Cum vorbeau străMOŞII

Sermoterapia este ştiinţa care se ocupă cu cuvintele vii, care ţine cont de încărcătura lor energetică, de sensul lor primordial şi de energiile care le însoţesc pe cuvinte, considerându-le ca fiinţe vii, ceea ce şi sunt de fapt.

Ştiinţa cuvântului viu, este o ştiinţă tainică şi iniţiatică ale cărei rădăcini sunt ancorate în creaţia primordială a lui Dumnezeu. Ea este readusă astăzi din zona iniţiaticii de mare taină, în văzul lumii şi dată în vileag prin cursurile de sermoterapie pe care domnul profesor Grigore Albu Gral le ţine în toată ţara.

Redescoperirea sensului corect al cuvintelor şi al potenţialului lor energetic, al puterii lor de acţiune cu care au fost încărcate încă din momentul Genezei, când Dumnezeu Însuşi a stat lângă Adam pentru a veghea să le numească corect astfel ca ele să rămână vii, cu forţa necesară în ele, este foarte necesară.

Forţa din cuvinte şi folosirea lor corectă în concordanţă cu sensul atribuit dintru început, duce la restabilirea unui echilibru al energiilor subtile şi la vindecare pe toate planurile, atât al individului, cât şi al societăţii şi al planetei în ansamblu.

Cu ceea ce gândim sau rostim, noi de fapt influenţăm lumea din jurul nostru, o transformăm în bine sau o degradăm. Sermoterapia este un nepreţuit instrument de cunoaştere. Această vindecare prin cuvinte este urgent necesară în prezent, deoarece aşa cum spune domnul profesor Grigore Albu Gral, ,,o societate este bolnavă, deoarece foloseşte cuvinte bolnave.”

Marele iniţiat antic Hermes Trismegistul, prin care Dumnezeu Însuşi le-a transmis oamenilor cele 7 mari Legi Universale ale Creaţiei, ne arată că mentalul este cel care influenţează pe cei din jur şi mediul de viaţă şi în final viaţa planetară.

Oamenii în prezent sunt obligaţi să respecte cuvintele, să respecte limba, să nu le folosească oricum, deoarece ele au forţa lor şi se materializează în planul fizic. Adică ceea ce spui se îndeplineşte, declanşându-se evenimentele benefice sau cele nedorite, după cum au fost cele rostite sau gândite. Cine îşi doreşte evenimente neplăcute, sau să-i fie viaţa presărată cu tot felul de tragedii? Nimeni! Dar oamenii din neştiinţă declanşează tot timpul prin ceea ce gândesc şi prin ceea ce rostesc nenumărate evenimente dintre care mult prea multe negative.

Dar să vedem ce s-a mai întâmplat cu limba primordială?

Datorită erorilor umane, la un anumit stadiu al evoluţiei terestre, Dumnezeu, din raţiuni ce ţineau de stoparea decăderii din nou a omului şi a speciei umane, a ,,încurcat limbile". Adică a determinat ca vorbirea limbii primordiale să se diferenţieze prin modul de a o rosti şi prin expresii noi, în funcţie de locul unde se aflau anumite grupări umane amplasate şi de condiţiile specifice de mediu. Adică Dumnezeu a ,,izolat" din marea matcă primordială mai multe ramuri, obligându-le ca să capete un anumit specific şi înţeles local. Din această particularizare a limbi unice au apărut ca şi ramurile din trunchiul copacului, limbile care se vorbesc pe glob astăzi. Cu toate acestea, toate limbile au păstrat în ele un filon primordial, un miez comun. Mergând înapoi pe firul acesta, se poate regăsi la baza tuturor limbilor existente astăzi pe Terra, această limbă primordială, numită în sermoterapie - limba t.g.d. sau traco-geto-dacă, sau numită de alţii limba vorbită de Adam şi Eva, sau de către lingviştii tradiţionali limba indo-europeană comună. Acest proces este perfect relatat în Biblie precum şi motivele pentru care a fost necesar.
Vom relua puţin firul istoriei.

După alungarea din Rai, oamenii s-au înmulţit pe Pământ şi au avut loc multe evenimente care au fost consemnate biblic. Dar evoluţia omenirii nu a fost corectă şi astfel a apărut pedeapsa potopului, care a dus la eliminarea tuturor relelor de pe Pământ şi a oamenilor care nu erau în ascultare de Legea lui Dumnezeu. Viaţa umană a fost apoi reluată de la început cu Noe şi fii săi, şi astfel Dumnezeu a dat din nou o şansă omenirii, căci din nou au apărut mai multe popoare care s-au răspândit pe faţa Pământului.

Pe o parte din aceştia, aceia care au mers spre răsărit, îi regăsim într-o ţară numită Senar, unde au descălecat şi unde au vieţuit. Toţi aceştia, precum şi toţi aceia care s-au răspândit pe faţa Pământului aveau cu toţii o obârşie comună, din Noe şi fii lui şi deci aveau aceleaşi tradiţii, aceleaşi obiceiuri şi aceeaşi limbă, adică limba primordială şi acelaşi grai, deci acelaşi mod de rostire a cuvintelor:

,,În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi." Facerea cap. 11

Deci era încă o limbă unică pe tot Pământul!

Şi totul a fost bine până când şi în evoluţia acestor descălecători au apărut din nou probleme şi erori în ascultarea de Dumnezeu. A apărut din nou un pericol major de îndepărtare din calea ascensională a evoluţiei, deoarece oameni au început să se conducă după idei greşite, în afara binelui şi a normalităţii. Aceste reguli de viaţă greşite ale lor, aceşti oameni au vrut să le statueze pe deplin, să le lase moştenire urmaşilor şi să le generalizeze la toţi semenii lor, şi astfel ajungem la momentul Turnului lui Babel:

,,Apoi au zis unul către altul: ,,Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!" Şi au folosit cărămidă în loc de piatră, iar smoala în loc de var."

Şi ,,construind" ei cu smoală (care este neagră şi semnifică întunericul spiritual) în loc de var (care este alb şi semnifică lumina spirituală), şi folosind ei cărămida arsă, care pe atunci era neagră şi plină de funingine (care iarăşi semnifică întunericul) în loc de piatră, casele şi zidirile care au rezultat erau foarte negre şi întunecoase. Aceasta nu era decât corespondenţa în planul fizic, a stării lor de negură şi întuneric din planul spiritual. Viaţa lor nu mai era în concordanţă cu ascultarea de Dumnezeu. Dar ei au perseverat, hotărându-se să facă un oraş şi un turn înalt până la cer, urmând ca acestea să le aducă lor o mare faimă şi putere:

,,Şi au zis iarăşi: ,,Haidem să ne construim un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!"
Dacă în această formă de neascultare, de necunoaştere şi abatere de la Legile lui Dumnezeu, dacă acest ,,întuneric" spiritual s-ar fi împrăştiat o dată cu ei pe tot pământul şi dacă puterea acestor oameni aflaţi în eroare ar fi fost întărită printr-o cetate complet neagră şi printr-un astfel de monument megalitic, eroarea lor ar fi fost consacrată, ar fi prins rădăcini şi ar fi transmis-o şi urmaşilor lor şi răul s-ar fi generalizat. Limba fiind unică şi înţeleasă de toţi, într-un timp foarte scurt s-ar fi transmis învăţăturile greşite şi neascultarea peste tot pe unde ei s-ar fi răspândit pe planetă. Pericolul fiind foarte mare, Dumnezeu Însuşi coboară pe Pământ pentru a cerceta această gravă eroare şi stare de lucruri care se prefigura:
,,Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fii oamenilor. Şi a zis Domnul: Iată, toţi sânt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.”
Analiza atentă a versetelor şi la ,,vedere" şi la ,,subânţeles" ne arată şi înţelesul ei esoteric şi istoric:

- Iată toţi sunt de un neam - deci se confirmă din nou că toată rasa umană pleacă dintr-o tulpină unică. După cum am văzut în timp din ea s-au eliminat mereu ramurile degenerate prin diferite modalităţi şi cataclisme, păstrându-se mereu pe cei curaţi şi în ascultare de Legile Divine. Deci supravieţuirea unui popor pe această planetă este direct legată de credinţă şi de respectul pentru Divinitate, de a nu se abate de la Legile Creaţiei. De ce este aşa? Deoarece Dumnezeu şi-a propus de a-i duce pe oameni mereu şi constant spre perfecţiune şi nu îi lasă niciodată în voia sorţii spre degenerare!

- şi o limbă au - aici este dovada că exista limba primordială unică, care se vorbea peste tot pământul şi o foloseau toţi oameni;

- şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă - adică s-au apucat să nu-şi mai asculte întru totul Creatorul şi s-au învăţat şi să spună - nu! la cele ce Dumnezeu le cerea ca ei să respecte în viaţa lor de zi cu zi. Astfel ei au dat curs şi răului şi exista riscul ca ei să se oprească din evoluţia lor umană şi spirituală. Şi mai era riscul unei ,,contaminări” generale, ceea ce ar fi dus din nou la degenerarea întregii specii umane.

Pentru a împiedica răul să prindă rădăcini, Dumnezeu a hotărât să se modifice modul de comunicare al oamenilor. Telepatia iniţială a fost redusă. Oamenii au rămas să folosească în continuare limbajul vorbit şi cu ajutorul acestuia să se înţeleagă între ei. Dar şi acestui limbaj grăit i-au fost impuse ,,restricţii", comunicarea fiind oarecum îngreunată prin apariţia mai multor feluri de a rosti cuvintele. Aceasta a fost una dintre dovezile de mare şi minunată înţelepciune a lui Dumnezeu:
,,Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul "
- Haidem, dar, să Ne pogorâm - Dumnezeu pogoară de Sus din Cer El Însuşi din nou pe Pământ, ceea ce denotă că era o situaţie foarte gravă şi urgentă. Oamenii aveau un comportament total greşit şi că erau din nou în pericol, iar salvarea din acest pericol s-a făcut luând chiar Dumnezeu Însuşi măsurile adecvate.

- şi să amestecăm limbile lor - adică să se facă rostirea graiului unic în sunete diferite, adică o vorbire altfel articulată. Vorbirea se rosteşte mişcând limba în gură într-un anumit mod pentru fiecare sunet în parte. Noul dar al lui Dumnezeu pentru oameni era rostirea puţin altfel a sunetelor, ceea ce a dus la diferenţierea modului de a vorbi. Adică s-au ,,amestect limbile” altfel şi cuvintele au ieşit altfel şi astfel au apărut mai multe dialecte şi limbi vorbite de către oameni.

- ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul - Diferenţierea limbilor, a determinat apariţia grupurilor umane mai restrânse, care au evoluat separate oarecum, datorită acestei ,,bariere" de protecţie lingvistică. În acest fel răul şi neascultarea au fost stopate să se împrăştie cu rapiditatea între oameni, iar aceştia au fost obligaţi să evolueze în comunităţi mai mici. Cu timpul au apărut în sânul comunităţilor diferenţieri din ce în ce mai accentuate, datorate şi limbii şi tradiiţiilor locale şi astfel au apărut noile popoare fiecare cu tradiţia lui.

În acest fel scopul lui Dumnezeu s-a realizat pe deplin, deoarece dezvoltarea omenirii în aceste grupuri mai mici şi diferenţiate a îndepărtat pericolul de a se ,,contamina" toţi de aceleaşi păcate. După cum este clar arătat în Vechiul Testament, acele popoare care apoi au ascultat de Lege, au primit multe daruri şi bogăţii, iar acele popoare care nu au respectat pe Dumnezeu şi au încălcat Legile Sale au primit mari pedepse prin urgii şi cataclisme.

,,De-a lungul istoriei au mai fost încercări de a ridica astfel de ,,turnuri ale lui Babel" atunci când s-au format mari imperii, care au căutat să metiseze şi să-i aducă din nou pe toţi oamenii la un numitor comun, impunându-li-se o singură limbă. Toate aceste imperii s-au prăbuşit pe rând, deoarece au fost făcute fără voia lui Dumnezeu.

În prezent există iarăşi un ,,turn”, acela de televiziune, care televiziune dacă este imorală sau dacă este folosită la a propaga răul tinde să devină malefică şi să dăuneze omenirii.

Internetul este de asemenea un ,,turn al lui Babel” care riscă să devină nociv, dacă acei oameni care îl coordonează nu vor fi morali.

Limba engleză tinde să fie instrumentul acestor ,,turnuri ale lui Babel”.

Noile imperii financiare, care se ridică în prezent pe criterii economice sunt din nou ,,turnuri ale lui Babel” şi cel care ne vizează pe noi românii în mod direct în acest moment este uniunea europeană. Acesta este de maxim pericol, deoarece acele puteri care au dominat Europa în urma unor războaie, acum o vor supusă lor pe cale ,,paşnică” impunând tuturor gândirea lor şi condiţiile lor economice şi politice. În această nouă organizare Dumnezeu nu are nici un loc, după cum s-a văzut din declaraţiile oficialilor de la Roma şi de la Bruxel şi totul este pe un fundament greşit, iar oamenilor în virtutea aşa numitor drepturi ale omului le sunt permise comportamentele cele mai aberante.” - Mesaj de la Bătrânul din Carpaţi.

Deşi totul este greşit, guvernanţii noştri în marea lor inconştienţă ne biciuiesc să intrăm cu orice preţ în uniunea aceasta. Există un singur mod de apărare în faţa noului val de pericole care se ridică în faţa omenirii şi în faţa românilor în special, acela de a păstra neîntinată şi nealterată credinţa în Dumnezeu, limba naţională şi tradiţia ca popor.

Noi trebuie să ne luptăm pe baricada limbii române, care este cea mai puternică limbă, nu prin întinderea ei, ci prin energetica ei, prin faptul că este o limbă cerească de mare taină şi putere, pe care şi Dumnezeu revenit pe Pământ şi toţi Slujitorii lui cereşti şi pământeşti o vorbesc în prezent.

,,Nu se poate vorbi despre un neam şi despre o ţară dacă acesta nu are o limbă a ei proprie, pământurile şi graniţele ei proprii, moneda naţională şi însemnele ei naţionale: imn, stemă şi steag.”

Deci noi trebuie să păstrăm cu grijă ceea ce Dumnezeu ne-a dat nouă ca români şi nouă ca naţie. Trebuie să vorbim şi să ne păstrăm această limbă ,,ca un fagure de miere" să o vorbim în mod curat şi ales şi să ne păstrăm demnă şi curată întreaga fiinţă naţională. Numai aceasta ne va aduce binele şi aceasta ne va feri de necurăţiile care se revarsă azi în lume şi de pericolele majore care ne pândesc.
,,Ascultarea de Legea lui Dumnezeu trebuie să o facă fiecare om în ţara aceasta, dar în limba care i-a fost dată, adică în limba română şi nu în altele.”
De ce aceasta, vom vedea la alt capitol care se referă la energetica cuvintelor. Toate aceste îndrumări, învăţături şi idei au fost comunicate din partea Tatalui Ceresc -15. 11.2005.
Să vedem acum ce s-a mai întâmplat în vechime cu noile popoare formate şi ce s-a întâmplat cu limba lor:

După formarea noilor limbi şi coagularea noilor grupuri umane, deci formarea noilor popoare, Dumnezeu hotărăşte împrăştierea acestei seminţii pe tot Pământul, aceşti oameni ducând cu ei noul mod de comunicare, dăruiţi fiind cu darul rostirii cuvintelor altfel, amestecat, deci fiecare popor având limba lui proprie:

,,Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul."
Iată învăţămintele din toate aceste versete şi din toate întâmplările de la Turnul lui Babel, la care noi trebuie să luăm aminte:

- Seminţia lui Sem a fost cea aleasa pentru a se produce o transformare majoră în viaţa oamenilor, de a opri comunicarea oamenilor în limba unică, care transmitea cu mare viteză şi erorile spirituale în cadrul comunităţilor şi neascultarea de Dumnezeu. Prin această seminţie perpetuată prin Noe şi fii săi, omenirea a fost reînnoită. Pentru a o feri de greşeli foarte mari s-a introdus rostirea vocală diferită a cuvintelor. De ce tocmai la această seminţie? Simplu, deoarece aici au apărut germenii incipienţi ai erori şi ai neascultări, care trebuiau stopate şi situaţia trebuia de urgenţă remediată.

- Unele lucruri pe care le practicau oameni atunci şi anumite învăţături nu îi mai duceau pe ei spre Dumnezeu, ci veneau de la cel rău. Greşelile şi erorile din plan spiritual au determinat apariţia construcţiilor cu materiale nepotrivite. Era imperios necesară stoparea unei evoluţii greşite din plan spiritual şi a construcţiei greşite din plan fizic.
,,Când omul se apucă să facă lăcaş lui Dumnezeu, sau să construiască ceva durabil, trebuie să se asigure că acel lucru este bun, corect, în concordanţă cu Legile lui Dumnezeu şi să folosească materialele curate, luminoase, potrivite lucrării pe care o face. Altfel, acea lucrare este stopată sau dărâmată. Dacă o construcţie nu este bine făcută sau nu este bine gândită sau scopul ei nu este corect, acea construcţie se va dărâma. Dacă însă oamenii vor continua să forţeze nota, acea construcţie automat se va face cu jertfe omeneşti majore (vezi legenda Meşterului Manole şi mai nou podul de la Mărăcineni)”. - mesaj din partea Arhitecţilor Cereşti.

,,Orice lucru face omul pe pământ, chiar şi o casă oricât de mică, trebuie să aibă binecuvântare cerească, deoarece numai aşa se poate face un lucru de calitate. Numai Entităţile Cereşti văd, cum este locul acela unde se intenţionează amplasarea construcţiei şi pot indica şi inspira pe cel care construieşte cum să facă, cu ce materiale, unde, etc.

Cel mai grăitor exemplu este cel al Catedralei Neamului, care trebuia ridicată, dar până când ea nu a fost amplasată pe locul cuvenit ei, nu s-au putut începe lucrările. În acest moment ea este aşezată corect şi din punct de vedere Ceresc nu numai pământesc. Dar toate peregrinările şi mutările ei ar fi fost evitate dacă Conducătorii Bisericii Ortodoxe Române ar fi avut încredere în glasul Cerului şi ar fi cerut sfatul Arhitecţilor Cereşti, deoarece un astfel de Obiectiv Ceresc nu este niciodată lăsat numai în seama oamenilor. Dacă este Casa lui Dumnezeu pe Pământ, atunci trebuie ascultaţi aceia care ştiu cel mai bine să facă acest lucru, adică Specialiştii Cereşti.

La fel este şi cu casele oamenilor şi cu oricare altă construcţie. Prin sfat ceresc se poate indica unde să fie amplasată şi cum să se realizeze aceasta, pentru o maximă durabilitate. Dar creştinul respectiv trebuie să ţină un mic post, să se roage pentru ajutor şi să asculte de sfatul care i se dă. Aceasta aduce mult bine lui şi familiei lui, construcţia se va ridica cu maximă eficienţă şi cu minim de cheltuieli.

În afaceri este la fel, dacă cineva se ocupă de construcţii şi va cere permanent sfat de Sus de la Specialiştii Cereşti, lucrările lui vor fi întotdeauna bune, trainice, frumoase şi apreciate. Deci nu vă rămâne decât să vă folosiţi de aceste instrumente ale Cerului, care sunt la îndemâna tuturor.” -Marele Arhitect Ceresc, azi 15 11.2005

- Amestecarea limbilor a necesitat şi o intervenţie asupra organului uman al vorbirii, care a fost adaptat acestei schimbări din vorbire. S-a mai ,,tăiat" aţa, panglica, de sub limbă, astfel ca aceasta să fie eliberată mai mult, pentru a deveni suficient de mobilă ca să asigure formarea sunetelor în multe feluri. Şi în ziua de azi persoanele care au limba scurtă sau care nu are suficientă mobilitate sunt oarecum peltici.

,,Concluzia încheierii acestui proces din evoluţia omenirii, care a dus la apariţia rostirii şi a limbilor diferitelor popoare, este clară în Biblie, dar numai în Biblia ortodoxă! - unde s-au păstrat toate cuvintele necesare şi înţelesurile lor primordiale, în diverse combinaţii, uşor de găsit şi de înţeles în limba română actuală.

Dumnezeu i-a împrăştiat pe oameni de acolo cu iubire şi din iubire faţă de fiinţa gânditoare pe care o crease El Însuşi. Oamenii nu mai aveau voie să spună nu! lui Dumnezeu şi minunatelor Lui lucrări pe Pământ.” - Înţeleptul din Carpaţi.

Aceste transformări i-au adus omului un suflu nou, şi la propriu şi la figurat.

CAPITOLUL III

CU ...VÂNTUL!
Cuvântul rostit este marele dar al Duhului Sfânt.

La rostirea unui cuvânt, din piept iese un suflu scurt de aer, aidoma unui vânt de mică intensitate, care produce un anumit sunet când este împins afară din gură, în funcţie de modul în care este aşezată limba în acel moment. Astfel apar sunetele care se leagă între ele. Acelaşi principiu stă la baza multor instrumente muzicale de suflat, care de fapt nu fac decât să copieze mecanic această minune a lui Dumnezeu care este mecanismul uman al vorbirii.

Deci cuvântul este ceva ,,cu...vânt!” Observăm modul de exprimare al strămoşilor noştri, de a vorbi prin cuvinte care de fapt sunt propoziţii scurte, care surprind numai esenţialul dintr-un proces sau o caracteristică esenţială a unui obiect.

Alte exemple:

şarpele = sar pele! adică cel căruia îi sare şi îşi pierde periodic pielea şi năpârleşte. raza = ra za! adică acel lucru care face legătura (za) cu sursa luminii (ra);

căpitan = cap itan! adică un conducător viteaz (cap), coborât din munţii (itan), unde se desăvârşea ca luptător;

calfă = cal fă! adică un băiat sprinten, alergat toată ziua (cal) să îndeplinească şi să facă (fă) anumite treburi meşterului;

nuiele = nu iele! adică din care se face o împletitură sau o împrejmuire care împiedică şi nu permite (nu) anumitor duhuri (ielele) să facă rău;

lacăt care popular se spune lăcată = la cată ! adică ceva care se pune de siguranţă acolo la casă (la) pentru cazul când cineva te caută (cată) şi tu nu eşti prezent, pentru a nu da buzna înăuntru;

traistă = trai stă! adică ceva în care se pun (stă) cele necesare vieţii (trai) în cazul în care porneşti la drum lung de mai multe zile sau la lucru;

Acest mod de formare a cuvintelor actuale este foarte simplu, din asocierea a două sau mai multe cuvinte primordiale. Cuvintele primordiale erau foarte simple, concentrate şi scurte. Limba ţărănească românească de fapt este limba adevărată, apropiată de cea primordială şi dacă o privim cu atenţie vom regăsi foarte uşor tot ceea ce provine nealterat din limba matcă.

Păcat însă că sute de cuvinte ale limbii române sunt date ca fiind provenite din alte limbi, fără nici un discernământ, în toate dicţionarele româneşti. Asemănarea cu alte limbi există, dar acele cuvinte nu provin din acele limbi, ci provin din limba unică, limba matcă. Exemplul cuvântului castron, pe care l-am ales la întâmplare, este şi interesant şi amuzant. Iată cum este arătat el în Dicţionarul limbii române:

,,castron = vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri...” - şi originea este dată din franceză, din croată, din săsească şi din poloneză toate deodată, numai din română nu.

Şi acum adevărul:

castron = cas tron! = vas adânc, mai mare şi mai larg în care se aducea la masă porţii mari de mâncare, îndeajuns pentru toţi ai casei (cas) care se puneau în jurul mesei, şi care era aşezat în faţa stăpânului casei (tron) sau a unui musafir de rang mai mare, care o împărţea tuturor; castronul are exact aceiaşi funcţie şi astăzi, de a ,,trona” în mijlocul mesei şi din care se servesc toţi cei de la masă. În limbile indicate de dicţionar există cuvinte asemănătoare pentru castron, dintr-un singur motiv, deoarece el provine din limba primordială şi fiind important s-a păstrat în toate limbile respective. Tradiţia de a mânca toţi ai casei la aceeaşi masă se păstra la toate popoarele şi se păstrează şi astăzi. Aceasta, repetăm, nu înseamnă că limba noastră provine din limba lor, ci dovedeşte numai existenţa unui filon comun lingvistic.

Silabe cuvintelor actuale, în marea lor majoritate indică exact acele cuvinte scurte şi simple primordiale. Chiar şi numele de silabe indică aceasta:

silabele = şi labele! adică cum au urmat paşii în compunerea unui cuvânt complex, care de fapt este o propoziţie.

Exemple:

Particula ru = are sensul de roşu ca focul şi cald ca o flacără ;

Particula ga = are sensul de a rosti, a grăi;

Cele două cuvinte primordiale au dat naştere unei familii de cuvinte, cam aşa:

rugă = ru-gă = are sensul de a rosti cu cădură, fierbinte şi din tot sufletul;

rugăminte = ru-gă-minte = o rugă pe care omul a ţinut-o minte, o anumită formulă şi pe care i-o spune lui Dumnezeu, cu toată căldura;

rugător = ru-gă-tor = persoană care se roagă fierbinte şi umple locul roată în jurul lui cu lumină;

rug = loc de ardere cu foc, fierbinte;

ruginit = ru-gi-nit = care are lipit de el ceva roşu ca focul (rugina!), greu de îndepărtat, bine fixat (nit);

rude = ru-de = care sunt daţi (de) de acelaşi sânge (roşu), din acelaşi neam, rude de sânge;

ru-men = om (men) care este roşu (ru) la faţă, pe dinafară;

ruj = cu care se fac buzele roşii; pe vremea străveche buzele se roşeau de la mure, zmeură, fragi...adică de la rujii din pădure unde cresc aceste fructe roşii; etc.

Am ales la întâmplare un alt cuvânt scurt din dicţionar:

rul = are sensul de ceva care se mişcă prin rotire. În familia de cuvinte în care apare toate au sensul de ceva care se mişcă sau foloseşte mişcarea de rotaţie:

,,rula = a învârti un material pe un sul, a deplasa un corp prin rostogolire, a proiecta un film prin învârtirea unei role, a deplasa un corp prin rostogolire, a înainta cu ajutorul unor roţi care se învârt...” Dicţionarul limbii române îl consideră pe acest cuvânt şi toată familia lui, după cum se va vedea mai jos, ca provenind din franţuzescul rouler, ceea ce nu este deloc adevărat. Rul vine din limba primordială şi tot de acolo a ajuns în alte limbi printre care şi în limba franceză şi unde are într-adevăr acelaşi sens.

Cuvintele ruladă, rulaj, rulant, rulare, ruletă, ruliu, rulment, rulotă, rulou toate au la bază sensul de ceva care se deplasează sau funcţionează pe baza mişcării de rotaţie după caz şi deşi sunt bine mersi toate româneşti, toate sunt date ca provenind din limba franceză, ceea ce iarăşi nu este adevărat, deoarece provin prin compunere din limba primordială. Mecanismul de formare al cuvintelor şi în celelalte limbi a fost asemănător, ceea ce a dus la cuvinte aproximativ asemănătoare. Dar aceasta nu înseamnă că limba română se trage din limba franceză, ci înseamnă că ambele provin din limba matcă şi funcţionează ambele după aceleaşi mecanisme!

De unde şi concluzia clară că limbile nu s-au format de capul lor şi toate ascultă de nişte reguli bine stabilite. În cazul cuvintelor mai noi regulile de formare sunt aceleaşi ca şi în cazul celor din limba primordială. De ce? Extrem de simplu, deşi pe noi singuri nu ne ducea mintea la aşa ceva:
,,Aşa cum Dumnezeu a stat lângă Adam să pună nume tuturor fiinţelor şi lucrurilor, aşa a stat de fiecare dată lângă cei care au creat un lucru nou sau au făcut o descoperire pentru a se asigura că va fi numit corect şi în concordanţă cu esenţa sa şi caracteristicile sale cele mai importante, astfel încât să fie viu. Tot ce s-a denumit şi ulterior limbii primordiale, trebuia să aibă şi vibraţia şi energetica potrivită, dar şi rostirea adecvată, astfel încât acel lucru să coexiste perfect în armonia universală şi cu partea lui fizică şi cu partea lui subtilă.” - mesaj din partea Bătrânului Înţelept din Carpaţi.
Vedeţi ce mici suntem şi ignoranţi?

Vedeţi, aceasta face dovada că noi nu gândim liber şi că gândirea noastră este închisă în şabloane. În toată această serie de cărţi, ,,Îngereii” ne-au demonstrat tot timpul că Dumnezeu lucrează în mare simplitate, iar gândirea noastră deformată nu mai înţelege tocmai această mare simplitate.

Într-adevăr, există lucrări aşa zis ştiinţifice, care iau o problemă simplă de tot şi o răsucesc în tot felul de variante şi creează o structură mentală şi de gândire pe baza ei plină de ipoteze şi concluzii, încât la sfârşitul cărţii eşti şi obosit şi derutat complet. Dar Dumnezeu nu lucrează aşa, ci la modul simplu şi direct şi foarte pe înţelesul omului căruia i se adresează informaţia. De aceea lumea aceasta complicată pe care noi ne-am creat-o în prezent, trebuie readusă la normalitatea ei şi la simplitate şi firesc. Altfel devenim victimele propriilor noastre creaţii.
Un singur exemplu de lucru nou denumit după regulile limbii primordiale:

Televizor = tele-vizor = ceva transmis prin unde de telecomunicaţii (tele), care este viu, se mişcă şi se vede şi care este transmis de un ,,vizor” (vizor) şi care nu este altceva decât camera de luat vederi, care are un vizor. Ce vede camera este transmis prin unde ,,tele” spre receptori. Aşa e? Aşa e!

Acestea sunt numai câteva argumente pentru care toată limba română trebuie luată din nou în studiu şi restabilit adevărul şi originea adevărată a cuvintelor.

Pornind din limba primordială şi ajungând la limba română actuală, vom înţelege că trebuie reînvăţată ştiinţa cuvintelor vii şi restabilite adevărurile şi forţa din cuvinte, iar apoi să nu ne mai autodistrugem cu propriile noastre cuvinte. Astfel, filologia şi toţi specialiştii în lingvistică, trebuie să-şi dea mâna cu religia şi cu sermoterapia şi astfel să se restabilească adevărurile lui Dumnezeu şi în cuvinte, care sunt atât de necesare cunoaşterii umane.