Cristian Troncota

Art. 45.

Materialele destinate a fi clasate la fondul de corespondenţă se concentrează annual în dosare şi se predau la compartimentele de informatică şi documentare în anul constituirii acestor dosare.

Art. 46.

Centrul de informatică şi documentare organizează la nivel central un fond de microfilme cu caracter de asigurare, constituit din categoruule cele mai importante de materiale aflate în arhivele de securitate. De asemenea, realizează un fond de microfilme, care, la cerearea aparatului informativ va fi pus la dispoziţia acestuia pentru documentare, urmând ca materialelel de arhivă în original să fie date la studiu numai în cazuri deosebite. Activitatea de microfilmare se execută atât la Centrul de informatică şi documentare cât şi la compartimentele corespondente din inspectorate, iar prelucrarea peliculei, înregistrarea şi depozitarea acesteia se face numai la Centrul de informatică şi documentare.

Art. 47.

Centrul de informatică şi documentare organizează activitatea de rstaurare a materialelor din arhivă supuse procesului de deteriorare sau degradare.

Art. 48.

Depozitarea materialelor de arhivă se face în încăperi amenajate special în acest scop, asigurându-se măsurile de protecţie şi securitate a acestora. Accesul în încăperile arhivelor îl au numai persoanele care au sarcini de serviciu pe această linie.

Capitolul IV.

Formele de organizare şi păstrare a materialelor obţinute în activitatea informativ-operativă. Înregistrarea şi evidenţa acestora.

Art. 49.

Materialele obţinute în procesul muncii se organizează, concentrează şi păstrează în cadrul unităţilor informativ-operative şi de cercetare penală de Securitate până la soluţionarea situaţiei persoanelor la care se referă, în dosare specifice formelor de lucru. Aceste dosare sunt: a) dosare de obiectiv-problemă; b) dosare de urmărire informativă; c) dosare de urmărire penală; d) dosare personale (informatori, colaboratori, rezidenţi, gazde case de întâlniri).

Art. 50.

Dosarele de obiectiv-problemă se deschid când se constată necesitatea coordonării eforturilor pentru cunoaşterea şi stăpânirea unor fenomene, tendinţe sau manifestări ce intră în preocupările organelor de Securitate, în locuri unde se concentrează date secrete, valori materiale şi spirituale, pentru apărarea creaţiilor tehnico-ştiinţifice, culturale şi a autorilor acestora, precum şi a persoanelor care lucrează cu informaţii, date ori documente ce constituie secrete de stat. În aceste dosare se introduc materiale cu caracter operativ sau documentar ce caracterizează problema sau obiectivul. De asemenea, fiecare dosar va conţine un tabel în care vor fi evidenţiate toate persoanele ce aparţin problemei sau obiectivului în virtutea antecedentelor lor penale sau politice reacţionare, cunoscute în cartoteca generală documentară pentru aceste motive. Persoanele despre care s-au obţinut materiale de primă sesizare vor fi ţinute în evidenţa dosarului de obiectiv-problemă, pe bază de tabel, conform anexei nr. 5. Materialele referitoare la acestea vor fi păstrate atât pe durata verificării în cadrul ceor 30 de zile cât şi în timpul supravegherii informative, în mape care vor purta numărul de înregistrare al dosarului de obiectiv-problemă şi cel de ordine din tabelul anexă nr. 5 la care se află întregistrată persoana. Mapele care conţin informaţiile neconfirmate în termen de 30 de zile vor fi clasate potrivit prevederilor de la art. 44. În cartoteca generală documentară vor fi introduse fişe numai după verificarea efectuată în termen de 30 de zile, dacă s-a hotărât continuarea supravegherii informative în această formă de lucru. În cazul dosarelor de problemă, aceste tabele vor reflecta situaţia din teritoriul de competenţă al fiecărei unităţi. Organizarea dosarelor de obiectiv-problemă se face conform anexei nr. 4.

Art. 51.

Dosarele de problemă se deschid sau închid la propunerea direcţiilor centrale de profil, cu aprobarea ministrului de Interne, şi funcţionează pentru întreaga ţară, iar dosarele de obiectiv, cu aprobarea şefilor de unităţi pentru instituţiile sau întreprinderile din raza de competenţă.

