteristici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns proiectilul, directie ce nu coincide in toate cazurile cu directia de tragere, traiectoria glontului putand fi influentata de diversi factori.

Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut iar diametrul sau este apropiat de cel al proiectilului. Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut.

Pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material textile orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire.

Urmele formate in obiectele lipsite de elasticitate (caramida, piatra, beton) orificiul de intrare este mai mare decat diametrul proiectilului, practic ne aflam in fata unei ruperi sau sfaramari. La obviectele din lemn diametrul orificiilor corespunde in mare cu cel al proiectilului.

La geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza mare in directia de inaintare a proiectilului astfel ca orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire.
URMELE DE RICOSARE – constau din adancituri sau zgarieturi in fucntie de unghiul de lovire si de natura obstacolului aflat pe traiectoria glontului. Ricosarea determina o modificare a traiectoriei glontului concomitant cu o reducere a fortei sale cinetice.
Urmele secundare – sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii altii decat cei specifici proiectilului. Urmele secundare pot fi impartite in 2 mari categorii:


  • urme secundare formate indiferent de distanta de tragere – inelul de frecare creat prin depunerea prin marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare, praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pe suprafata proiectilului si inelul de metalizare care consta din depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului in momentul perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate ( de ex strabaterea unor oase plate ale corpului uman);

  • urme secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta – si anume rupturile provocate de gaze apar la tragerile effectuate la distante mai mici de 10cm, urmele gurii tevii se formeaza prin lipirea acesteia de corp, urmele de unsoare existent ape teava armei apar sub forma de stropi depusi in jurul orificiului de intrare, etc.

Sub raport tehnic criminalistic examinarea urmelor secundare se face in conditii de laborator, descoperirea lor necesitand folosirea radiatiilor invizibile, cele infrarosii, analizele spectrale si chimice, analize prin activare cu neuroni etc.



Expertiza balistica criminalistica a armelor de foc si a urmelor acestora

Expertiza balistica judiciara este una dintre cele mai complexe examinari la care sunt supuse armele de foc, munitia si urmele acestora.

Problemele curente care se cer a fi rezolvate vizeaza modelul, seria si calibrul armei, starea tehnica, posibilitatea de autodeclansare, tipul de munitie folosita, distanta si directia de tragere , etc.
Expertiza criminalistica a urmelor principale ale tragerii consta din examinarea orificiilor de intrare si de iesire, a canalelor formate atat pe corpul uman cat sip e obiectele cu care glontul a venit in contact. De asemenea, sunt supuse examinarii si urmele de ricosare..

Cercetarea criminalistica a urmelor secundare ale tragerii este destinata descoperirii si examinarii urmelor apartinand factorilor secundari sus-mentionati ai tragerii cu o arma de foc, formati in jurul sau in interiorul orificiului de intrare a proiectilului ca si a urmelor specifice de tragere formate pe mana persoanei care s-a folosit de arma.



Cercetarea criminalistica a inscrisurilor, a scrisului, a falsului in inscrisuri si a altor categorii de falsuri

Investigarea criminalistica a inscrisurilor, ca domeniu distinct al tehnicii criminalistice are urmatoarele obiective principale:



  • cercetarea tehnica a actelor scrise destinata in special descoperirii falsului ori a contrafacerilor de documente, inclusiv a inscrisurilor dactilografiate;

  • cercetarea criminalistica a scrisului de mana care are drept scop stabilirea autenticitatii scrisului unei persoane ori identificarea persoanei scriptorului, inclusive a unor falsuri de tipul imitarii sau deghizarii;

  • cercetarea falsului la monede, banknote, timbre, cecuri, opera de arta, in special picturi.

Spre deosebire de dreptul civil, in dreptul penal si in dreptul procesual penal notiunea de inscris este privita atat in calitatea sa de mijloc de proba cat si de obiect material al infractiunii.


Reguli minime de precautie necesare pastrarii si conservarii inscrisului care ar putea contine sau purta o urma a unei infractiuni:

  • incrsisurile presupuse purtatoare de urme de maini ale persoanei care le-a redactat sau folosit sunt prinse de colturi cu o penseta, o clema sau cu mana inmanusata;

  • inscrisurile trebuie protejate de actiunea factorilor care le-ar putea altera, de ex umezeala, caldura, lumina puternica, lumina solara, etc;

  • pe respectivele inscrisuri nu se fac nici un fel de insemnari, sublinieri, mentiuni si nu se pliaza, decat in situatia in care este absolut necesar;

  • pentru protejare si prindere la dosar, inscrisurile se introduce in plicuri sau mape speciale;


Refacerea documentelor deteriorate – cum sunt cele arse ori rupte, este adeseori absolut necesara solutionarii unei cause penale sau civile.

