Criminologie



Yüklə 1,93 Mb.
səhifə11/29
tarix26.07.2018
ölçüsü1,93 Mb.
#59009
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   ...   29

CAPITOLUL VI

TENTATIVA SI SANCTIONAREA INFRACTIUNII


Datorită importantei drepturilor fundamentale aparate- respectiv dreptul la viața al unei persoane, legiuitorul a înțeles sa sanctioneze nu doar forrma consumata a infractiunii, ci si tentativa la infractiunea de omor atât în forma sa simpla cât și în forma agravata așa cum rezulta din aliniatele nr.2 ale articolelor 188 și 189 din C.pen..

Conform art.32 din C.pen. Tentativa consta în punerea în executare a intentiei de a savarsi infractiunea, execurtare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Aliniatul 2 al aceluiasi text de lege prevede ca nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea.

În practica judiciara au existat numeroase controverse privitor la delimitarea infractiunii de tentativa de omor de infractiunea de vatamare corporala prin punerea în primejdie a vieții persoanei, fapta sanctionata de art.194 alin.1 lit.e din C.pen. Conform opiniei exprimate de majoritatea practicii precum și în literatura de specialitate79 cele doua se deosebesc sub aspectul laturii subiective in sensul ca in cazul infractiunii de tentativa de omor avem intentie in legatura cu starea de pericol pentru viata victimei, iar la infractiunea de vatamare corporala, starea de pericol ii este imputabila faptuitorului pe baza de praeterintentie (intentie + culpa pentru rezultatul mai grav care s-a produs).

Exemplificam in acest sens Decizia penala nr. 120/A/10.08.2005 a Curtii de Apel Tg. Mures prin care s-a admis recursul declarat impotriva sentintei instantei de fond si s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei comise de inculpatul D. F. din prevederile art. 182 alin. 2 Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a si art.73 lit.b Cod penal din anul 1969 în prevederile art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 si 2 Cod penal din anul 1969 raportat la art. 175 lit. i Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din anul 1969 si art. 73 lit.b Cod penal din anul 1969 , dispunandu-se condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de tentativa . In cauza s-au retinut urmatoarele: la data de 18.10.2004 numita S. M., care era nepoata inculpatului si care este suferinda de oligofrenie de gr.I si II, a avut o altercatie cu partea vatamata B. F., altercatie soldata cu urmarirea martorei de catre partea vatamata, lovirea martorei si înteparea acesteia cu un cutit.Martora s-a deplasat la domiciliul inculpatului caruia i-a relatat ce s-a întâmplat astfel ca inculpatul a luat briceagul, cu care martora a fost întepata, s-a deplasat pe strada si în apropierea locului unde a avut loc incidentul a gasit-o pe partea vatamata pe care a întepat-o cu acelasi briceag în zona abdominala, leziune în urma careia partea vatamata a avut nevoie de 30-40 de zile de îngrijiri medicale, viata victimei fiind pusa în primejdie.Asa cum rezulta din raportul medico-legal, precum si din declaratiile unor martori, inculpatul nu s-a multumit doar sa o întepe pe partea vatamata ci i-a aplicat acesteia o serie de lovituri iar S. M. a aruncat cu pietre în partea vatamata. Ca urmare, din probele administrate în cauza rezulta comiterea infractiunii de tentativa la omor calificat sub forma intentiei indirecte.Astfel, însasi din modul comiterii faptei, când inculpatul a actionat cu intensitate, cu ajutorul unui instrument întepator, într-o zona vitala a corpului, respectiv abdomen, rezulta ca inculpatul chiar daca nu a urmarit suprimarea vietii victimei a acceptat producerea faptei.De asemenea se apreciaza ca rezultatul periculos, al mortii victimei nu s-a produs datorita interventiei chirurgicale de specialitate.Prin urmare, este clar ca încadrarea juridica a faptei comise de inculpat este aceea de tentativa la omor calificat si nu aceea de vatamare corporala grava cum a retinut instanta de fond.

De asemenea, prin Decizia nr.1130/1996 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia penala s-a decis ca Fapta de a lovi o persoana, cu intensitate in regiunea gatului, folosindu-se o sticla sparta, cu consecinta unor grave leziuni periculoase pentru viata, constituie tentativa la infractiunea de omor, iar nu infractiunea de vatamare corporala grava. In speta, din probele administrate in cauza a rezultat ca inculpatul spargand o sticla, s-a folosit de partea care I-a ramas in mana pentru a aplica victimei o lovitura puternica in zona gatului, cauzandu-i leziuni grave. Lovind victima cu mare intensitate, intr-o regiune vitala, unde se afla importante vase de sange, folosindu-se pentru aceasta de un obiect taietor, apt de a produce moartea, se impune concluzia ca inculpatul a actionat cu intentia de a ucide, fapta constituind tentativa la infractiunea de omor.

Pentru existenta tentativei este necesar indeplinirea cumulativa a trei conditii:

- Prima conditie este reprezentata de existenta hotararii faptuitorului de a savarsi infractiunea. Din continutul acestei conditii se deduce si latura subiectiva a faptei, respectiv intentia faptuitorului de a suprima viata victimei.

- Cea de a doua conditie este reprezentata de punerea in executare a hotararii infractionale. Este indeplinita aceasta conditie atunci cand faptuitorul trece la săvârşirea de acte de executare care constituie punctul sau pragul iniţial al tentativei80. Inceputul executarii este astfel reprezentat de actele concrete realizate de faptuitor indreptate impotriva corpului victimei care nu lasa nici o indoiala asupra finalităţii lor

-Cea de a treia conditie a tentativei este ca executarea să fi fost întreruptă sau să nu se fi produs rezultatul. Intreruperea executarii sau neproducerea rezultatului este datorata unor cauze independente de vointa faptuitorului. Astfel, pentru corecta calificare juridica a faptei savarsite este necesar a fi analizate obiectul vulnerant folosit, intensitatea si efectele loviturilor, zona corpului vizata de lovituri, urmarile produse , precum si pozitia subiectiva a faptuitorului.

Infracţiunea de omor se consumă în momentul când se produce rezultatul cerut de lege, adică moartea victimei81.
Sanctionarea infractiunilor de omor

Importanta drepturilor fundamentale aparate si periculozitatea sporita a persoanei ce incalca dreptul fundamental la viata, au determinat legiuitorul roman sa sanctioneze faptele de omor incriminate in cadrul Capittolului l al Partii speciale a Codului penal cu pedeapsa cu inchisoarea si interzicerea executarii unor drepturi ca pedeapsa complementara. Insa cuantumul pedepsei cu inchisoarea este cuantificat diferit in functie de gravitatea faptei savarsite. In acest sens, cel mai redus cuantum al pedepsei il are infractiunea de ucidere din culpa pedeapsa fiind inchisoarea de la unu la 5 ani, respectiv de la 2 ani la 7 ani in forma agravata.

Cu aceeasi pedeapsa cu inchisoarea de la un an la 5 ani este sanctionata si infractiunea de uciderea la cererea victimei, urmata de determinarea sau inlesnirea sinuciderii, fapta savarsita in forma simpla, sanctionata cu inchisoarea cuprinsa intrre 3 ani la 7 ani. Insa formele agravate ale acestei fapte sunt sanctionate cu inchisoarea cuprinsa intre 5 ani la10 ani, respectiv 10 ani la 20 ani.

Cu aceasta pedeapsa este sanctionat si omorul simplu prevazut de art.188, iar formele agravate prevazute de art.189 sunt pedepsite cu inchisoarea cuprinsa intre 15 ani si 25 ani.


Yüklə 1,93 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   ...   29




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin