Cuprins cuprins 1 politică 4

SĂNĂTATE

Depresiile postnatale afectează nu doar mamele, ci şi taţii

Gândul, 14 martie 2011

De LAURA HOLBAN

Depresiile postnatale sunt des întâlnite în cazul mamelor, însă un studiu aplicat pe 1.700 de taţi arată că şi aceştia pot fi deprimaţi din aceleaşi motive. 7% dintre taţii pe care s-a realizat studiul s-au dovedit mult mai irascibili la plânsetele copiilor, drept care îi băteau mult mai uşor.

Conform medicilor pediatri care au participat la studiul realizat de Universitatea din Michigan, 77% dintre tăticii care se prezintă cu nou-născuţii la doctor ajung să îi semnaleze acestuia anumite probleme pe care ei înşişi le resimt. "Oamenii care lucrează la pediatrie ar trebui să observe dacă taţii arată semne de depresie şi să discute cu aceştia problemele specifice pe care le întâmpină cei care devin părinţi pentru prima dată şi chiar să le recomande ajutor dacă au nevoie", a comentat Neal Davis, doctor participant în cadrul studiului.

Craig Garfield , reprezentant al Academiei Americană de Pediatrie, a declarat că îi încurajează pe taţi să se implice mai mult în creşterea copiilor, cel puţin în primul an de viaţă al bebeluşului. "Domeniul pediatriei trebuie să îi înveţe pe taţi să se implice în rolul lor în aceeaşi măsură în care o face şi pentru mame", a completat Garfield.

* Studiul propriu zis a fost efectuat pe 1.746 de taţi de copii nou-născuţi efectuat pe un eşantion de copii născuţi între 1998 şi 2000. În total, 7% dintre bărbaţi au arătat semnele unei depresii majore în primul an de viaţă al bebeluşilor. Aceşti bărbaţi erau predominant şomeri şi majoritatea consumau regulat băuturi alcoolice.

Rezultatele spuneau că taţii cu simptome de depresii şi-au bătut copiii până de patru ori pe lună, o cifră mare pentru un părinte cu copil nou-născut. "Lucrul care ne-a atras atenţia a fost bătaia care le-o aplicau taţii deprimaţi copiilor. Este ieşit din comun, pentru că la această vârstă copiii nu pot face legătura între comportamentul lor şi pedeapsa pe care au primit-o", a adăugat Davis. Acesta a spus că simptomele care trădează depresia sunt iritabilitatea şi nervozitatea acută.

http://www.gandul.info/magazin/depresiile-postnatale-afecteaza-nu-doar-mamele-ci-si-tatii-8060635

Târgu-Mureş: Centru de fertilizare în vitro, unic în judeţ

Adevarul, 16 martie 2011

Pacientele au parte de tratamente la standarde europene la noul Centru de fertilizare

Mureşenii care nu reuşesc să aducă pe lume un copil sunt aşteptaţi la Centrul de fertilizare din Sângeorgiu de Mureş. Noul Centru oferă pacienţilor tratamente diverse, de la stimulare ovariană la fertilizare în vitro.

Mureşenii care îşi doresc un copil, dar nu pot să-l aducă pe lume, au acum posibilitatea să se adreseze noului Centru de fertilizare deschis în Sângeorgiu de Mureş. Colectivul medical de aici colaborează cu medici specialişti din Ungaria, Austria şi Australia, iar dotarea centrului este la standarde europene.

„Tratăm cupluri cu probleme de infertilitate de la formele uşoare până la cele grave. Tehnicile folosite sunt în funcţie de situaţia fiecărui cuplu în parte, deci procedura este individualizată. Cuplurile vin, li se fac investigaţii, le studiem istoricul infertilităţii apoi punem un diagnostic şi propunem o schemă de tratament”, a precizat dr.George Vasilescu, medic ginecolog.

Tratamentele pentru combaterea infertilităţii diferă de la un cuplu la altul. „De obicei propunem o schemă de tratament ce implică o stimulare ovariană uşoară, pentru că încercăm să obţinem o sarcină pe cale naturală. Dacă acest lucru nu este posibil trecem la o treaptă superioară, mai puţin invazivă, adică inseminarea intrauterină de spermă sau la fertilizarea în vitro”, a explicat medicul. Practic, prin fertilizarea în vitro, embrionii colectaţi de la viitoarea mamă sunt fertilizaţi în laborator şi introduşi după cinci zile de dezvoltare în uterul pacientei.

Pacienţii sunt foarte bucuroşi de existenţa noului Centru de fertilizare. „Am fost sfătuită de o verişoară de-a mea să mă adresez unui Centru de fertilizare. Ea locuieşte în Austria, are 38 de ani şi a reuşit să aibă gemeni după patru înseminări şi e foarte fericită. Sper să reuşesc şi eu să fac acest lucru”, spune Iulia, o pacientă a Centrului.

Fertilizarea în vitro durează între 10 zile şi trei săptămâni în funcţie de caz, timp în care pacienta revină în medie de trei sau patru ori în clinică pentru analize hormonale, sanguine şi control ecografic. De aceste proceduri pot beneficia şi femeile care nu au un partener.