Prin reconstituirea inscrisurilor disparute, pe baza metodelor criminalistice, avem in vedere inscrisurile degradate sau distruse partial, respectiv numai pe acelea la care este posibila refacerea.

Refacerea inscrisurilor rupte sau taiate este o operatie ce se efectueaza in mai multe etape. Refacerea propriu-zisa se face de la colturile si marginile actului continuandu-se cu celelalte fragmente, pe baza formei marginilor acestora, a directiei randurilor, a urmelor de pliere, a continutului ori a altor elemente grafice care permit stabilirea succesiunii fragmentelor de hartie.
Fragmentele de hartie se fixeaza intre 2 placi de sticla sau 2 coperti de plastic transparent care se lipesc pe margini cu o banda adeziva. Nu este permisa lipirea directa abucatilor de hartie su folosirea benzilor adezive.
Refacerea documentelor arse – necesita procedee laborioase si o atentie deosebita pentru prevenirea distrugerii definitive.

Transportarea inscrisurilor carbonizate se face in cutii cu vata care sa nu preseze hartia arsa si sa nu permita lovirea acesteia de peretii cutiei. Examinarea in laborator necesita asigurarea elasticitatii hartiei prin pulverizarea cu vapori de apa si ulei de ricin. Revelarea scrisului de pe hartia carbonizata este posibila prin fotografierea separatoare de culori, prin folosirea radiatiilor ultraviolete si in special cu ajutorul radiatiilor infrarosii.


Refacerea inscrisurilor supuse la actiunea apei- este posibila in functie de mai multi factori si anume: calitatea hartiei si calitatea cernelii, timpul cat inscrisul a stat in apa, vechimea actului, compozitia apei, gradul de poluare, aciditate, etc.
Stabilirea autenticitatii unui inscris – in mod frecvent se solicita stabilirea autenticitatii documentelor sau buletinelor de identitate, a legitimatiilor de serviciu, a permiselor de acces in diverse locuri, a actelor de stare civila, certificatelor, documentelor contabile, etc. De asemenea, la aceasta clasificare trebuie sa adaugam documentele cu character fiduciary si anum e moneda de hartie, diferite titluri, cecuri, titluri de credit, etc.
Principalele elemente commune avute in vedere la stabilirea autenticitatii unui inscris sunt urmatoarele:

  • indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului sctis, acesta trebuind sa fie datat, semnat, stampilat, inregistrat, evidentiat, numerotat;

  • aflarea actului in termenul de valabilitate;

  • corespondenta dintre datele referitoare la identitatea persoanei mentionate in act si buletinul sau alt document cu care se legitimeaza;

  • existenta elementelor de protectie sau de securitate, care sunt destinate sa ateste autenticitatea unui document si sa previna falsificrea sau contrafacerea sa.

Principalele masuri de securitate destinate prevenirii falsificarii sau contrafacerii sunt:



  • securitatea hartiei – prin compozitie;

  • imprimarea de securitate realizata in forme variate;

  • perfectionarea elementelor accesorii de identificare

Deosebirea dintre falsificare si contrafacere este aceea ca prima se realizeaza prin modificarea, in forme variate a continutului unui inscris sau document iar cea de-a doua reprezinta confectionarea intregului act astfel incat el sa semene cu unul original.


Stabilirea vechimii unui inscris – se cere in situatia in care data reala ori momentul redactarii nu corespunde cu data indicate in act sau atunci cand anumite parti din inscris sunt redactate in perioade diferite de timp, contrar aparentelor, multe din acestea fiind tipice pentru falsul prin adaugare de text.
EXPERTIZA CRIMINALISTICA A SCRISULUI DE MANA
Obiectul principal al acestui tip de expertiza il constituie identificarea persoanei dupa scris si stabilirea autenticitatii scrisului, ori semnaturii unei persoane ori a depistarii falsurilor prin deghizare, imitare, etc.
Scrisul care este definit ca find un sistem de comunicare, de reproducere prin semne grafice a gandurilor si a vorbirii – constituie un complex de reflexe conditionate format printr-un process de invatare.
Identificarea dupa scrisul de mana are ca fundament stiintific existenta unor elemente particulare prezente in scrisul fiecarei personae, elemente dependente de specificul activitatii nervoase la nivelul scoartei cerebrale. Scrisul are o proprietate fundamentala si anume individualitatea sa, proprietate care se manifesta atat in forma cat si in continut.

O alta proprietate a scrisului o constituie stabilitatea caracteristicilor grafice, stabilitate relative date fiind mai multe modificari mai mult sau mai putin semnificative.

