Cuprins Contents

2.4.Spaţiile verzi şi vegetaţia urbană

Scăderea considerabilă a suprafeţei spaţiilor verzi în Bucureşti (s-a estimat că suprafaţa spaţiilor verzi s-a înjumătăţit în ultimii cinci ani, consecinţă a extinderii construcţiilor necontrolate) se repercutează, de asemenea, asupra calităţii vieţii în oraş. Suprafaţa spaţiilor verzi este în prezent de aproximativ 2,5 m²/locuitor, faţă de recomandările UE de circa 12 m²/locuitor.

Poluarea este mult diminuată dacă există spatii verzi şi vegetaţie bogată, aceasta curăţând aerul de praf şi alte noxe, şi absoarbe CO₂, oferind în schimb oxigenul necesar vieţii. De asemenea vegetaţia modifică microclimatul local, atenuând extremele climatice (răcoreşte vara şi protejează iarna faţă de viscol). Funcţie de obiectivele urmărite se va opta pentru plantarea de diverse tipuri de vegetaţie.

Protecţia şi dezvoltarea vegetaţiei va constitui o prioritate maximă pentru a obţinerea unui mediu respirabil în jungla de beton şi asfalt ce a devenit Bucureştiul. Există mobilier urban care permite înfiinţarea de spaţii verzi şi pe zonele betonate sau asfaltate. Prin noile modificări ale Legii privind Protecţia Mediului administraţia publică locală este obligată să asigure fiecărui locuitor al sectorului o suprafaţă care poate ajunge la 26 m²/locuitor.

Obiective

• 
  Suprafaţa de spaţiu verde pe cap de locuitor va depăşi media capitalei cu cel puţin până în anul 2020.
  
• 
  Până în anul 2020 se va realiza o bază de date completă a suprafeţelor verzi.
  

Indicatori

• 
  Suprafaţa medie de spaţiu verde pe locuitor (m²/loc)
  
• 
  Nr. de arbori / locuitor
  
• 
  Nr. de puieți plantați anual
  

2.4.1. Managementul teritoriului

S-a estimat că fostele platforme industriale reprezintă ca. 13% din suprafaţa totală a municipiului Bucureşti. Aceste zone constituie o importantă rezervă de suprafaţă pentru noile funcţii urbane. Autorităţile publice trebuie să gestioneze procesul de regenerare urbană impunând standarde stricte de mediu şi, eventual, oferind stimulente firmelor şi proprietarilor de terenuri pentru re-amplasarea în afara zonelor urbane şi/sau renovarea zonelor pentru utilizarea post-industrială /vânzarea lor, persoanelor care dezvoltă terenurile.

Păstrarea unor proporţii echilibrate între modul de folosinţă a suprafeţelor în sector (construcţii, căi de comunicaţii, spatii verzi şi parcuri) poate oferi acele condiţii necesare pentru dezvoltarea durabilă a sectorului. În acest sens administraţia locală trebuie sa decidă ce proporţii va dori să asigure între suprafeţe şi cum le va obţine şi păstra, în ciuda oricăror presiuni pentru distrugerea acestui echilibru (presiuni pentru desfiinţarea de spatii verzi şi realizarea de construcţii, conversia suprafeţelor industriale în arii rezidenţiale, etc.).

Obiective

• 
  Formalizarea proporţiei între suprafeţele din Sector (modul de utilizare)
  
• 
  Implemenetarea de măsuri de păstrare a echilibrului între modul de folosirea a terenului
  

3.Mobilitate prin trafic fluent şi curat

Numărul mare de străzi orăşeneşti nemodernizate (în Bucureşti – 53,2 %), la care se adaugă nefinalizarea şoselei de centură, precum şi creşterea neîntreruptă a numărului de maşini înregistrate în Bucureşti (387 maşini/1.000 locuitori în 2003) determină aglomerarea traficului în zona urbană cu consecinţe nedorite asupra calităţii vieţii urbane.

Şi Sectorul 4 se confruntă cu problema fluenţei traficului şi cu aglomerarea de autovehicule de pe şosele şi din parcări, precum şi pe spaţiile pietonale. Această aglomerare contribuie tot mai mult la pierderea de timp (aşteptare în cozi), la consum suplimentar de combustibil şi energie, la poluarea accentuată a aerului cu noxe auto, la poluarea cu zgomot şi praf. Stresul este o altă consecinţă a traficului congestionat, urmat şi de multe accidente grave datorită lipsei de răbdare, soldate cu pagube materiale şi umane.

Astfel se vor urmări mai multe direcţii, şi anume: fluidizarea traficului, asigurarea de parcări de reşedinţă şi gestionarea adecvata a locurilor de parcare, favorizarea vehiculelor de transport în comun şi a celor ecologice, schimbarea atitudinii faţă de transport, şi educaţia privind transportul.

Creşterea exponenţială a parcului de autovehicule (atât a parcului casnic - domestic, alcătuit din vehicule personale, cât şi a celui instituţionalizat compus din vehicule de transport bunuri şi persoane), a determinat o dinamică accentuată în sensul dezvoltării traficului terestru, îndeosebi a celui rutier. Prin urmare s-a creat o disproporţie majoră între componentele principale care asigură posibilitatea realizării traficului, respectiv, între mijloacele de transport şi infrastructura reţelei de transport.

Traficul poate fi îmbunătăţit şi prin educaţia participanţilor, prin măsuri coercitive aplicate riguros, prin controlul asupra participanţilor la trafic. Sunt vizate atât autovehiculele motorizate pe patru roţi, dar şi cele pe doua roţi (motociclete, scutere), precum şi vehiculele ne-motorizate, precum bicicleta, patinele cu rotile, trotineta. De asemenea este vizată o politică de restricţionare a participanţilor individuali la trafic în favoarea transportului în comun precum şi favorizarea deplasării cu vehicule ne-motorizate, acţionate uman sau cu energie electrică.

Obiective și măsuri

• 
  Creșterea numărului de parcări auto supraetajate până în anul 2020 în Sectorul 4
  
• 
  Promovarea folosirii mersului pe bicicletă astfel încât pistele de bicicliştisă devină operaţionale şi folosite la capacitatea mai mare, până în anul 2020.
  
• 
  Promovarea folosirii mijloacelor de transport în comun.
  
• 
  Creșterea numărului de biciclete cu 30% până în anul 2020.
  
• 
  Condiţii îmbunătăţite de deplasare a pietonilor, trotuarele fiind corect dimensionate şi întreţinute.
  
• 
  Parcarea autoturismelor pe trotuare este reglementată prin norme precise, până în anul 2020.
  
• 
  Impunerea restricțiilor de transport pentru accesului auto individual și pentru cei care asigură aprovizionarea unităților comerciale în anumite arii urbane şi la anumite ore ale zilei în baza unor studii de impact.
  
• 
  Campanii de informare şi mediatizare a beneficiilor transportului în comun.
  

Indicatori

• 
  Durata medie de deplasare între două puncte de reper (minute)
  
• 
  Durata medie de găsire a unui loc de parcare liber (minute)
  
• 
  Intervalul de timp dintre două sosiri în staţia de transport în comun (minute)
  
• 
  Nr. mediu de accidente de circulaţie într-o lună
  
• 
  Nr. de locuri de parcare pentru biciclete
  
• 
  Nr. de campanii de informare şi sensibilizare.
  
• 
  Rata de creştere a vânzărilor de abonamente la mijloace de transport în comun.