Criza actuala nu este ca oricare alta

Criza actuala nu este ca oricare alta. Da peste cap teorii care au condus economia mondiala timp de zeci de ani

Din cenusa teoriilor economice - cea a autoreglarii pietei si cea a mainii invizibile - demontate de recesiunea severa care afecteaza economia mondiala, renaste teoria interventionismului statal lansata dupa Primul Razboi Mondial de John Maynard Keynes si pusa in practica si in timpul Marii Crize din anii '30.

George Soros, unul dintre cei mai faimosi speculatori financiari, spunea despre criza mondiala actuala ca "nu se aseamana crizelor precedente, insa marcheaza sfarsitul unei ere". Ce se termina acum si ce incepe?

Pana nu de mult pietele erau capabile sa se autoregleze, sau cel putin asta sustineau marile nume, printre care si Alan Greenspan, presedinte al Fed intre 1987 si 2006.

Se spunea ca pe piata capacitatea de autoreglare exista atata timp cat exista incredere, iar in momentul in care aceasta este viciata prin interventii sistematice, pietele devin hipersensibile si instabile, si se accentueaza posibilitatea de aparitie a unei crize.

Alan Greenspan, ales de revista Time pe locul 17 in topul vinovatilor pentru criza actuala, s-a aflat la conducerea bancii centrale a Statelor Unite in perioada boom-ului de pe pietele imobiliare si financiare. In aceasta perioada el a optat pentru rate reduse ale dobanzii si a mers pe principiul autoreglarii pietelor, idei considerate astazi principalele cauze ale crizei ipotecare - punctul de plecare al tulburarilor de pe pietele financiare mondiale si al recesiunii actuale. In octombrie anul trecut Greenspan a recunoscut ca a "facut o greseala presupunand" ca firmele din sectorul financiar pot sa se reglementeze singure. "Am gresit cand am crezut ca propriul interes al organizatiilor, in special al bancilor, era sa-si protejeze propriii actionari", a spus Greenspan, supranumit "Economistul economistilor", citat de presa internationala.

 

Interventia statului devine solutie in timp de criza

Dezastrul de pe Wall Street nu s-a rezumat insa doar la prabusirea unor imperii bancare, potrivit cotidianului german Die Zeit. In acel moment s-a prabusit o imagine despre lume, la baza careia statea ca teza principala puterea de autoreglare si de autovindecare a pietei.

Pietei nici macar nu i s-a oferit sansa de a se autoregla. Nici cei mai pasionati exponenti ai liberalismului economic, nici bancherii nu au mai fost dispusi insa sa astepte sa vada cum va reactiona piata, apeland imediat la ajutorul statului, a carui interventie o criticau pana nu de mult. Recent, Soros, 78 de ani, spunea ca desi cea mai grea perioada a crizei mondiale actuale s-a incheiat, este inca extrem de necesara reglementarea internationala a pietei globale.

"Sistemul actual s-a bazat pe presupunerile false ca pietele isi pot in mod independent redobandi echilibrul, si ca sistemul se auto-corecteaza", a explicat el. "Avem nevoie de reglementari internationale pentru a controla pietele internationale. Nu va fi usor... Daca vom reusi, atunci globalizarea, asa cum o cunoastem noi, se va destrama."

Facand referire la actuala criza si la modul in care aceasta trebuie solutionata, el a marturisit ca "statul trebuie sa intervina, sa ofere garantii institutiilor financiare si sa ridice nivelul cheltuielilor guvernamentale", adaugand ca el a sustinut masurile anticriza adoptate in acest sens de administratia Statelor Unite.

Statul, care pana nu de mult era considerat nenecesar ca jucator in economie, revine acum in prim-plan. Cu putin timp inainte de debutul crizei, statul nu se bucura de prea mult credit social. Marginalizarea si blamarea statului devenise un exercitiu obligatoriu pentru economistii liberali si totodata un subiect la moda pentru politicieni. Era vazut din perspectiva unei rude sarace care trebuia sa se multumeasca cu firimiturile ce ramaneau de la torturile afaceristilor, numite si impozite. Acum el este cel care salveaza companiile, ce pana nu de mult il priveau de sus, de la colaps. Pe umerii statului sunt puse acum o serie de responsabilitati, speculandu-se responsabilitatea acestuia pentru binele public.

 

"Privatizarea profitului si socializarea pierderilor" nu sunt o solutie

In conditiile in care capitalismul are la baza sa apetitul pentru risc, nu ar trebui ca bancile falimentare sa fie in permanenta salvate de stat, pentru ca astfel le este alimentat apetitul pentru operatiuni riscante. Acest apetit a atins in perioada premergatoare crizei niveluri record.

"Privatizarea profitului si socializarea pierderilor" reprezinta o politica coordonata gresit, a declarat la scurt timp dupa izbucnirea crizei primarul New Yorkului Michael Bloomberg.

Statul detine propria parte de vina pentru ca a ales sa acorde subventii, sa investeasca si sa faca jocul companiilor care, cand s-au vazut fara scapare, s-au intors ingenuncheate catre ceea ce pana nu de mult era considerat actorul principal. Ce se intampla daca guvernele esueaza? Statul ar fi din nou vinovat.

Statul-gardian sau teoria interventionismului statal sustinuta de marele economist John Maynard Keynes pare a reveni astfel din nou in actualitate. El pleda in favoarea politicilor guvernamentale interventioniste. Guvernele trebuia astfel sa foloseasca masuri fiscale si monetare in scopul temperarii efectelor negative ale crizelor economice si financiare.

Ideea s-a conturat in anii '30 - perioada tulbure din punct de vedere economic - intr-un moment in care capitalismul era pus la incercare de cea mai mare criza, ramasa in istorie drept Marea Recesiune. Devine insa un laitmotiv transformarea statului in gardian in perioade dificile, pentru ca dupa ce criza a trecut sa redevina nedorit.

 

Bunastarea individuala sau binele social?

Ideea de libertate oferita de capitalism devenise religia deceniilor trecute. Cu toate acestea, potrivit filozofului Benjamin Walter, acesta "nu salveaza si nu mantuieste pe nimeni, si nici nu serveste reformei existentei umane, ci pur si simplu ii transforma pe oameni in datornici unii fata de ceilalti".

Ilustrativa pentru acest caz este teoria mainii invizibile enuntata de economistul Adam Smith in lucrarea Avutia natiunilor, pentru a descrie forta naturala care ghideaza capitalismul liber de piata prin intermediul competitiei.

Potrivit acesteia, pe o piata libera, prin urmarirea propriului interes, indivizii stimuleaza indirect economia. Smith considera ca in cazul societatilor capitaliste urmarirea propriului bine contribuie la binele societatii. El mai spune ca interactiunea actorilor de pe piata conduce la maximizarea bunastarii acestora, pentru ca astfel fiecare participant incearca sa se perfectioneze.

El a mai spus ca pe o piata libera nu trebuie sa existe reglementari pentru a se putea asigura schimbul mutual benefic de bunuri si servicii, in conditiile in care mana invizibila va ghida actorii de pe piata.

Criza actuala a ilustrat ca aceasta mentalitate, aceea a urmarii bunastarii individuale, nu duce la cresterea bunastarii sociale, ci din contra, la diminuarea ei, pentru ca firmele falimentare ajung sa se infrupte din banii contribuabililor.

Intrebarea care ramane este pentru ce optam: pentru capitalism liber sau pentru interventionism reglementat?

 

Se rescriu bazele economiei

 

Pietele se autoregleaza

 

Teorie

Pietele se autoregleaza sau cel putin asta spune teoria. Potrivit teoriei fundamentale a economiei, preturile variaza ca rezultat al echilibrului dintre cerere si oferta. Un pret corect, conform acestei idei, se formeaza fara o interventie din exterior, pietele avand capacitatea de a se autoregla.

Ce o demonteaza

Situatia actuala a demonstrat insa contrariul: statul si companiile nu isi permit sa lase economia sa se autoregleze. Preturile proprietatilor imobiliare atingeau niveluri record in perioada de boom. Cand bubble-ul s-a spart, acestea au intrat in picaj si nu s-au oprit pana cand statul nu a intervenit, adica a deviat artificial cursul economiei.

 

Mana invizibila a pietei

 

Teorie

Odata cu criza actuala mai "moare" o teorie, strans legata de cea a autoreglarii pietei: cea a mainii invizibile a pietei. Potrivit acesteia indivizii, in incercarea de a isi asigura bunastarea individuala, contribuie la bunastarea sociala.

 

Ce o demonteaza

Situatia actuala a ilustrat ca tocmai incercarea companiilor si a celorlalti actori de pe piete de a obtine castiguri cat mai mari, ambitia si lacomia au prejudiciat societatea, care acum plateste pentru greselile lor.

 

 

Interventionismul statal

 

Teorie

Evocata de J. M. Keynes in anii '30, ideea interventionismului statal spune ca guvernele trebuie sa foloseasca masuri fiscale si monetare in scopul temperarii efectelor negative ale crizelor economice si financiare.

 

Ce o sustine

Desi pana nu de mult statul era pus la zid, acum el a devenit cel mai important jucator din economie incepand cu toamna anului trecut, atunci cand caderea bancii Lehman Brothers a generat un adevarat soc pe piete.