Art. 52.

Dosarele de urmărire informativă şi de urmărire penală concentrează toate materialele obţinute în procesul soluţionării cazurilor şi se organizează, în cazul urmăririi informative, conform anexei nr. 7, iar în cazul urmăririi penale, în baza prevederilor Codului de procedură penală, conform anexei nr. 8.

Art. 53.

Începerea urmăririi informative se aprobă, în aparatul central, de către şefii unităţilor, locţiitorii lor sau şefii serviciilor; la inspectoratele judeţene de către şefii inspectoratelor, şefii Securităţii şi locţiitorii lor, iar în cadrul serviciilor de contrainformaţii militare de către şefii acestora.

Aprobarea pentru încetarea urmăririi informative se dă de către şefii nemijlociţi ai celor care au aprobat începerea urmăririi.

Şefii de unităţi au dreptul de a aproba atât începerea cât şi încetarea urmăririi informative, cu excepţia cazurilor pe care le rezolvă personal, pentru care încetarea urmăririi se face cu aprobarea adjunctului ministrului care îi coordonează.

Art. 54.

Dosarele personale concentrează toate materialele de verificare obţinute despre persoanele din reţeaua informativă şi se organizează conform anexei nr. 9. Materialele informative originale se păstrează în mape anexă, organizate conform anexei nr. 10.

Art. 55.

Dosarele de probleme, obiectiv, urmărire informativă şi urmărire penală se înregistrează în termen de cinci zile de la obţinerea abrobării, la Centrul de informatică şi documentare în cazul unităţilor centrale şi la compartimentele de informatică şi documentare proprii, pentru celelalte unităţi, în registre special destinate acestui scop.

Dosarele personale şi mapele anexă se întregistrează, în aceleaşi condiţii, în evidenţele proprii fiecărei unităţi.

Art. 56.

La înregistrarea dosarelor, ofiţerii vor prezenta compartimentelor de informatică şi documentare fişele şi, după caz, formularul pentru prelucarea automată (completat în clar) necesare cuprinderii în evidenţele de Securitate a persoanei, faptei sau evenimentului (la care se referă dosarul).

Aceste fişe vor fi prezentate şi pentru persoanele identificate în dosarele deschise pentru fapte cu autori necunoscuţi.

Art. 57.

Pentru cazurile de competenţa organelor de Securitate lucrate de cadre de miliţie, conform reglementărilor existente, operaţiunile de luare şi scoatere din evidenţe se execută prin intermediul compartimentelor pe linia cărora se află cazurile.

În aceste situaţii, pe fişele ce se introduc în evidenţe, la rubrica observaţii, se va trece denumirea organului şi ofiţerului sau subofiţerului de Miliţie care lucrează cazul.

Esenţa sau motivul luării în lucru (în evidenţă) vor reda cât mai fidel conţinutul informaţiilor care au determinat introducerea persoanei într-o categorie de evidenţă.

Art. 58.

Datele personale introduse în fişe tip cartotecă şi în formularele pentru prelucrarea automată trebuie să fie completate pe baza celor rezultate din actele de identitate.

Lipsa unor date personale obligatorii din aceste formulare duce la respingerea înregistrăruu persoanei în forma de evidenţă respectivă.

Art. 59.

La Centrul de informatică şi documentare şi compartimentele corespondente din instectorate se primesc spre conservare-custodie350, în baza proceselor-verbale de percheziţie sau a altor acte procedurale, corpurile delicte şi bunurile ridicate în cauzele penale, precum şi bunurile provenite din anumite acţiuni, când nu se cunoaşte proprietarul acestora.

350 În custodia arhivei Securităţii se aflau dosarele instrumentate de Tribunalele şi Procuraturile Militare, precum şi dosarele de penitenciar (-n. A.)

Armele muniţia, materialele inflamabile, toxice, radioactive, precum şi bunurile perisabile se predau direct organelor de specialitate, la compartimentele de informatică şi documentare, prezentându-se documentele justificative.

Art. 60.

La cererea ofiţerilor de cercetare penală, ofiţerii din Centrul de informatică şi documentare şi din compartimentele corespondente din inspectorate351 vor participa la instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor persoanelor aflate în cercetare, ale căror locuinţe sunt sau urmează să fie sigilate.

351 La Inspectoratele judeţene de securitate aceste compartimente purtau denumirea de B. I. D. (Birouri de informatică şi documentare – n. a.).

Cu ocazia instituirii sechestrului se preiau în custodie locuinţa şi bunurile persoanei.

Art. 61.

Locuinţele care au fost sigilate, rămase libere după predarea bunurilor, vor fi puse la dispoziţia organelor competente sau a proprietarilor, în raport de fondul locativ din care fac parte şi de situaţia juridică a acestora.

Capitolul V.

Exploatarea evidenţelor de securitate.

Art. 62.

Exploatarea datelor cuprinse în evidenţele de Securitate se realizează în sistem automat şi manual, prin efectuarea de prelucrări necesare analizelor de fenomen, fundamentării actelor de decizie şi stabilirii modului de ducere la îndeplinire a ordinelor şi directivelor, precum şi furnizarea de relaţii pentru nevoi operative curente, despre persoanele curinse în aceste evidenţe.

Art. 63.

Efectuarea de prelucrări şi furnizarea rezultatelor acestora se face compartimentat, fiecare unitate putând solicita date în funcţie de componenţa şi conţinutul datelor înmagazinate. Furnizarea de date ce reflectă preocupări sau activităţi ale altor unităţi se face numai cu acordul conducerii acestora sau cu aprobarea conducerii ministerului.

Art. 64.

Lucrările ce se elaborează pe baza datelor şi informaţiilor din evidenţele de Securitate se stabilesc în funcţie de necesităţi, potrivit prevederilor planurilor tematice, a planurilor comune de măsuri ale unităţilor titulare de lucrări şi Centrului de informatică şi documentare, la ordinul conducerii ministerului sau în baza cererilor scrise ale unităţilor informativ-operative, precum şi atunci când din înmagazinarea şi prelucrarea curentă rezultă date de interes operativ pentru organele de Securitate, care impun a fi prezentate în vederea exploatării lor.

Art. 65.

Exploatarea prin analiză şi coroborarea diverselor categorii de date şi informaţii prelucrate se execută de către Serviciul central de analiză-sinteză, colectivele de analiză-sinteză-informatică ale direcţiilor centrale şi grupele de analiză-sinteză, din inspectorate. Forma şi modul de colectare a indicatorilor în lucrările ce se elaborează se stabilesc anticipat, de către aceste colective şi cadre din compartimentele ce concentrează şi prelucrează date.

Art. 66.

Furnizarea de relaţii despre persoanele cuprinse în evidenţele de Securitate organizate la Centrul de informatică şi documentare se face direct ofiţerilor din unităţile informativ-operative şi de cercetare penală de Securitate cu sediul în municipiul Bucureşti, în baza cererilor de verificare tip, conform anexei nr. II, semnate de ofiţerul care solicită verificarea şi aprobate de şeful său nemijlocit. În acelaşi mod se furnizează relaţii din evidenţele locale organizate la inspectoratele judeţene, ofiţerilor din compartimentele informativ-operative de Securitate.

Răspunsul constă în menţionarea indicativului unităţii şi iniţialele ofiţerului care are persoana în atenţie – dacă aceasta face obiectul activităţii informativ-operative prezentenumărul dosarului, locul de arhivare şi, după caz, esenţa unformaţiilor. Pentru persoanele ce nu figurează în evidenţe se va aplica ştampila „necunoscut”.

Art. 67.

Ofiţerii aflaţi în misiune pot solicita relaţii din evidenţele de Securitate locale pe bază de delegaţie sau cu aprobarea şefilor de unităţi ori a locţiitorilor acestora.

Art. 68.

Când ofiţerii din aparatul informativ solicită relaţii din evidenţele de Securitate de la unităţi cu sediul în alte localităţi, cererile de verificare vor fi trimise prin poşta specială, iar răspunsul în acest caz va fi însoţit de o sinteză a materialelor din arhivă în care figurează persoanele verificate.

Art. 69.

Organele Miliţiei şi de Paşapoarte solicită relaţii din evidenţele de securitate prin intermediul formularelor specifice acestor compartimente, trimise Centrul de informatică şi documentare prin adresă sau predare direct la compartimentele de informatică şi documentare din inspectorate. Datele vor fi comunicate în mod selectiv şi cu asigurarea conspirării surselor şi a metodelor muncii de securitate.

Pentru persoanele ce fac obiectul activităţii informative prezente, în formularea răspunsului este obligatoriu şi avizul organului informativ-operativ.

Art. 70.

Furnizarea de relaţii din cartoteca generală documentară se face în termen de 3 zile, iar în cazuri urgente în cel mult 24 de ore.

În cazurile când se impune şi studierea materialelor arhivistice, cererile urgente vor fi rezolvate în 24 de ore, iar celelalte în termen de 10 zile.

Art. 71.

Exploatarea datelor şi informaţiilor din evidenţele cuprinzând străinii se execută prin verificarea zilnică a tuturor persoanelor intrate în R. S. România în fişierul celor în atenţie şi anunţarea unităţilor interesate despre persoanele ce le au în lucru. De asemenea, la cererea unităţilor interesate despre acesată categorie de persoane se dau relaţii în acelaşi mod ca din celelalte evidenţe de Securitate.

Art. 72.

Materialele informative de primă sesizare privind străinii, care timp de 5 ani nu au mau fost completate cu alte date sau informaţii, se clasează în arhivă la fondul informativ.

Art. 73.

Consultarea fondului de microfilme şi a materialelor de arhivă ce se referă la persoanele despre care s-au solicitat relaţii se face personal de către ofiţerii ce au acces la date de evidenţe sau de către cadre anume desemnate din compartimentele de informatică şi documentare. Acestea din urmă vor sintetiza materialele studiate şi vor comunica date selectiv în funcţie de solicitanţi, asigurând conspirativitatea surselor şi a metodelor muncii de Securitate.

Studierea se face în încăperi special amenajate. Sunt interzise adnotări, sublinieri sau scoateri de file din dosarele de arhivă.

Capitolul VI.

Dispoziţii finale.

Art 74.

Centrul de informatică şi documentare răspunde de modul cum se organizează şi exploatează evidenţele de securitate, executând, în acest scop, activităţi de sprijin, îndrumare şi control.

Periodic, şeful Centrului de informatică şi documentare va raporta conducerii ministerului de Interne constatările făcute şi va propune măsuri de îmbunătăţire a activităţilor pe această linie.

Art. 75.

Şeful Centrului de informatică şi documentare va propune reglementări metodologice de lucru, potrivit necesităţilor ce vor apare în raţionalizarea şi perfecţionarea sistemelor de evidenţă, care vor fi supuse aprobării primului adjunct al ministrului care coordonează munca de securitate.

Arh SRI, fond „D”, document publicat şi de Marius Oprea, Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente 1949-1989, Editura Polirom, Bucureşti, 2002, p. 433-445.

1978 aprilie 3.

Fragmente din Decretul Consiliului de Stat nr. 121 privind atribuţiile Departamentului Securităţii Statului şi ale trupelor de securitate.

Atribuţii ale Departamentului securităţii statului şi organelor din subordine a) răspunde de modul în care se aplică politica partidului şi statului în domeniul securităţii statului; b) organizează şi desfăşoară activitatea de apărare a securităţii statului în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării acţiunilor serviciilor de spionaj străine şi persoanelor din străinătate, întreprinse împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii statului român; c) organizează activitatea de informaţii externe pentru cunoaşterea şi contracararea planurilor şi acţiunilor ostile statului român; d) acţionează pentru contracararea şi neutralizarea activităţilor cu caracter fascist, naţionalist-iredentist şi de propagandă îndreptată împotriva orânduirii socialiste; e) acţionează pentru cunoaşterea, prevenirea şi lichidarea oricăror fapte de natură să submineze economia naţională şi să aducă atingere securităţii statului; f) asigură securitatea conducerii partidului şi statului, precum şi a conducătorilor de partide şi de state străini pe timpul prezenţei acestora în Republica Socialistă România; g) organizează activitatea de prevenire, descoperire, neutralizare şi lichidare a acţiunilor teroriste pe teritoriul Republicii Socialiste România în cooperare cu alte ministere, instituţii şi organizaţii socialiste; h) ia măsuri pentru apărarea secretului de stat în cadrul organizaţiilor socialiste şi verifică, potrivit legii, modul de aplicare a dispoziţiilor legale; i) organizează şi desfăşoară activitatea de contrainformaţii, în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării acţiunilor serviciilor de spionaj străine şi a oricăror alte acţiuni îndreptate împotriva capacităţii de apărare a ţării şi a forţelor armate ale Republicii Socialiste România; j) organizează şi desfăşoară activitatea de comunicaţii guvernamentale, precum şi de contrainformaţii radio pe teritoriul Republicii Socialiste România; k) organizează şi execută, potrivit legii, activitatea de urmărire penală a infranţiunilor date în competenţa securităţii statului; l) organizează, potrivit legii, colectarea, transportul şi distribuirea corespondenţei secrete; m) realizează informarea cetăţenilor în legătură cu cazurile de infracţiuni şi alte fapte care privesc securitatea statului şi asigură pregătirea contrainformaţivă a populaţiei. [.]

Atribuţii ale trupelor de securitate a) participă la îndeplinirea unor misiuni privind apărarea securităţii statului; b) participă la asigurarea securităţii conducerii partidului şi statului şi a conducătorilor de partide şi de state străini pe timpul prezenţei acestora în Republica Socialistă România; c) asigură paza unor obiective de importanţă deosebită stabilite prin decret prezidenţial; d) participă, la nevoie, la menţinerea ordinii şi liniştii publice; e) participă la activitatea de prevenire, neutralizare şi lichidare a acţiunilor elementelor teroriste pe teritoriul Republicii Socialiste România; f) participă, în cooperare cu unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale gărzilor patriotice, la îndeplinirea unor misiuni speciale; g) participă la limitarea şi înlăturarea urmărilor calamităţilor naturale, precum şi la unele activităţi în economia naţională. [.] „Buletinul Oficial”, nr. 29 din 8 aprilie 1978.

1980 martie 11.

Articol publicat în ziarul „Scânteia” referitor la un caz de trădare din partea unui cetăţean român, în realitate ofiţer în direcţia de spionaj a Securităţii, care, fiind în misiune, a refuzat înapoierea în ţară.

O flagrantă încălcare a normelor de drept internaţional.

Zilele trecute, agenţia americană U. P. I. a transmis o ştire referitoare la o declaraţie a purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA – Tom Reston – în care se afirmă că soţia unui diplomat român, Cristina Horodincă, ar fi cerut azil politic în SUA.

În informaţia agenţiei, după ce se spune că un secretar III al Ambasadei Române la Washington a cerut acum două săptămâni azil politic în SUA se afirmă că soţia sa, „care se părea că a hotărât să părăsească SUA dar a leşinat pe aeroportul din Washington”, în timp ce aştepta avionul „a fost dusă la spitalul ortopedic naţional din Washington, unde s-a constatat că suferă de crize de leşin” şi că acolo „şi-a schimbat părerea cu privire la înapoierea în patrie” şi a anunţat aceasta „în timpul unei discuţii de cinci minute cu o asistentă medicală” şi de faţă cu oficialităţi, fiind apoi transportată într-o direcţie necunoscută. Luând cunoştiinţă de această relatare a U. P. I., de altfel foarte confuză şi contradictorie, AGERPRES a cerut lămuriri la Ministerul Afacerilor Externe şi a aflat următoarele:

Într-adevăr, cetăţeanul Nicolae Horodincă s-a dovedit a fi un trădător. El a încercat, fugind de la Ambasadă, să-şi ia cu forţa familia şi astfel se face că Cristina Horodincă împreună cu copilul ei de trei ani, s-a trezit fără voia sa la o bază militară americană. Cristina Horodincă a fost transmutată succesiv în trei locuri şi supusă ore în şir interogatoriilor şi presiunilor pentru a o determina să accepte să rămână în Statele Unite ale Americii.