Principalele cause ale modificarilor survenite in scrisul unei persoane sunt in esenta urmatoarele:


  • necesitatea scrierii rapide;

  • starile patologice;

  • conducerea mainii de o alta persoana;

  • starile de intoxicatie cu alcool, diverse substante tranchilizante sau stupefiante, cu substante otravitoare;

  • existenta unor conditii improprii de scris.


Efectuarea expertizei grafice – propriu-zisa consacrata individualizarii persoanei parcurge fazele oricarui process de identificare criminalistica:

  • cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului expertizei si stabilirii calitatii si cantitatii modelelor de comparative, urmata de analiza separate a scrisului in litigiu si a celor de referinta;

  • examinarea comparativa care conduce la stabilirea asemanarilor si dupa caz a deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel de comparatie;

Prin urmare, rezultatul unei expertize grafice reprezinta rodul unei examinari calitative a caracteristicilor cu valoare de identificare prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea persoanei, fie la o concluzie de probabilitate.

CERCETAREA CRIMINALISTICA A FALSULUI IN INSCRISURI
Potrivit dispozitiilor legale falsul in inscrisuri poate fi de natura materiala sau intelectuala.

Falsul material, atat cel in inscrisuri oficiale cat sic el in inscrtisuri sub semantura private este consecinta contrafacerii sau alterarii sale in orice mod, de natura sa produca efecte juridice.

Falsul intellectual consta in falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia de catre un functionar ori alt salariat aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari neadevarate in inscrisul astfel intocmit.
Principalele procedee de realizare a falsului in inscrisuri le reprezinta inlaturarea sau acoperirea unui text, adaugarea de text, modificarea unui semn graphic, imitarea unuiu scris sau semnaturi, deghizarea propriului scris.
In falsificarea unui inscris poate fi folosita numai una dintre aceste modalitati , dupa cum pot fi intrebuintate concomitant mai multe procedee, cum ar fi inlaturarea unui text urmata de adaugarea altuia, in care s-a imitat scrisul initial.
Cercetarea falsului prin inlaturarea de text – reprezinta o modalitate de falsificare intalnita frecvent in practica judiciara, penala si civila, ea realizandu-se pe cale mecanica sau chimica fiind deseori urmata de adaugarea altui text, situatie in care avem falsul prin substituire.

Inlaturarea mecanica efectuata prin razuirea textului cu o lama ori un alt obiect ascutit sau prin radierea sa cu o guma.

Inlaturarea chimica se realizeaza prin spalarea cu anumite substante chimice a unui text, in intregime sau numai partial avand ca rezultat inlaturarea textului.

Acoperirea unui text ori a unor semne grafice prin hasurarea ori prin patarea cu diverse substante de scriere ori de alta natura.


Expetiza criminalistica a textelor sterse se desfasoara in 2 etape si anume:

  • stabilirea locului alterarii – operatie relative usor de realizat in unele imprejurari datorita vizibilitatii cu ochiul liber a portiunii de inscris sau cu folosirea radiatiilor ultraviolete;

  • refacerea textului inlaturat – unde avem metode fizice de refacere a textelor scrise cu cerneala sau cu creioane chimice care au la baza radiatiile invizibile atat cele ultraviolete cat si cele infrarosii si metodele chimice – de refacere a textului inlaturat care au la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau creionului patrunse in masa hartiei care vor intra in reactie cu solutii de revelare;

  • refacerea textului acoperit – acest gen de revelare este in functie de diferenta de vechime dintre scrisul acoperit cu substanta intrebuintata la acoperire precum si de calitatea sau de culaorea acestsora. Revelarea textului se poate face prin examinarea scrisului prin transparenta intr-o lumina puternica, de asemenea se paote recurge la fotografia separatoare de culori;


Cercetarea falsului prin adaugare de text - este tipic pentru falsurile partiale. Poate fi executat prin simpla modificare a unei cifre , din adaugari de cifre, cuvinte.

Cercetarea falsului prin imitarea si prin deghizarea scrisului – se inscrie printre falsurile intalnite mai des in practica, mai ales in cazul semnaturilor, al mentiunilor ori textelor de mai mica intindere. Falsificarea de semnaturi se numara printre cele mai frecvente categorii de falsuri, cu implicatii juridice, sociale, econimice.

Falsul prin deghizarea scrisului se intalneste frecvent in cazul scrisorilor anonime cu character injurios, calomnios, de amenintare sau de santaj, situatie in care autorul incearca sa isi ascunda identitatea. Principalele procedee de realizare a deghizarii scrisului sunt:



  • deformarea sau modificarea unor caracteristici grafice generale sau particulare proprii;

  • scrierea cu mana stanga;

  • scrierea cu majuscule sau cu caractere de tipar



N O T E D E C U R S
CRIMINALISTICA
Lector Univ Manuela Manolescu
Yüklə 297,26 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin