Cristos, binele, adevărul spre o teologie mai aproape de real

INTERVIU CU SPIRITUL EPISCOPULUI HELDER

Dom Helder, vă simţiţi preot chiar şi în viaţa spirituală?

Nu am încetat să mă consider preot, fiindcă sufletul meu, încă înainte de a se întoarce aici, se simţea a fi al unui preot. După părăsirea existenţei în corpul fizic, continui ca un preot, deoarece gândesc şi acţionez ca un preot. Credinţa mea în Biserica Catolică rămâne aceeaşi, extinsă desigur cu învăţăturile pe care le-am primit aici, dar continui ferm alături de fraţii mei clerici să contribui, cu ce îmi este posibil, la binele omenirii.

Acolo, de cealaltă parte a vieţii, aveţi o mai mare uşurinţă de a vă duce la împlinire munca şi a vă exprima gândirea, sau încă întâlniţi multe obstacole din cauza prejudecăţilor religioase?

Întâlnim multe obstacole. Persoanele aflate pe lumea aceasta reproduc ceea ce există pe Pământ. Aceleaşi grupări care se formează aici se repetă pe Pământ. Avem aceleaşi dificultăţi de relaţionare, fiindcă gândirea continuă în aceleaşi tipare, cristalizată în credinţe care nu duc nicăieri. Acestea se împotrivesc ideii de evoluţie a concepţiilor. Dar marea diferenţă este că, fiind îmbrăcaţi în veşmântul de spirit, având o conştiinţă amplificată, ne putem dirija gândurile de o altă manieră şi astfel îi putem influenţa pe cei care se află pe Pământ şi care vibrează în rezonanţă cu noi.

Cum ajutaţi societatea noastră din poziţia de dezîncarnat?

În acelaşi fel. Ne preocupăm, ca şi înainte, de cei înfometaţi, de cei aflaţi în spitale, de cei nedreptăţiţi de sistemul social ce le limitează libertăţile, îi îmbogăţeşte pe cei puţini şi îi conduce la sărăcie şi nefericire pe cei mulţi; toţi cei loviţi de soartă. Ne alăturăm tuturor celor care gândesc asemenea nouă îndeplinind sarcini nobile şi încercăm să colaborăm cu ei pentru îmbunătăţirea umanităţii.

Cum decurge munca dumneavoastră zilnică?

Munca mea e cam aceeaşi. Mă trezesc, fiindcă şi aici ne odihnim un pic, şi desfăşurăm activităţi pentru care avem dispoziţie. Există grupuri care activează şi organizează mediul catolic, pentru acei oameni care au nevoie de colaborarea cu noi. Ne împărţim în grupuri şi mă încadrez în unele activităţi care îmi fac multă plăcere.

Care a fost cea mai mare nefericire după ce v-aţi dezîncarnat? Şi cea mai mare bucurie?

Eu deja aveam convingerea că voi fi cu Domnul şi că nu voi înceta să exist. Să mă pot reîntâlni cu prietenii, rudele – aceia pentru care aveam cea mai mare stimă şi consideraţie – şi să continui să muncesc este o mare bucurie. Bucuria de a lucra pentru Domnul nostru Isus Cristos.

După ce v-aţi dezîncarnat, aţi venit frecvent în Centrele Spiritiste?

Nu. Locurile cele mai obişnuite pe care le vizitez în planul fizic sunt spitalele, casele de sănătate, locurile unde este prezentă suferinţa umană. Desigur că merg la biserică, la mânăstiri, la seminarii, mă reîntâlnesc cu prietenii, mai ales în vise, dar nu mă opresc prea des în sediile spiritiste.

Eraţi adept al teoriei reîncarnării înainte de a muri?

Nu am fost niciodată adept al reîncarnării. Nu am mai mult de spus asupra acestui subiect, căci e un aspect delicat, aşa că nu prea l-am menţionat în carte. Ce pot să spun este că Dumnezeu acţionează asupra vieţilor noastre după înţelepciunea Sa şi că marele nostru obiectiv este cel de a căuta fericirea prin practica iubirii. Dacă va fi nevoie să mă întorc pentru a avea noi experienţe, acesta va fi un proces natural.

Cu ce scop ne scrieţi printr-un medium?

A schimba, sau cel puţin a contribui la schimbarea viziunii oamenilor asupra vieţii, pentru ca ei să înţeleagă că noi continuăm să existăm şi pentru ca această nouă viziune să poată transforma profund modul nostru de a trăi.

Cum v-aţi simţit în această experienţă de scriere mediumnică?

Încercarea de a mă adapta la această nouă formă de scriere a fost foarte interesantă, deoarece la început nu ştiam exact cum să mă adaptez mediumului pentru a putea scrie. E necesar să existe o foarte mare apropiere între gândirea noastră şi cea a mediumului. Acest lucru este cel mai important, pentru ca mediumul să exprime ceea ce noi îl inspirăm. La început a fost dificil, dar treptat am început să creăm o formă comună de exprimare şi gândire, aici lucrurile s-au îmbunătăţit. Alţi mediumi prin care încerc să comunic se confruntă cu probleme similare.

A fost o surpriză să aflaţi că puteţi comunica prin scriere mediumnică?

Nu. Fiindcă deja ştiam că multe persoane medium o făceau. Nu m-am specializat în asta, nu am cerut detalii, am lăsat-o pentru mai târziu, când voi fi avut timp şi ocazii.

Bănuim că mai există şi alte spirite ale unor preoţi care ar dori să scrie mediumnic, să ne relateze impresiile lor din viaţa spirituală. De ce tocmai Dom Helder ne scrie?

Fiindcă eu am cerut. Am simţit nevoia să le comunic fraţilor mei de pe Terra că viaţa continuă şi că nu ne sfârşim când ne bagă în sicriu spunând că „s-a terminat cu el”. Eu mă gândeam că voi continua să exist, ştiam că mai este ceva după viaţa fizică. Am vorbit despre acest lucru deseori. Aşa că am simţit nevoia de a mă face auzit printr-un medium atunci când m-am aflat în condiţii oportune şi mi s-a dat posibilitatea. Asta fac acum.

În ţara noastră există preoţi care ar dori să scrie din postura de medium?

Da. Şi nu puţini. Mulţi ar vrea să-şi folosească inspiraţia de medium pentru a se exprima în privinţa supravieţuirii după moartea fizică. Nu o fac din simpla prejudecată de a nu fi ridiculizaţi, de a nu fi acceptaţi şi îşi ascund senzitivitatea spirituală pentru a nu fi puşi în situaţii penibile. Mulţi preoţi, chiar şi cardinali, simt protecţia spirituală în reflecţiile lor, în predicile lor, pe care o consideră a fi Duhul Sfânt, dar în realitate sunt fraţii mei, spiritele care îi apreciază şi cu care colaborează.

Cum v-aţi simţit interacţionând cu mediumul Carlos Pereira?

În largul meu, căci între noi exista afinitate şi fiindcă el s-a pus la dispoziţie pentru această muncă. La început a fost dificil să mă conectez cu el, din cauza intereselor şi muncii sale. Când ne-am armonizat modul de acţiune, a fost uşor, inclusiv fiindcă, la un moment dat, a început să mă întrebe despre ultima mea viaţă fizică. Atunci a devenit mult mai uşor să-i transmit informaţiile care au alcătuit cartea.

Credeţi că Biserica Catolică va accepta vorbele dumneavoastră provenite de la un medium?

Nu am această pretenţie. Ştim că totul evoluează şi că, într-o zi, inevitabil, toţi vor accepta în mod natural conceptul de imortalitate, dar nu ne imaginăm că o carte ar putea revoluţiona gândirea Bisericii noastre. Cred că vor fi critici, unele chiar vehemente, dar cei mai sensibili vor accepta comunicările. Aceasta este intenţia noastră.

E adevărat că aveaţi unele idei spiritiste încă de pe timpul vieţii fizice?

N-aş spune spiritiste; ci spiritualiste, căci Biserica noastră deja predică despre supravieţuirea după moarte. Mai apoi, a fost o consecinţă firească să luăm contact cu planul fizic după ce am murit. Nu erau idei spiritiste, fiindcă nu sunt spiritist. Fără să am nicio reţinere de a nega unele idei spiritiste, spun că ajunsesem să am, uneori, experienţe spirituale personale.

Biserica – Există aceeaşi ierarhie în lumea spiritelor?

Nu chiar, dar noi îi recunoaştem pe acei fraţi cu responsabilităţi majore şi un rang evolutiv moral foarte ridicat. Fiinţele de aici se recunosc rapid după nobleţe, luminozitate, moralitate. Nu vreau să spun că pe Pământ asta nu se întâmplă, dar aici totul e mai transparent; percepem realitatea cu mai mare intensitate. Aici autoritatea nu se impune dintr-o funcţie de conducere efemeră, ca în viaţa pământească, ci mai ales prin progresul moral al individului.

Ce credeţi despre papalitate în ziua de astăzi?

Acest subiect este foarte controversat. Să fii pe scaunul lui Petru, reprezentând ideea cea mai înaltă despre Domnul nostru Isus Cristos, este o responsabilitate enormă pentru orice fiinţă umană. Aşa că nu e foarte uşor, pentru noi cei din afară, să facem aprecieri despre cel care este aşezat acolo. Nu e uşor. Cine stă acolo are nenumărate responsabilităţi, nu doar materiale, dar am descoperit că şi spirituale, chiar într-o măsură mai mare. Eu pot să am o viziune ideologică despre cum ar putea fi organizată Biserica; chiar am menţionat asta pe timpul vieţii mele. Dar trebuie să admit că, deşi cred în această viziune ideală despre Sfânta Biserică, transformările prin care trebuie să trecem necesită multă grijă, fiindcă nu se pot face salturi în evoluţie. Facă Dumnezeu ca actualul Papă Ratzinger (Benedict al XVI-lea) să aibă luciditatea necesară de a conduce Biserica spre destinul pe care îl merită!

Aveţi vreo sugestie pentru ca Biserica să-şi îndeplinească rolul?

Nu vreau să spun nimic în plus. Ceea ce am afirmat în viaţa fizică, întăresc acum. Vreau doar să spun că, atunci când ne aflăm pe lumea cealaltă, avem o vedere mult mai largă. Am putea lua anumite poziţii într-un moment nu foarte potrivit, mă refer la o conjunctură nefavorabilă pe care o percepem de aici. Asta nu înseamnă să nu avem în vedere principalele noastre idei şi, oricând e posibil, să le punem în practică.

Spiritişti în viitor?

Nu am nici cel mai mic dubiu. Aceste învăţături nu aparţin Bisericii noastre sau celor care propovăduiesc aceste învăţăminte spirituale. Din acest motiv, mai devreme sau mai târziu, Biserica noastră va trebui să admită existenţa spirituală, viaţa după moarte, comunicarea între cele două lumi şi toate celelalte principii care decurg firesc din viaţa spirituală.

Ce nume mai cunoscute ale Bisericii cooperează acum în lumea spiritelor pentru progresul Braziliei?

Să le enumăr ar fi o nedreptate, căci vin din toate localităţile. Deci, a spune un nume sau altul ar fi o menţiune prea punctuală, fiindcă multe dintre ele sunt puţin cunoscute, dar desfăşoară în lumea de aici o muncă fenomenală şi cu toţii ne angajăm în aceste iniţiative din dragoste de semeni.

Iubirea – Ce mesaj aţi transmite, în mod special catolicilor, de dincolo de moarte?

Să iubească, să iubească mult, fiindcă doar prin iubire va fi posibil să-şi aducă mai multă pace în suflet. Dacă nu vom încerca să iubim din străfundul inimilor noastre, totul se va transforma într-o mâhnire adâncă. Iubirea, după cum ne-a învăţat Domnul nostru Isus Cristos, este marele impuls mântuitor al omenirii.

Ce mesaj ne daţi nouă, spiritiştilor?

De asemenea, să iubiţi, fiindcă în faţa Domnului nu există diferenţe între spiritişti şi catolici sau orice altă credinţă. Nu există. Aceste separări sunt făcute de noi, nu de Creator. Sunt acceptabile, fiindcă arată diferenţele între diverse puncte de vedere, totuşi există o convergenţă a tuturor, simbolizată aici prin practica iubirii, căci trebuie să ne unim eforturile.

Ce mesaj le transmiteţi tuturor persoanelor religioase, la modul general?

Să iubească. Nu există alt mesaj decât mesajul iubirii. El este principalul, unicul mesaj ce se poate da.

Traducere: 5 aprilie 2011