Cultura îi permite individului să simtă apropierea şi solidaritatea sa cu ceilalţi oameni, în spaţiu şi timp, cu cei din generaţia sa, ca şi cu cei din generaţiile trecute şi viitoare

Cultura îi permite individului să simtă apropierea şi solidaritatea sa cu ceilalţi oameni, în spaţiu şi timp, cu cei din generaţia sa, ca şi cu cei din generaţiile trecute şi viitoare.Iar în spaţiul mare al culturii, una dintre zonele cele mai dinamice, mai apropiate de individ şi mai antrenante, a fost dintotdeauna teatrul, acest “punct de frontieră al gândirii umane cu libertăţile , fanteziile, aspiraţiile,magnetismul şi învăţămintele ei”, cum îl numea Victor Hugo.

• Cultura îi permite individului să simtă apropierea şi solidaritatea sa cu ceilalţi oameni, în spaţiu şi timp, cu cei din generaţia sa, ca şi cu cei din generaţiile trecute şi viitoare.Iar în spaţiul mare al culturii, una dintre zonele cele mai dinamice, mai apropiate de individ şi mai antrenante, a fost dintotdeauna teatrul, acest “punct de frontieră al gândirii umane cu libertăţile , fanteziile, aspiraţiile,magnetismul şi învăţămintele ei”, cum îl numea Victor Hugo.

• Cunoscut ca unul din principalele centre economice ale Moldovei, Bacăul prezenta după cum reiese din documentele vremii, încă de la 1845, condiţiile unei dezvoltări culturale, prin încercările unor tineri intelectuali animaţi de idei progresiste pentru înfiinţarea unui teatru local.Între aceştia, clucerul Alecu Vilner este iniţiatorul unei trupe de diletanţi(amatori) urmând, poate, exemplul celor de la Iaşi, care începuseră la fel, cu treizeci de ani mai înainte, sub îndrumarea cărturarului Gheorghe Asachi.

Primele reprezentaţii de teatru au avut loc la Bacău în anul revoluţionar 1848,datorate acestei echipe de diletanţi ,prezentând piese mult “apreciate de public care venea în număr mare la spectacole”(Tudor Burada, Istoria teatrului în Moldova). Piesele care s-au bucurat de o entuziastă primire din partea publicului aparţineau lui Vasile Alecsandri, acestea fiind: Farmazonul din Hârlău , Iorgu de la Sadagura şi Rămaşagul.

• Primele reprezentaţii de teatru au avut loc la Bacău în anul revoluţionar 1848,datorate acestei echipe de diletanţi ,prezentând piese mult “apreciate de public care venea în număr mare la spectacole”(Tudor Burada, Istoria teatrului în Moldova). Piesele care s-au bucurat de o entuziastă primire din partea publicului aparţineau lui Vasile Alecsandri, acestea fiind: Farmazonul din Hârlău , Iorgu de la Sadagura şi Rămaşagul.

Demersurile băcăuanilor de a avea un teatru local au devenit mai concrete prin Actul mărturisitoriu din 4 ianuarie 1852, prin care 40 de băcăuani de vază animaţi de “mulţămirea ce ne-au produs moralele privelişti teatrale” solicitau de la Departamentul Treburilor Dinlăuntru de la Iaşi aprobare şi o subvenţie pentru înfiinţarea unui teatru permanent însărcinându-l pe acelaşi clucer Alecu Vilner cu realizarea acestui demers.

• Demersurile băcăuanilor de a avea un teatru local au devenit mai concrete prin Actul mărturisitoriu din 4 ianuarie 1852, prin care 40 de băcăuani de vază animaţi de “mulţămirea ce ne-au produs moralele privelişti teatrale” solicitau de la Departamentul Treburilor Dinlăuntru de la Iaşi aprobare şi o subvenţie pentru înfiinţarea unui teatru permanent însărcinându-l pe acelaşi clucer Alecu Vilner cu realizarea acestui demers.

• Această iniţiativă nu găseşte sprijin din partea oficialităţilor din Iaşi, răspunsul primit fiind următorul: ”Devreme ce obştea doreşte înfiinţarea şi împlinirea unui asemenea teatru, apoi tot ea se cuvine a contribui la o întreţinere, căci mărginitele mijloace ale sfatului trebuiesc a se prefera pentru cheltuieli de folosire publică, precum poduri, uliţe,apaducuri (n.n.canalizare) şi altele, iar nu pentru desfătări …”.

Costache Radu(publicist şi dramaturg) în monografia sa Bacăul de la 1850 – 1900 ia în considerare anul 1852 ca dată a înfiinţării primului teatru la Bacău precizând că:“La 1852 se înfiinţa pentru întâia data teatrul. Alecu Vilner, Iancu Gheorghiu Budu, fraţii Gheorghe şi Simion Hociung, Gh. Livezeanu, fraţii Costache şi Dimitrie Bârzu, Dimitrie Talianu, Ştefanache Busuioc, Maria Vilner ,Tarsiţa Dimitriu ;o mână de tineri, unii trecuţi de 24 de ani, alţii mai mici, feciori de oameni din buna societate, cu carte şi deştepţi, unii funcţionari cu vază la ispravnicie, alţii la judecătorie, se hotărâră a deschide această biserică, căci închinătorii erau mulţi. Şi într-adevăr, de la întâile reprezentaţii, de la boier până la gospodarul tăcut de prin mahalale, năvăliră la teatru”

• Costache Radu(publicist şi dramaturg) în monografia sa Bacăul de la 1850 – 1900 ia în considerare anul 1852 ca dată a înfiinţării primului teatru la Bacău precizând că:“La 1852 se înfiinţa pentru întâia data teatrul. Alecu Vilner, Iancu Gheorghiu Budu, fraţii Gheorghe şi Simion Hociung, Gh. Livezeanu, fraţii Costache şi Dimitrie Bârzu, Dimitrie Talianu, Ştefanache Busuioc, Maria Vilner ,Tarsiţa Dimitriu ;o mână de tineri, unii trecuţi de 24 de ani, alţii mai mici, feciori de oameni din buna societate, cu carte şi deştepţi, unii funcţionari cu vază la ispravnicie, alţii la judecătorie, se hotărâră a deschide această biserică, căci închinătorii erau mulţi. Şi într-adevăr, de la întâile reprezentaţii, de la boier până la gospodarul tăcut de prin mahalale, năvăliră la teatru”

Numele lui Alecu Vilner, acest dechizător de drum în mişcarea teatrală băcăuană, trebuie păstrat în memoria oraşului, pasiunea şi convingerea utilităţii sociale a artei teatrale nefiind cu nimic mai prejos de ale altor înaintaşi cărora le datorăm dezvoltarea artei dramatice şi care îşi au locul recunoscut în istoria teatrului românesc.

• Numele lui Alecu Vilner, acest dechizător de drum în mişcarea teatrală băcăuană, trebuie păstrat în memoria oraşului, pasiunea şi convingerea utilităţii sociale a artei teatrale nefiind cu nimic mai prejos de ale altor înaintaşi cărora le datorăm dezvoltarea artei dramatice şi care îşi au locul recunoscut în istoria teatrului românesc.

• În 1857 ,teatrul din Bacău trece sub direcţia lui Gh. Hociung, D. Talianu şi Gh. Livezeanu , care jucau şi ca actori, împreună cu Dumitrache şi Costache Bârzu, Ştefan Busuioc, Sterian Calcăntraur, Alecu Vilner, Maria Morţun, Maria Bogdanovici etc.Iar corul era format din funcţionari de la tribunal, în timp ce orchestra , compusă din 12 instrumentişti, era condusă de capelmaistrul Lemiş.

În perioada luptei pentru Unire Principatelor (1859), teatrul din Bacău s-a implicat fără rezerve, prin repertoriul său dominat de comediile lui Vasile Alecsandri. Una din aceste piese, cunoscută pentru caracterul său caustic a fost Păcală şi Tândală reprezentată de multe ori, în 1857, de către artiştii amatori Alecu Vilner , Costache Bârzu şi unionistul Iancu Gheorghiu Budu despre care Costache Radu povesteşte că la un moment dat, în timpul unei reprezentaţii, acesta “iute sări din stal şi scoţând scripca de sub surtuc începu să cânte Hora Unirii, pe versurile lui Vasile Alecsandri , piesă interzisă la acea vreme de autorităţile potrivnice, dar care stârni entuziasmul localnicilor.

• În perioada luptei pentru Unire Principatelor (1859), teatrul din Bacău s-a implicat fără rezerve, prin repertoriul său dominat de comediile lui Vasile Alecsandri. Una din aceste piese, cunoscută pentru caracterul său caustic a fost Păcală şi Tândală reprezentată de multe ori, în 1857, de către artiştii amatori Alecu Vilner , Costache Bârzu şi unionistul Iancu Gheorghiu Budu despre care Costache Radu povesteşte că la un moment dat, în timpul unei reprezentaţii, acesta “iute sări din stal şi scoţând scripca de sub surtuc începu să cânte Hora Unirii, pe versurile lui Vasile Alecsandri , piesă interzisă la acea vreme de autorităţile potrivnice, dar care stârni entuziasmul localnicilor.

• Nu se mai ştia ce era în teatru:toată lumea s-a sculat în picioare, strigând ura, bătând din palme şi făcând un zgomot asurzitor.Cucoanele şi toate femeile de prin loji smulseră lumânările aprinse din trichelele de pe pereţi, strigând să iasă cu toţii pe străzi. Bărbaţii entuziasmaţi până la lacrimi urmară pe femei, şi luând şi muzica ieşiră în drum, cântând din gură Hora Unirii. După o jumătate de ceas erau sute de oameni care cântau şi jucau hora...”

Referindu-se la condiţiile în care se desfăşurau spectacolele teatrului băcăuan, Costache Radu povesteşte că se folosea soluţia improvizării unui “teatru de scânduri”, adică “o baracă de scânduri , o hardughie mare în care se făcea loji, staluri,scena şi toate cele necesare. Încăpea în ea peste 700 de oameni.Mai totdeauna acest teatru de scânduri se făcea în curtea primăriei. În toate serile când se juca era plin , ticsit de lume. Gustul de teatru se lăţea cât mai mult la orăşeni”.

• Referindu-se la condiţiile în care se desfăşurau spectacolele teatrului băcăuan, Costache Radu povesteşte că se folosea soluţia improvizării unui “teatru de scânduri”, adică “o baracă de scânduri , o hardughie mare în care se făcea loji, staluri,scena şi toate cele necesare. Încăpea în ea peste 700 de oameni.Mai totdeauna acest teatru de scânduri se făcea în curtea primăriei. În toate serile când se juca era plin , ticsit de lume. Gustul de teatru se lăţea cât mai mult la orăşeni”.

O etapă superioară în impunerea şi îmbogăţirea ideii de teatru a fost marcată de turneele conduse de Fanny Tardini, de Matei Millo şi de alţi artişti profesionişti. Venind în 1869 la Bacău, Fanny Tardini este surprinsă de calda receptivitate a publicului băcăuan. Preocupată de obţinerea unui local pentru reprezentaţii la Bacău, trupa reputatei actriţe se stabileşte la Bacău ,ajungând datoare cu 600 de lei , pe care îi împrumutase de la Consiliul Comunal Bacău şi din care reuşise să achite doar 80 de lei.

• O etapă superioară în impunerea şi îmbogăţirea ideii de teatru a fost marcată de turneele conduse de Fanny Tardini, de Matei Millo şi de alţi artişti profesionişti. Venind în 1869 la Bacău, Fanny Tardini este surprinsă de calda receptivitate a publicului băcăuan. Preocupată de obţinerea unui local pentru reprezentaţii la Bacău, trupa reputatei actriţe se stabileşte la Bacău ,ajungând datoare cu 600 de lei , pe care îi împrumutase de la Consiliul Comunal Bacău şi din care reuşise să achite doar 80 de lei.

• Presată de administraţia locală pentru achitarea integrală a împrumutului, artista cerea prin adresa din 2 august 1872, o amânare a plăţii , menţionând “că nu a luat pentru a face speculă, ci pentru a face acest local de teatru”, insistând chiar , ca acest împrumut să fie considerat ca o subvenţie , aşa cum se va întâmpla în alte oraşe.Cererea sa de a fi păsuită, rămâne fără ecou, ea fiind urmărită în turneele sale de adresa Consiliului Comunal Bacău.

Au existat mai multe încercări de edificare a unui teatru permanent, cu sala proprie şi cu dotările necesare. Un anume Ion Pisoschi cerea Primăriei, în 1872, sala cea mare“spre a înfiinţa un mic theatru pentru acest oraş”. Respingerea acestei solicitări nu i-a demobilizat pe băcăuani ci dimpotrivă preocupările acestora pentru rezolvarea problemei sălii de teatru s-au intensificat până când, aşa cum povesteşte Costache Radu “gustul pentru teatru îndemnă pe concetăţeanul nostru Neculai Drăgoianu să facă la rândul al doilea al hotelului ce-l construia în 1873 o sală proprie pentru teatru”. Autorul menţionează cu încântare că “în această sală încăpătoare şi frumos alcătuită şi mobilată se deschise teatrul în anul 1874 sub direcţia lui Mihai Climescu, care aduse actori buni de la Iaşi şi Botoşani”.

• Au existat mai multe încercări de edificare a unui teatru permanent, cu sala proprie şi cu dotările necesare. Un anume Ion Pisoschi cerea Primăriei, în 1872, sala cea mare“spre a înfiinţa un mic theatru pentru acest oraş”. Respingerea acestei solicitări nu i-a demobilizat pe băcăuani ci dimpotrivă preocupările acestora pentru rezolvarea problemei sălii de teatru s-au intensificat până când, aşa cum povesteşte Costache Radu “gustul pentru teatru îndemnă pe concetăţeanul nostru Neculai Drăgoianu să facă la rândul al doilea al hotelului ce-l construia în 1873 o sală proprie pentru teatru”. Autorul menţionează cu încântare că “în această sală încăpătoare şi frumos alcătuită şi mobilată se deschise teatrul în anul 1874 sub direcţia lui Mihai Climescu, care aduse actori buni de la Iaşi şi Botoşani”.

În aceasta sală, în anii Războiului de Independenţă, Vasile Alecsandri va recita poemul său “Dan, căpitan de plai”, entuziasmând voluntarii ce plecau pe frontul de la Plevna.

• În aceasta sală, în anii Războiului de Independenţă, Vasile Alecsandri va recita poemul său “Dan, căpitan de plai”, entuziasmând voluntarii ce plecau pe frontul de la Plevna.

• Receptivitatea autorităţilor locale faţă de viaţa culturală si mai ales teatrală creşte mai mult după adoptarea în 1877 a Legii pentru organizarea şi administrarea teatrelor din România. Ministerul Cultelor şi al Ordinei Publice, prin adresa din 8 august 1877 înştiinţa Primăria asupra conţinutului articolului 6, alineatul C din lege în care se preciza că “îndatorirea primarilor din fiecare localitate este de a priveghea şi a face să se execute dispoziţiile decretelor şi regulamentelor relative la teatru”.

După refuzuri repetate din partea oficialităţilor de a susţine financiar activitatea teatrului, primarul Hociung aprobă cerearea lui Mihai Climescu pentru finanţarea stagiunii 1876-1877 cu 2000 de lei, mişcat probabil de conţinutul acesteia : “În toată lumea civilizată pe lângă biserică, şcoală, presă, teatrul ocupă şi el un loc destul de important, că peste tot se fac sacrificii imense pentru acest scop, că pe calea artelor naţiunile rivalizează şi cu teatrul; că în special oraşul Bacău - dintre multele oraşe ale României -conţine un public apt pentru teatru…”

• După refuzuri repetate din partea oficialităţilor de a susţine financiar activitatea teatrului, primarul Hociung aprobă cerearea lui Mihai Climescu pentru finanţarea stagiunii 1876-1877 cu 2000 de lei, mişcat probabil de conţinutul acesteia : “În toată lumea civilizată pe lângă biserică, şcoală, presă, teatrul ocupă şi el un loc destul de important, că peste tot se fac sacrificii imense pentru acest scop, că pe calea artelor naţiunile rivalizează şi cu teatrul; că în special oraşul Bacău - dintre multele oraşe ale României -conţine un public apt pentru teatru…”

După 1878, teatrul din Bacău s-a bucurat de mult succes prin spectacolele pe care le oferea fie cu trupa locală, fie cu trupe din ţară şi străinătate. La îmbogăţirea repertoriului său au contribuit şi scriitori locali precum Costache Radu, autor al pieselor Băile de la Slănic , Senatorul somnoros şi Doctoria soacrelor.

• După 1878, teatrul din Bacău s-a bucurat de mult succes prin spectacolele pe care le oferea fie cu trupa locală, fie cu trupe din ţară şi străinătate. La îmbogăţirea repertoriului său au contribuit şi scriitori locali precum Costache Radu, autor al pieselor Băile de la Slănic , Senatorul somnoros şi Doctoria soacrelor.

În 1889, hotelul lui Neculai Dragoianu şi sala teatrului sunt distruse în urma unui incendiu, mişcarea teatrală băcăuană intrând într-o perioadă de stagnare.

• În 1895, Bacăul avea să fie înzestrat cu Palatul Ateneului construit sub conducerea arhitectului băcăuan Gheorghe Sterian, “în cinstea zeiţei Thalia”, dar şi a “zeului Vulcan”, ca sediu al pompierilor.Deşi exista o nouă sala de spectacole, lumea începuse să nu mai acorde acceaşi atenţie spectacolelelor de teatru.Apăruseră deja noi genuri de spectacole muzicale, de circ, sportive, ceea ce însemna şi o diversificare a gusturilor publicului. Mai ales tineretul era tot mai captivat de muzica modernă ce se numea boston.

• Referindu-se la această etapă de declin din istoria teatrului băcăuan, cu dezamăgire, Costache Radu menţionează ”au început iar să vină trupe, însă nici una n-a făcut stagiune de iarnă in regulă.Jucau câte două- trei reprezentaţii, alta venea în loc. Uneori veneau câte doi sau trei actori cu afişe mari, alteori concerte, de mai multe ori răpezeli din Bucureşti şi Iaşi pentru o singură reprezentaţie. S-a văzut cu destulă amărăciune că nu mai e acum publicul de altă dată pentru teatru. D-abia şi abia se umple sala când e o trupă cu actori buni. De cele mai multe ori sala nici pe un sfert nu e plină. Nu mai e acea tragere de inimă, nici acea îmbulzeală că să dea om peste om.Când faci apel la vreo persoană din societate a încuraja teatrul, îţi răspunde cuconiţa:”.

Înainte de Primul Război Mondial ,oraşul Bacău începe să fie vizitat, cu oarecare regularitate, de companii teatrale alcătuite din artişti remarcabili:Compania Bulandra, avându-i în frunte pe Tony Bulandra şi Lucia Sturdza- Bulandra, trupe conduse de Ion Manolescu, Constantin Tănase,Maria Filotti, Tudor Muşatescu,Iancu Brezeanu precum şi grupuri de artişti de la teatrele naţionale din Iaşi si Craiova. Publicul băcăuan prinde gustul marilor spectacole, cu artişti de înalt profesionalism.

• Înainte de Primul Război Mondial ,oraşul Bacău începe să fie vizitat, cu oarecare regularitate, de companii teatrale alcătuite din artişti remarcabili:Compania Bulandra, avându-i în frunte pe Tony Bulandra şi Lucia Sturdza- Bulandra, trupe conduse de Ion Manolescu, Constantin Tănase,Maria Filotti, Tudor Muşatescu,Iancu Brezeanu precum şi grupuri de artişti de la teatrele naţionale din Iaşi si Craiova. Publicul băcăuan prinde gustul marilor spectacole, cu artişti de înalt profesionalism.

• O etapă aparte în evoluţia teatrului băcăuan o reprezintă perioada interbelică, când Palatul Ateneului este disputat de societăţile culturale “Ateneul Popular V.Alecsandri” şi “Ateneul Popular I.L.Caragiale”, principalii organizatori de conferinţe, serbări şi reprezentaţii teatrale fiind profesorul Grigore Tabacaru şi dramaturgul Ion Luca.

În anul 1929 se construieşte Palatul “Mărăşti” care va deveni principala sala pentru reprezentaţii teatrale.

• În anul 1929 se construieşte Palatul “Mărăşti” care va deveni principala sala pentru reprezentaţii teatrale.

• Între anii 1920-1936 a existat la Bacău o trupă locală stabilă, de diletanţi, care a purtat numele lui Vasile Alecsandri, apoi pe al lui Petre Liciu. Această trupă a făcut turnee şi în ţară cu piese de Victor Ion Popa, Victor Eftimiu şi Mircea Ştefănescu. Activitatea de amatori s-a desfăşurat, cu intermitenţe, până la război, fiind reluată în 1945 pe lângă Casa de Cultură.

• În aceasta perioadă, Bacăul a dat mişcării teatrale din România un mare dramaturg, Ion Luca, autor a peste 40 de piese de teatru, dintre care 20 au fost publicate, jucate şi premiate: Icarii de pe Argeş, Rachieriţa Amon-Ra,Alb şi negru, Femeia Cezarului, Javra pământului ş.a. Pe scena teatrului din Bacău s-au jucat piesele :Cele patru Mării, Pelina, Morişca, Javra pământului.

În anul 1948 s-a înfiinţat teatrul profesionist existent şi astăzi purtând cu nobleţe numele poetului George Bacovia. Visul centenar al băcăuanilor se vedea astfel împlinit. Nucleul acestui teatru l-a constituit trupa Teatrului Popular din Iaşi. Noul teatru avea ca locaţie Palatul “Mărăşti” construit în 1929, în care îşi desfăşoară activitatea şi în prezent.

• În anul 1948 s-a înfiinţat teatrul profesionist existent şi astăzi purtând cu nobleţe numele poetului George Bacovia. Visul centenar al băcăuanilor se vedea astfel împlinit. Nucleul acestui teatru l-a constituit trupa Teatrului Popular din Iaşi. Noul teatru avea ca locaţie Palatul “Mărăşti” construit în 1929, în care îşi desfăşoară activitatea şi în prezent.

În concluzie,viaţa culturală românească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea se prezintă ca un fenomen complex, care pe lângă formarea gustului estetic şi cultural a avut un rol fundamental în renaşterea noastră naţională. Principalele instituţii, deci şi teatrul, incluzând aici şi teatrul băcăuan, aliniidu-se celor europene, s-au aflat acum în perioada de organizare care ,nu lipsită de unele ezitări, a constituit un început condus în mod ferm de o generaţie de oameni de cultură, beneficiind de o formaţie solidă şi animaţi de un patriotism autentic.

• În concluzie,viaţa culturală românească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea se prezintă ca un fenomen complex, care pe lângă formarea gustului estetic şi cultural a avut un rol fundamental în renaşterea noastră naţională. Principalele instituţii, deci şi teatrul, incluzând aici şi teatrul băcăuan, aliniidu-se celor europene, s-au aflat acum în perioada de organizare care ,nu lipsită de unele ezitări, a constituit un început condus în mod ferm de o generaţie de oameni de cultură, beneficiind de o formaţie solidă şi animaţi de un patriotism autentic.

Bibliografie:

• 1. Antohi Lucia, Istoricul teatrului din Bacău, în “Carpica”, XXIV,1993

• 2. Burada T.T.,Istoria teatrului în Moldova,Bucureşti,Ed. Minerva 1975

• 3. Cosmescu Marin,150 de ani de mişcare teatrală la Bacău, în

• Almanahul “Veteranul de război”,1998

• 4. Cosmescu Marin, Alecsandri pe scena teatrului băcăuan, în

• “Deşteptarea”, nr.212,din 12 octombrie 1990

• 5. Galben Cornel, Luminile oraşului-dimensiunea teatru , în

• “Vitraliu”,anul XVI,nr. 1-2(30)aprilie 2008

• 6. Grigorovici Grigore, Bacăul din trecut şi de azi, Tipografia Primăriei

• Municipiului Bacău,1934

• 7. Lovinescu Eugen, Istoria civilizaţiei române moderne, Editura

• Minerva, Bucureşti, 1997

• 8. Mărghitan Liviu, Mitrea Ioan, Membrii Academiei Române din

• judeţul Bacău, Editura Vicovia, Bacău, 2008

• 9. Radu Costache, Bacăul de la 1850-1900, Ed.a 2-a, revăzută,Editura

• Grafit, Bacău, 2005

• 10. Şendrea Eugen, Monografia municipiului Bacău, Editura Vicovia,

• Bacău,2005

EXERCIŢII APLICATIVE

• Alegeţi răspunsul corect:

• 1. Cine este considerat deschizător de drum în mişcarea teatrală băcăuană:

• a) Vasile Alecsandri b) Alecu Vilner c) George Bacovia

• 2. Cine a costruit prima sala de teatru în Bacău:

• a) Neculai Dragoianu b) Costache Radu c) Mihai Climescu

• 3. În ce an a fost construit Palatul Ateneului (Municipal):

• a) 1874 b) 1895 c) 1929

• 4. Care este locaţia actuala a Teatrului “George Bacovia”:

• a) Palatul Ateneului b) Palatul “Mărăşti” d) Hotelul Dragoianu

• II. Realizaţi corespondenţa între coloana A şi B:

• A B

• Vasile Alecsandri Băile de la Slănic

• Costache Radu Iorgu de la Sadagura

• Ion Luca Femeia Cezarului

• SFÂRŞIT