Cristos, binele, adevărul spre o teologie mai aproape de real

SPIRITISMUL CREŞTIN ÎN BRAZILIA

Chirurgia mediumnică, scrierea mediumnică, vindecările spirituale ale bolilor mentale şi organice, psihiatria mediumnică, şedinţele de materializare a Spiritelor etc., sunt factori ce au o bază culturală în Brazilia. Aici, spiritismul filosofic şi experimental de concepţie intelectuală franceză (elaborat mai întâi de Allan Kardec în a doua parte a secolului XIX, apoi de către Leon Denis şi Gabriel Delanne) joacă un rol primordial. El a fost transplantat pe cale culturală din Franţa în Brazilia de către intelectuali brazilieni şi apoi răspândit în mod progresiv în toată ţara.

În Brazilia, spiritismul este considerat a fi o A TREIA ETAPĂ de evoluţie a religiei monoteiste, care continuă doctrina iudeo-creştină la un nivel superior. Astfel:

- Iudaismul este legat de cunoaşterea existenţei TATĂLUI CERESC (baza sa doctrinară este Vechiul Testament),

- Creştinismul este legat de FIUL LUI DUMNEZEU (baza sa doctrinară este Noul Testament), 

- Spiritismul este legat de pogorârea DUHULUI SFÂNT (duhurile sfinte), dirijată de Tatăl şi Fiul Divin. Baza doctrinară a spiritismului o reprezintă scrierile lui Allan Kardec: Cartea spiritelor; Cartea mediumilor; Evanghelia după spiritism; Geneza, miracolele şi profeţiile; Cerul şi iadul. Lectura lor este considerată obligatorie pentru iniţierea în teoria spiritistă. La fel de apreciate sunt şi alte cărţi scrise de mediumi. Spiritiştii brazilieni interpretează aceste revelaţii numeroase venite de la spirite ca fiind tocmai îndeplinirea promisiunii lui Isus de acum 2000 de ani:

«Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.» (Ioan 14:26)

«Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.» (Ioan 16:13)

Duhul Sfânt reprezintă deci duhurile sfinte, adică spiritele înalte care comunică oamenilor mari adevăruri spirituale, ascunse sau ignorate până recent.

Spiritismul se focalizează în principal pe dezvoltarea spirituală a individului şi pe cunoaşterea legilor şi lumilor spirituale. El ia în serios problema influenţei – pozitive sau negative – a spiritelor asupra omului. Calităţile mediumnice sunt puse în valoare în grupuri restrânse, în care intermediarii celeşti primesc un instructaj complet şi tot ajutorul necesar.

Impactul spiritismului asupra societăţii braziliene este profund. Guvernul ajută la strângerea de fonduri pentru spitalele psihiatrice spiritiste şi instituţiile educaţionale de profil. Există numeroase asociaţii profesionale precum asociaţia braziliană a medicilor spiritişti, asociaţia spiritistă a magistraţilor, a jurnaliştilor, a militarilor, a poliţiştilor ş.a.m.d. Multe întâlniri se ţin în sediile politice şi sunt conduse de politicieni de frunte ai Braziliei.

Este demnă de remarcat efervescenţa vindecărilor spiritiste din Brazilia, unde circa 10% din populaţie frecventează centrele spiritiste. Mai mult, există şi spitale psihiatrice în care mediumi specialişti tratează pacienţii de obsesiile induse de unele spirite inferioare.

Spiritismul poate fi privit sub triplul său aspect de filosofie, ştiinţă şi religie. Pe pământul brazilian, el s-a răspândit mai ales ca religie, fiind în consonanţă cu credinţele animiste africane, amerindiene, dar şi cu catolicismul roman. Un cercetător englez defineşte astfel catolicismul brazilian:

«Cea mai mare ţară catolică spiritistă din lume, unde majoritatea locuitorilor catolici sunt buni catolici duminică dimineaţa, dacă au timp să meargă la slujbă. În restul timpului, se alătură celor douăzeci de milioane de adepţi total angajaţi cauzei spiritismului filosofic şi experimental de concepţie franceză.»

Baza creştinismului spiritist sunt Evangheliile. Viaţa şi pildele lui Isus din Nazaret sunt atent studiate, admirate şi considerate modele. Conform revelaţiilor spiritiste, Marele Spirit al lui Isus este guvernatorul sistemului solar şi creatorul planetei noastre, având în subordine toţi îngerii.

Din creştinism s-au adoptat doar valorile morale, nu şi credinţele absurde:

- Pentru spiritişti, Isus nu şterge păcatele nimănui, căci fiecare fiinţă este responsabilă de facerea şi ispăşirea propriilor păcate, prin legea karmei.

- Vechiul Testament este utilizat doar pentru unele referiri istorice, dar nu provoacă interesul spiritiştilor.

- Mântuirea nu are sensul invocat de teologia creştină, din moment ce spiritul se reîncarnează. Ea semnifică eliberarea de obligativitatea reîncarnării spiritului, ca în concepţia hindusă. Totuşi, spiritismul creştin nu este influenţat de tradiţiile orientale, ci el respectă indicaţiile venite prin contactele directe cu spiritele superioare, devotate lui Isus Cristos.

PEDAGOGIA SPIRITISTĂ

O notă specifică Braziliei este educarea copiilor prin prisma valorilor spiritiste creştine. Mulţi dintre actualii spiritişti au fost crescuţi în familii ce împărtăşeau această credinţă, ca urmare şi ei îşi educă urmaşii în acelaşi spirit elevat. Există o emulaţie printre toţi spiritiştii de a participa la diverse acţiuni umanitare şi educaţionale, dovedindu-şi credinţa prin fapte, nu doar prin vorbe.

În ultima vreme, au apărut grupuri de studii pedagogice cu tematică spiritistă creştină, instituţii de formare a educatorilor, cluburi ale tinerilor, unde ei joacă în piese de teatru, cântă şi dansează în spectacole dedicate temelor spiritiste creştine. În acest mod, aceştia încearcă să atragă de partea lor pe tinerii debusolaţi, căzuţi în plasa tentaţiilor urbane degradante.

Prima şcoală spiritistă a fost fondată în Brazilia de Euripides Barsanulfo, în anul 1907, astăzi existând în acest domeniu numeroşi profesori doctori de înaltă ţinută intelectuală şi morală. Conceptul de „pedagogie spiritistă” a fost inventat în Brazilia.

Fundamentele doctrinare ale pedagogiei spiritiste sunt ¹⁴:

- Suntem fiinţe interdimensionale, avem şi o latură spirituală.

- Copilul este o fiinţă reîncarnată.

- Viaţa ne învaţă în permanenţă, spre a ne perfecţiona.

- Scopul existenţei este încolţirea în suflet a seminţei divine.

- Procesul de educaţie este întotdeauna unul de autoeducaţie.

- Funcţia educatorului este cea de a trezi impulsul spre autoeducaţie al celui educat, fără obligativitate.

Cele trei principii ale pedagogiei spiritiste sunt:

- În procesul educativ avem de a face cu o fiinţă liberă, care trebuie să adere voluntar la invitaţia spre evoluţie pe care i-o fac educatorii.

- Individul învaţă prin acţiune personală, experimentând, încercând şi greşind. Prin diverse activităţi, el îşi manifestă potenţialităţile.

- Relaţia între profesor şi elev trebuie să fie una de iubire, căci doar iubirea face să vibreze strunele divine ale sufletului şi trezeşte dorinţa de evoluţie.

Pedagogia spiritistă nu face prozeliţi, căci ea se adresează oricărei fiinţe umane, de orice orientare filosofică sau religioasă, cu respectul libertăţii sale de conştiinţă.
 23 martie 2012