„Putem trata şi femei singure ce doresc să devină mame. Contractăm o bancă de spermă, obţinem apoi o mostră de spermă şi putem aplica una dintre metodele de fertilizare”, a precizat medicul. Pe viitor Centrul de fertilizare va avea şi o bancă de spermă. „Momentan putem face doar îngheţare a ovulelor şi embrionilor şi introducerea ulterioară a lor în uter în încercarea de a obţine o sarcină”, a mai spus medicul.

Costul tratamentelor

Costurile tratamentelor sunt individualizarte, în funcţie de problemele cu care se confruntă cuplurile. În medie o inseminarea intrauterină costă 1.000 de lei, iar fertilizare în vitro 7.000 de lei. În acest preţ sunt incluse şi ecografiile şi determinările hormonale ce se fac din două în două zile. Pe viitor medicii speră ca fertilizarea să fie decontată de către CAS.

http://www.adevarul.ro/locale/targu-mures/Targu-Mures-Centru-fertilizare-vitro-judet_0_445155536.html

Testul Papanicolau îţi salvează viaţa

Jurnalul National, 13 martie 2011

La începutul acestei luni, într-un hotel cunoscut din Bucureşti, a avut loc o conferinţă de presă organizată cu ocazia demarării campaniei sociale „Testul Papa­ni­colau îţi salvează viaţa”. Tema conferinţei a fost moda­litatea prin care Grupul Medical Romgermed încearcă să determine femeile din România să îşi facă testul Babeş-Papanicolau, în condiţiile în care cancerul de col uterin ucide zilnic în ţara noastră şase femei!

Altă campanie, veţi spune, poate. Nu e doar „altă campanie”. Vor înţelege cu adevărat copiii cărora le-au murit mamele de această cumplită boală care, depistată tardiv, ucide în plin secol al XXI-lea. Şi soţii cărora le-au murit nevestele în floarea vârstei. Şi părinţii care au rămas fără fiicele lor, indiferent câţi ani aveau. Şi logodnicii care n-au apucat să-şi vadă iubitele devenind soţiile lor, pentru că ele n-au avut curaj să-şi trateze această maladie de care, da, s-ar fi putut vindeca. Sunt convinsă că oricare dintre noi are în fa­milie, la serviciu, în cercul de amici sau măcar în scara blocului o femeie care a neglijat să-şi facă testul Babeş-Papanicolau. Şi de aici încolo nu eu trebuie să povestesc…

Iniţiativa clinicii Romgermed este susţinută de mai multe persoane publice care au luptat de-a lungul timpului cu o afecţiune greu de îndurat pentru oricare dintre noi: cancerul. În cadrul conferinţei, dr. Mihaela Susanu, medic primar ginecolog, a demonstrat necesitatea efectuării acestui test, ce este

HPV-ul şi cum se poate preveni cancerul de col uterin. De asemenea, s-a lansat şi site-ul dedicat acestei campanii, care le va ajuta pe femei să înţeleagă cum o simplă testare le salvează viaţa.

„Cărţile se scriu din cărţi”, se zice. Dar cazuistica medicală? Mai ales atunci când confesiunea este făcută de un jurnalist de renume, aşa cum e Corina Drăgotescu. Femeie. Şi, nu în ultimul rând, mamă. Deci, dublă responsabilitate. Iată ce povesteşte: „Ştiu cazuri de fete tinere infectate cu virusul HPV care, deşi au 22-23 de ani, au ajuns la cancer. Nu e nici o glumă şi nici nu e ceva care li se poate întâmpla doar altora. Ţi se poate întâmpla şi ţie! Pentru cele care vor să ştie cum e să afli într-o dimineaţă că ai cancer, le spun că e devas­tator. La mine a urmat imediat operaţia, care a scos bucăţi din interiorul meu, apoi chimioterapia, cu efectele ei cola­terale. Într-o zi m-am trezit, am dus mâna la păr, într-un gest de a-l da la o parte, dar am rămas cu şuviţe groase în mână. Apoi am început să plâng, stând în vârful patului şi îl luam, şuviţă cu şuviţă, ca şi când ar fi fost capul altuia, până când în faţa mea am avut un morman de păr mort. Din fericire, eu am supravieţuit podoabei capilare, dar am avut de îndurat dureri de oase, ca şi când aş mai fi născut de câteva ori în timpul chimiote­rapiei, şi apoi cu stări de oboseală groaznice, în timpul radioterapiei. Ca să nu mai vorbesc de multiplele operaţii, care mi-au sfârtecat abdomenul... Vreţi să treceţi prin asta? Sincer, nu cred. E atât de simplu să nu ajungi acolo... Şi mai e un lucru. Eu am scăpat, dar asta nu înseamnă că nu mă întreb în fiecare zi dacă nu cumva în ziua următoare mi se va întoarce boala. Aveţi grijă de voi. Duceţi-vă la doctor şi verifica­ţi-vă starea de sănătate anual. Începeţi cu testul Papani­colau. E un punct bun de plecare”.

http://www.jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/testul-papanicolau-iti-salveaza-viata-571439.html