Cuprins 1 politic social 4

Kate Middleton ar fi pierdut o sarcină. Camilla Parker-Bowles: Soţia lui William nu poate avea copii

Mediafax, 11 august 2011

Ducesa Catherine, soţia prinţului William al Marii Britanii, ar fi suferit recent o pierdere de sarcină. Potrivit unor surse, prinţul William nu era alături de Catherine atunci când ea a pierdut sarcina.

Potrivit altor zvonuri apărute în luna mai, Camilla Parker-Bowles, soacra lui Catherine, le-ar fi spus unor prieteni apropiaţi că tânăra mireasă nu poate avea copii, potrivit tabloidului american Globe, citat de showbizspy.com.

"Anumite complicaţii medicale din adolescenţa lui Kate reprezintă un veritabil avertisment în ceea ce priveşte posibilitatea ei de a avea copii", au declarat surse apropiate din anturajul Camillei Parker-Bowles.

Atât William, în vârstă de 29 de ani, cât şi tatăl său, prinţul Charles, s-au născut la scurt timp după ce părinţii lor s-au căsătorit, iar actualul cuplu regal Kate-William se află deja sub o presiune uriaşă exercitată de opinia publică, ce doreşte ca ei să aibă cât mai repede un moştenitor.

"Dacă ea (Kate, n.r.) nu va rămâne însărcinată în următoarele nouă luni, va sfida o tradiţie britanică veche de 200 de ani", a declarat Andrew Morton, un reputat biograf al familiei regale britanice.

Kate Middleton, în vârstă de 29 de ani, o femeie fără titlu nobiliar, s-a căsătorit cu prinţul William - al doilea în ordinea succesiunii la tronul Marii Britanii - în aprilie, după o relaţie care a durat nouă ani. În prezent, oficial, ea este cunoscută drept Catherine, ducesa de Cambridge.

http://www.mediafax.ro/life-inedit/kate-middleton-ar-fi-pierdut-o-sarcina-camilla-parker-bowles-sotia-lui-william-nu-poate-avea-copii-8602925

O familie israeliană a cerut să fie recoltate ovule din ovarele fiicei lor moarte

România Liberă, 9 August 2011

de DIANA GACHE

O curte de judecată din Israel a aprobat o petiţie prin care, pentru prima dată în istorie, o familie cerea permisiunea de a recolta ovule din ovarele fiicei lor moarte, potrivit publicaţiei israeliene Haaretz, în varianta online.

Familia lui Hen Aida Ayash, o tânără de 17 ani care a murit după ce a fost lovită de o maşină în timp ce traversa strada, a cerut, printr-o petiţie, ca ovulele ei să fie recoltate şi congelate. Aprobarea petiţiei aduce în discuţie posibilitatea ca, pentru prima dată, o femeie să devină mamă după moartea ei. Acest lucru ridică o serie de întrebări de natură legală şi etică ce vor da bătăi de cap conservatorilor din Israel şi din întreaga lume.

Puţine ţări au o legislaţie care vizează recoltarea post-mortem a ovulelor, deşi recoltarea post-mortem a spermei de la bărbaţi care şi-au dat acordul înainte de a muri a devenit o procedură des întâlnită. Anul trecut, în Statele Unite, judecătorii şi doctorii au respins o petiţie asemănătoare pe motiv că femeia decedată nu îşi exprimase dorinţa de a avea copii înainte de a suferi un infarct.

Problema consimţirii a fost foarte importantă şi în cazul tinerei Hen Aida Ayash. Curtea a aprobat petiţia doar după ce au putut fi siguri că aceasta îşi dorea copii. Surse medicale au declarat că familia dorea să fertilizeze ovulele cu spermă donată şi să le congeleze ca embrioni, dar spitalul a refuzat să fertilizeze ovulele fără o hotărâre judecătorească. Deocamdată, judecătoria a refuzat să aprobe fertilizarea, dar aceasta nu este o hotărâre permanentă.

Familia fetei a hotărât, de asemenea, să îi doneze organele. Sora mai mare a lui Hen, Noy, a refuzat să comenteze decizia familiei de a recolta ovulele, dar i-a încurajat pe cei din jur să doneze organele celor dragi, „pentru că organele oamenilor care sunt în moarte cerebrală pot salva vieţile altor oameni," a spus aceasta.

Legile israeliene nu abordează subiectul recoltării ovulelor de la femei decedate, însă sunt mai clare în ceea ce priveşte recoltarea spermei: o soţie are dreptul de a recolta sperma soţului ei decedat dacă doreşte să fertilizeze un ovul. Părinţii care doresc să recolteze sperma fiului lor trebuie să obţină o hotărâre judecătorească.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/o-familie-israeliana-a-cerut-sa-fie-recoltate-ovule-din-ovarele-fiicei-lor-moarte-233756.html

CULTURĂ

Elfriede Jelinek: o poveste despre femeile excesive şi sexualitate

Adevărul, 14 august 2011

Autor: Ana-Maria Onisei

Romanciera Elfriede Jelinek s-a alăturat, în 2004, unei liste minimaliste de 12 scriitoare distinse cu Premiul Nobel. L-a câştigat pentru că literatura sa „relevă absurditatea stereotipurilor sociale şi forţa lor subjugatoare“. Cu sprâncenele încruntate ale unei Frida Kahlo de rasă nordică, scriitoarea austriacă a scandalizat lumea literară prin declaraţiile sale de un feminism necenzurat.

Elfriede Jelinek, membră a partidului comunist austriac până în 1991, şocase deja Europa cu romanele şi replicile sale, atunci când Academia Suedeză a decis să-i acorde Premiul Nobel, admirând „vocile şi contra-vocile" şi poezia sălbatică din proza sa. Pentru cei care se uită la ea, expresia feţei - gura are colţurile lăsate-n jos şi când Jelinek nu zâmbeşte, formează un pătrat aspru care stă mereu să spună „greaţă", „dezgust", „teroare", în timp ce ochii înfruntă cu mândrie caldă -, în alăturarea cu literatura devine provocatoare.

Jelinek priveşte, vorbeşte şi scrie insuportabil, dar greu de ignorat. E tipul de femeie în stare să combine severitatea unei domnişoare strict educate şi modernitatea - poartă croieli asimetrice şi părul tapat. Se lasă fotografiată c-o ţigară în colţul gurii - o atitudine de băieţandru răzgâiat - şi critică politica mondială; într-un interviu acordat ziarului american „The New York Times" în anul 2004, la scurt timp după decernarea Nobelului, spunea că se teme de preşedintele Bush şi de oamenii din jurul lui mai tare decât de cea mai fantezistă conspiraţie a romancierului Thomas Pynchon.

Declaraţii tăioase

Dar Jelinek e (re)cunoscută mai ales pentru cât e de tăioasă când vorbeşte despre relaţia femeie-bărbat. Chiar dacă brutal, o face contextualizat şi are conştiinţa unei realităţi sociale, care, deşi nuanţabilă în plan general, poate fi sufocantă în plan individual. „O femeie care este celebră prin munca ei îşi pierde din valoarea erotică. Femeii îi este permis să sporovăiască şi să bârfească, dar trecerea de la asta la vorbitul în public cu autoritate rămâne încă o mare provocare", spune Jelinek în acelaşi interviu din „The New York Times". „Vreţi să spuneţi că tot ce aţi realizat până acum şi inclusiv acest premiu Nobel vă fac mai puţin atrăgătoare?", insistă reporterul, tot o femeie, Deborah Solomon. „Categoric, da! Femeia care are putere artistică devine un monstru în ochii bărbaţilor. Dacă femeia nu ştie să fie umilă şi, în acelaşi timp şi comodă, în cel mai bun caz, oamenilor le e frică de ea". În ciuda aparenţelor, Jelinek e căsătorită.

Simbolistica autodistrugerii

Jelinek şi soţul ei locuiesc separat, iar scriitoarea obişnuieşte să facă naveta între Viena - scrie în continuare în aceeaşi casă în care stătea şi mama sa, care a murit în 2003 - şi München, unde trăieşte soţul. Cumva, declaraţiile şi cărţile ei sunt prelungirile unei vieţi în care a avut de înfruntat o relaţie de dependenţă cu mama şi confruntarea cu propria feminitate retezată. Romanul „Pianista" e cel mai autobiografic dintre cărţile lui Jelinek. Ficţiune: personajul principal, Erika, o femeie nemăritată de 35 de ani e sacrificată de propria mamă pe „altarul" artei. Realitate: Jelinek a studiat compoziţia la Conservatorul din Viena şi a întrerupt studiile din cauza unei depresii. Relaţia bolnăvicioasă dintre Erika şi mama, care locuiesc împreună, dezvăluie latura perversă, violentă a vieţii. Erika e amatoare de dansuri şi filme erotice, frecventează localuri dubioase unde imigranţi turci şi sârbo-croaţi agaţă femei, totul culminând cu o scenă de automutilare, în care îşi taie labiile. Ar putea fi o agresivitate gratuită, dacă Jelinek n-ar avea fraza de o poezie sfredelitoare (nu întâmplător, romanul „Pianista" a fost tradus în româneşte de poeta Nora Iuga) şi multă substanţă: scena tăierii labiilor e metafora durerii supreme, a dorinţei de a reteza tot ce-ţi provoacă plăcere ştiind că niciodată n-o să te poţi bucura deplin de ea.

Agorafobă şi anxioasă

„Văd relaţia dintre un bărbat şi o femeie într-o cheie hegeliană: e relaţia dintre un stăpân şi sclavul său. Atâta vreme cât bărbaţilor le poate creşte cota sexuală prin muncă, faimă sau bogăţie, în timp ce puterea femeilor se reduce la corpul, frumuseţea sau tinereţea lor, nimic nu se va schimba", mai povestea Jelinek despre literatura sa, locul de întâlnire al dependenţelor. Ea însăşi o exclusă, Jelinek a recunoscut pentru prima dată în public că suferă de agorafobie când, spre indignarea lumii literare, n-a participat la ceremonia de decernare a Premiului Nobel.

Şi-ar fi dorit să poată zbura la New York ca să vadă pe viu zgârie-norii înainte să moară. „Mi-aş dori, de asemenea, să fiu la Stockholm, însă, din păcate, nu pot ajunge la fel de departe ca scrisul meu", spunea. Dacă ar fi să luăm şi asta drept o metaforă, literatura lui Jelinek ajunge undeva departe, înăuntrul nostru şi înăuntrul lumii, acolo unde întunericul ne lasă să ne devorăm şi automutilăm, puţin câte puţin, cu plăcere.

"O femeie care este celebră prin munca ei îşi pierde din valoarea erotică. Femeii îi este permis să sporovăiască şi să bârfească, dar trecerea de la asta la vorbitul în public cu autoritate rămâne încă o mare provocare."

"Atâta vreme cât bărbaţilor le poate creşte cota sexuală prin muncă, faimă sau bogăţie, în timp ce puterea femeilor se reduce la corpul, frumuseţea sau tinereţea lor, nimic nu se va schimba."

Literatură violentă

Biografia lui Elfriede Jelinek, născută în 1946 la Mürzzuschlag (Austria) se confundă cu vieţile personajelor feminine din cărţile sale. Jelinek a fost obişnuită cu disciplina drastică a cursurilor de muzică - a studiat compoziţia la Conservatorul din Viena; a fost educată în stilul unei domnişoare de pension, urmând şi cursuri de teatru şi de istoria artei, pe care le-a întrerupt, însă, din cauza unei depresii. Într-un echilibru eliberator, depresia a declanşat primele încercări literare: volumul de versuri „Lisas Schatten"/„Faptele Lisei", debutul lui Jelinek, în 1967. A urmat proza, cu fraze de o violenţă poematică şi personaje feminine mutilate pe viaţă. Aceste femei, cu declaraţiile lor de luptă deschisă stereotipurilor sociale, i-au adus lui Jelinek faima cu romanele „Die Liebhaberinnen"/„Amantele" (1975), „Die Ausgesperrten"/„Excluşii" (1980) şi „Die Kinder der Toten"/„Copiii morţilor" (1995). Stilul Jelinek s-a desăvârşit în romanul „Die Klavierspielerin"/„Pianista" (1983), căci aici scriitoarea a pus în literatură o bună parte din viaţa sa. Romanul a fost distins, în 1986, cu Premiul Heinrich Böll. În 1989, „Lust"/„Nesaţ" a declanşat un imens scandal din pricina sexualităţii agresive, linie în care se înscrie şi romanul „Gier"/„Lăcomie" (2000). Elfriede Jelinek este şi o traducătoare excepţională - printre alţii, l-a tradus pe Thomas Pynchon, recunoscut drept unul dintre scriitorii lumii cu cea mai dificilă construcţie şi frază. (Jelinek a semnat traducerea pentru „Curcubeul gravitaţiei", o carte de 880 de pagini). A scris scenarii de film, librete de operă, eseuri.

Inteligenţa rece a lui Isabelle Huppert

Romanul „Pianista" a fost ecranizat în anul 2001 de către regizorul Michael Haneke. Filmul, care se îndepărtează de cartea scriitoarei Elfriede Jelinek, pentru a crea o poveste credibilă, pe un singur plan, minimalistă şi realistă, a câştigat Marele Premiu la Festivalul de la Cannes.

Isabelle Huppert, în rolul Erikăi, Benoît Magimel, în cel al tânărului amant, şi Annie Girardot, mama autoritară, formează un triunghi tulburător fără prea multe replici, doar din priviri, gesturi şi înmărmuriri.

http://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/carte/Elfriede_Jelinek-_o_poveste_despre_femeile_excesive_si_sexualitate_0_534547074.html

ISTORIE

Încercarea bizară a spionilor britanici de a-l transforma pe Hitler în femeie

România Liberă, 15 august 2011

de COSMIN MACOVEI

Cum sfârşitul celui de-al doilea război mondial nu se prevedea a fi foarte aproape şi cu armatele germane înaintând spre est spionii britanici au pus la cale un plan de a-i strecura hormoni sexuali feminini în mâncare lui Adolf Hitler, pentru a-i tempera impulsurile agresive, conform publicaţiei Daily Mail.

Agenţii plănuiseră să-i adauge doze de estrogen în mâncare pentru a-l face mai puţin agresiv şi mai docil, aşa cum era sora mai mică a Fuhrer-ului, Paula, care lucra ca secretară. Estrogenul a fost ales deoarece nu avea gust şi acţiona uşor, în timp, ceea ce însemna că putea trece neboservat peste testele făcute mâncării lui Hitler.

Complotul Aliaţilor de a-l transforma pe Hitler într-o femeie era doar una dintre ideile ciudate gândite pentru a ieşi din impas, potrivit unei cărţi publicate recent, „Secret Weapons: Technology, Science and The Race to Win World War II", a profesorului Brian Ford de la Universitatea din Cardiff. Conform aceleiaşi lucrari, alţii doreau să arunce cu ajutorul avioanelor lipici pentru a-i lipi pe nazişti de sol sau să camufleze bombe în conservele de fructe ce erau exportate în Germania.

„Cercetările au arătat importanţa hormonilor sexuali - aceştia au început să fie folosiţi în terapiile sexuale în Londra. Aliaţii sperau să-i strecoare estrogen în mâncare lui Hitler şi să-i schimbe sexul astfel încât să devină mai feminin şi mai puţin agresiv", explică Ford.

Acesta a spus că guvernul a acordat o atenţie deosebită planului şi că acesta era perfect plauzibil. Spionii britanici erau deja pregătiţi să înceapă operaţiunea.

„Hitler avea testeri care obişnuiau să guste din mâncărurile sale astfel încât nu exista nici o şansă în a se pune otrava. Hormonii sexuali erau o problema diferită. Îi afectează pe oameni doar dacă sunt administraţi luni la rând", mai explică profesorul britanic.

Comploturile bizare ale aliaţilor pentru a câştiga războiul au ieşit abia acum la suprafaţă deoarece documentele publicate au fost ţinute secrete o lungă perioadă de timp datorită problemelor sensibile la care făceau referire.

Britanicii nu erau singurii care aveau astfel de scheme ciudate. Naziştii plănuiau să otrăvească cârnaţii, ciocolata şi ness-ul dacă pierdeau războiul, lăsându-le acolo unde erau găsite de trupele aliate.

Fisierele secrete publicate la începutul acestui an au dezvăluit o reţea de sabotanţi nazişti care erau pregătiţi să lupte pentru a crea un al Patrulea Reich în cazul în care imperiul lui Hitler era distrus. Astfel, acesta urma să fie un viitor succesor al celui de-al Treilea Reich.

Patru agenţi germani au fost arestaţi în nordul Franţei în martie 1945 dezvăluindu-se astfel gama de otrăvuri dezvoltată de oamenii de ştiinţă nazişti. Acestea includeau tigările care erau oferite aliaţilor de către spioni. Ţigara îi cauza fumătorului o durere de cap iar spionul îi oferea atunci o aspirină victimei, care era de fapt otrava care omora în mai puţin de zece minute.

Paula Hitler a fost singura dintre rudele de sânge ale lui Hitler care a suprevieţuit maturităţii. A lucrat ca secretara în Viena în 1920 şi a primit suport fincanciar din partea fratelui său până la sinuciderea sa în 1945. După război a fost supusă interogatoriului de către agenţii americani,dar a fost eliberată şi a dus o viaţă retrasă până la moartea sa în 1960.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/incercarea-bizara-a-spionilor-britanici-de-a-l-transforma-pe-hitler-in-femeie-234355.html

LOCAL

Un proxenet italian care a făcut o avere cu minore luate din Moldova, judecat la Iași

Adevărul, 10 august 2011

Autor: Adrian Opriş

Damiano Pipieri a racolat mai multe fete cu vârste sub 18 ani din judeţele Iaşi, Botoşani şi Bacău. Anchetatorii au precizat că reţeaua din care făcea parte bărbatul a câştigat din exploatarea victimelor sute de mii de euro.

Gruparea din care făcea parte Damiano Pipieri (33 de ani) activa din 2009, spun procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Alţi membri erau Daniel Munteanu, Tatiana Munteanu, mama acestuia, şi Simona Filimon.

„Au realizat o asociaţie infracţională în cadrul căreia au recrutat prin înşelăciune, au cazat şi transportat în Italia, regiunea Calabria, provincia Cosenza, minore din judeţele Iaşi, Bacău şi Botoşani, în scopul exploatării sexuale a acestora“, au precizat procurorii în rechizitoriu. Racolatorii speculau faptul că victimele proveneau din familii dezorganizate şi le ofereau locuri de muncă în Italia în agricultură sau ca dansatoare.

Damiano Pipieri le promitea că le va caza în apartamentul său. Traficanţii le procurau minorelor şi acte de identitate false din care reieşea că au peste 18 ani, pentru a putea trece graniţa fără acordul părinţilor.

În Italia erau cazate într-un garaj şi aflau că trebuie să se prostitueze. Anchetatorii spun că minorele erau exploatate pe şoseaua SS106 (care leagă oraşele Corigliano Calabra şi Schiavonea), cea mai cunoscută zonă în care pot fi găsite prostituatele. Tinerele care încercau să fugă erau bătute de Pipieri, iar o fată de 17 ani a fost chiar împuşcată în piciorul drept. Aceasta câştiga zilnic între 400 şi 800 de euro, bani care ajungeau în totalitate la italian.

Reţinut pe aeroport

Anchetatorii au calculat că numai de pe urma acestei fete, care a fost exploatată doi ani, gruparea a câştigat aproximativ 420.000 de euro. O altă victimă, de 16 ani, a câştigat pentru reţea circa 18.000 de euro în patru luni.

La jumătatea lunii iunie, Damiano Pipieri a fost reţinut pe aeroport când venea la o nuntă la Hârlău. Procurorii l-au trimis în judecată pentru trafic de persoane şi trafic de minori. Pentru ceilalţi membrii ai reţelei, care momentan se află în Italia, procurorii au disjuns dosarul şi continuă cercetările. În 2010 Damiano Pipieri a fost condamnat de Tribunalul Castrovillari la trei ani şi jumătate de închisoare şi plata a 8.000 de euro pentru „iniţierea şi conducerea unui grup infracţional organizat specializat în recrutarea de fete din Europa de Est-România şi Albania, în vederea practicării prostituţiei“.

http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Italianul-peste-judecat_la_Iasi_0_532747097.html

Timişoara: Cadavrul unei femei care practica prostituţia, descoperit în apropierea unei benzinării

Mediafax, 15 august 2011

Trupul neînsufleţit al unei femei de 42 de ani, care practica prostituţia, a fost descoperit, în noaptea de duminică spre luni, în apropierea unei benzinării de la ieşirea din municipiul Timişoara, poliţiştii descoperind urme de violenţă pe corpul acesteia, precum şi o plagă prin înţepare.

Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Timiş, Mădălina Mezdrea, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX că poliţiştii au fost sesizaţi de doi bărbaţi că în apropierea unei benzinării de pe Calea Şagului din Timişoara se află cadavrul unei femei.

Potrivit sursei citate, poliţiştii s-au deplasat la faţa locului şi, după primele verificări, au stabilit că este vorba despre o femeie în vârstă de 42 de ani, cunoscută pentru numeroasele amenzi pe care le-a primit pentru practicarea prostituţiei.

Mezdrea a precizat că pe trupul femeii erau urme de violenţă. Corpul acesteia a fost ridicat pentru efectuarea necropsiei.

Conform anchetatorilor, femeia avea mai multe escoriaţii la faţă, precum şi o plagă prin înţepare în partea stângă a toracelui.

http://www.mediafax.ro/social/timisoara-cadavrul-unei-femei-care-practica-prostitutia-descoperit-in-apropierea-unei-benzinarii-8623572

SPORT

Selecţionerul Columbiei a bătut o femeie care a criticat jocul naţionalei

Adevărul, 9 august 2011

Autor: Bogdan Petrache

Hernan "Bolillo" Gomez şi-a cerut scuze după ce presa a dezvăluit că a agresat o femeie care a criticat jocul echipei sale.

"În legătură cu incidentul care a avut loc sâmbătă şi care mă frământă, vreau să spun public că regret profund gestul meu şi faptul că mi-am pierdut calmul în asemenea mod", a declarat Gomez.

"Vreau să-mi prezint scuze public pentru comportamentul meu. O astfel de atitudine nu este în niciun caz acceptabilă şi mai ales din partea unei persoane ca mine, care nu s-a aflat niciodată într-o astfel de situaţie în 26 de ani de carieră profesională", a mai spus Gomez.

Potrivit presei locale, Gomez ar fi lovit de două ori o femeie la ieşirea dintr-un bar din Bogota, după ce aceasta a criticat modul de a conduce naţionala.

În iulie, la Copa America din Argentina, Columbia a fost eliminată de Peru, în sferturile de finală ale competiţiei.

http://www.adevarul.ro/sport/fotbal_international/Selectionerul_Columbiei_a_batut_o_femeie_care_a_criticat_jocul_nationalei_0_532746999.html

Selecţionerul Columbiei a demisionat, după ce şi-a cerut scuze faţă de agresarea unei femei

Mediafax, 10 august 2011

Selecţionerul Columbiei, Hernan "Bolillo" Gomez, care, conform presei locale, a lovit o femeie, a demisionat, marţi, la 24 de ore după ce şi-a cerut scuze public.

Federaţia a convocat o reuniune extraordinară pentru a studia situaţia, aceasta urmând să aibă loc în zece zile.

Luni, Hernan "Bolillo" Gomez, şi-a cerut scuze, după ce presa a dezvăluit că a agresat o femeie care a criticat jocul echipei sale.

"În legătură cu incidentul care a avut loc sâmbătă şi care mă frământă, vreau să spun public că regret profund gestul meu şi faptul că mi-am pierdut calmul în asemenea mod", a declarat Gomez. "Vreau să-mi prezint scuze public pentru comportamentul meu. O astfel de atitudine nu este în niciun caz acceptabilă şi mai ales din partea unei persoane ca mine, care nu s-a aflat niciodată într-o astfel de situaţie în 26 de ani de carieră profesională", a mai spus Gomez.

Potrivit presei locale, Gomez ar fi lovit de două ori o femeie la ieşirea dintr-un bar din Bogota, după ce aceasta a criticat modul de a conduce naţionala.

În iulie, la Copa America din Argentina, Columbia a fost eliminată de Peru, în sferturile de finală ale competiţiei.

http://www.mediafax.ro/sport/selectionerul-columbiei-a-demisionat-dupa-ce-si-a-cerut-scuze-fata-de-agresarea-unei-femei-8595651

Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA

Tel/fax: [phone]

E-mail: [e-mail], [e-mail]

Web-site: www.centrulfilia.ro

Strada Povernei, nr. 6-8, sector 1, Bucuresti