Însuşi Departamentul de Stat a recunoscut că Cristina Horodincă nu ştia nimic în prealabil de trădarea soţului şi că ea a reclamat să i se permită repatrierea împreună cu copilul. Agenţia americană U. P. I., ca şi domnul Reston uită cu desăvârşire să spună că Cristina Horodincă a reuşit să fugă cu copilul de sub pază, după trei zile de detenţie, refugiindu-se în Ambasada română.

Aici ea a relatat despre întâmplările dramatice prin care a trecut. Ceea ce iarăşi a omis să declare purtătorul de cuvânt american este faptul că Cristina Horodincă şi-a reafirmat hotărârea de a veni în ţară în faţa reprezentanţilor Departamentului de Stat şi serviciului de emigrare, cărora le-a cerut personal în mod oficial, să i se înapoieze paşaportul diplomatic, ce i-a fost confiscat în mod abuziv, pentru a putea pleca cât mai grabnic, împreună cu copilul spre patrie. Departamentul de Stat a înapoiat paşaportul şi, la cererea expresă a ambasadei române de a se acorda sprijin în vederea evitării oricăror provocări la plecare, a dat asigurări că s-au luat toate măsurile de rigoare.

Cum s-au realizat însă în fapt asigurările date?

În momentul când se pregătea să se urce la bordul avionului, pe aeroportul din Wasington, Cristina Horodincă a recunoscut pe unul din anchetatorii ei. Ea a fost bruscată de oamenii care au încercat să-i smulgă copilul.

În această înfruntare cu reprezentanţii serviciilor americane, Cristina Horodincă a leşinat. Deşi reprezentanţii Ambasadei române au cerut în mod expres să i se permită transportarea de urgenţă a Cristinei Horodincă la punctul sanitar din aeroport, organele americane au intervenit şi au transportat-o într-o ambulanţă, care după cât se pare, era pregătită dinainte, la Spitalul naţional ortopedic din apropierea Washingtonului, unde se afla „întâmplător” un doctor care, aşa cum relata o altă ştire a U. P. I., „o cunoştea se pare”, şi a identificat-o ca fiind soţia lui Nicolae Horodincă.

La spital, după ce şi-a revenit, Cristina Horodincă a cerut să i se permită să se întoarcă, iar medicii au declarat că în decurs de 30 minute poate să-şi continue drumul spre aeroport.

Între timp însă, au venit agenţii poliţiei şi F. B. I.-ului, care i-au obligat pe membrii Ambasadei române să părăsească spitalul, iar Cristinei Horodincă i-au interzis să plece, izolând-o şi punând-o sub pază poliţienească.

Imediat, Ministerul Afacerilor Externe român s-a adresat Departamentului de Stat al SUA, atât prin intermediul Ambasadei române la Washington, cât şi prin intermediul Ambasadei SUA la Bucureşti, solicitând ca Cristina Horodincă să fie imediat eliberată pentru a se putea întoarce în ţară. De-abia după patru zile s-a permis reprezentanţilor Ambasadei române să meargă la spital, însoţiţi de reprezentanţi ai Departamentului de Stat al SUA, care au declarat că trebuie să se convingă dacă Cristina Horodincă doreşte cu adevărat să se întoarcă în acasă, pretinzând că, după cunoştinţa lor, ea şi-ar fi schimbat hotărârea.

După cum se pare, Departamentul de Stat uitase că el însuşi recunoscuse faţă de Ambasada română că Cristina Horodincă nu a cerut azil politic şi că ea şi-ar fi manifestat clar voinţa de a se întoarce în ţară, în faţa reprezentanţilor autorităţilor americane. Dealtfel, agenţia americană A. P. relata: „Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Tom Reston, a declarat că Cristina Horodincă a informat autorităţile americane că doreşte să se întoarcă în România, împreună cu fiul ei”. Cine poate crede că o femeie care şi-a riscat viaţa fugind din locul unde era anchetată, după ce a fost supusă unor presiuni şi încercări de a fi reţinută cu forţa şi obligată să-şi urmeze soţul trădător, îşi schimba de la o zi la alta hotărârea?