Cuprins introducere 5 Capitolul I scurt rezumat asupra istoriei transilvaniei 7
Capitolul V SITUAŢIA DEMOGRAFICĂ SI ETNOGRAFICĂ A POPULAŢIEI COMUNEI TILEAGD SI A SATELOR
Yüklə 3,56 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Localitatea Nr. de Nr. de Nr. de case familii pers. Religiile din care fac parte
- Acelaşi recensământ după limba maternă
Capitolul V SITUAŢIA DEMOGRAFICĂ SI ETNOGRAFICĂ A POPULAŢIEI COMUNEI TILEAGD SI A SATELOR APARŢINĂTOARE » Se cunoaşte faptul că, la data cuceriri de către Statul Faudal Maghiar a Voivodatului condus de voivodul Menumorut toată zona aşezată pe cursul superior al văii Crişului Repede era locuită de o populaţie românească, care trăia în obştii ţărăneşti libere, în aşezări stabile, ocupându-se cu cultivarea pământului, craşterea vitelor şi albinăritul. Această populaţie sedentară românească s-a format aici pe aceste plaiuri. Bihorene, ca rezultat al aceluiaşi proces de etnogeneză, de formare a poporului român în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic, descendenţi ai dacilor liberi de odinioară, din Epoca Romană. în Secolele X şi XI, populaţia de pe aceste meleaguri trăia în bordeie, sau în locuinţe de suprafaţă, în sate şi cătune mici, ducând o viaţă simplă de agricultori. Este de asemenea cunoscut faptul că în anul 1075, documente scrise de Cancelariile Ungare, atestă existenţa a două aşezări Bihorene: Biharea şi Chistag, la distanţă de 50 km una de alta, pe valea Crişului Repede, zonă în care s-a circumscris şi comuna Tileagd cu cele 5 sate aparţinătoare. La data atestării celor două localităţi, în mod sigur că în zonă erau multe şi alte localităţi mai mici cărora nu li-s-a dat importanţă. Că aşa au stat lucrurile, o confirmă mai multe documente din Secolul al Xll-lea, din anul 1111 şi 1160 în care, pe lângă instituţia Comitatului, sunt menţionate morile şi pivele de pe Crişul Repede, obiective care nu ar fi putut exista fără o populaţie stabilă, cultivatoare de cereale şi crescătoare de animale. După Secolul al Xl-lea, în mod treptat, pe fondul populaţiei româneşti în această zonă a început să pătrundă populaţia maghiară, cu care etnicii români au conveţuit în pace şi bună înţelegere, aşa cum reiese din cronicile scriitorului maghiar Bunyitai Vincze. Tileagdul a fost atestat documentar în anul 1265. Episcopia bisericii Reformate, în cartea scrisă despre Tileagd în anul 1996, prezintă un recensământ al moşierilor şi al grofilor care au stăpânit teritorii întinse pe valea Crişului Repede şi care au avut reşedinţa de domiciliu în Tileagd, nominalizând pe familia Csanăd în anii 1002-1030, familia Fulop în anii 1190-1200, familia I. Pongrâcz în 1247-1258, 1296-1313, până în anul 1635, fără a semnala nici un număr de iobagi sau alte categorii de persoane. Primul recensământ al populaţiei a fost ordonat de către împărăteasa Măria Tereza şi fiul său Iosif al II-lea, începând cu anii 1784-1787, din care rezultă următoarea situaţie privind anul 1785:
Observăm că şi prin acaste cifre prezentate, se caută diminuarea numărului de români, oricât de neînsemnată ar fi diferenţa. Populaţia Tileagdului şi a satelor aparţinătoare în anii:
Descreşterea numărului de locuitori între anii 1850 şi 1857, se datorează inundaţiilor devastatoare ale Râului Crişului Repede din anul 1851, inundaţii care au distrus mai multe case din localităţile Uilacul de Criş, Tileagd, şi Posolaca, localităţi aşezate foarte aproape de malurile Crişului Repede, iar în perioada respectivă nu au existat nici un fel de îndiguiri pentru apărare a localităţilor. Descreşterea din anul 1880 faţă de anul 1870 se datorează epidemiei de holeră existentă în aniM870-1873, epidemie care pur şi simplu a pustiit localităţile Bihorului. Odată cu dispariţia acestor calamnităţi, a crescut în mod constant populaţia Tileagdului şi a satelor aparţinătoare. După anul 1867, a crescut în intensitate şi politica de asimilare a populaţiilor de alte etnii decât cea maghiară, promovată de guvernanţii din Budapesta. în mentalitatea guvernanţilor unguri predomina ideea că în Ungaria toţi cetăţenii sunt unguri însă, datorită unor conjucturi au fost deznaţionalizaţi, devenind vorbitori de alte limbi (slovacă, sârbă, croată, română sau germană. De la această bolnăvicioasă prezumţie, cercurile Guvernamentale de la Budapesta considerau că atribuţiile de bază ale tuturor autorităţilor, începând cu şcolile, familiile şi chiar bisericile indiferent de cult, ar fi acelea de a-i determina pe toţi locuitorii ţării să devină maghiari şi să nu se permită a se vorbi în altă limbă numai în limba maghiară, atât în locurile publice cât şi în familii. însăşi Kossut Lajos, conducătorul revoluţiei de la 1848 din Ungaria, în una din scrierile sale ridică problema „Maghiarilor romanizaţi din Transilvania" şi a necesităţiţi maghiarizării lor. Culmea!!! Pătrunşi de exageratul lor spirit patriotic, astăzi guvernanţii da la Budapesta s-au trezit şi constată cu tristeţe că Ungaria este singura ţară Europeană în care populaţia nu cunoaşte alte limbi în afară de limba maghiară. Pe măsura consolidării Statului Feudal maghiar şi al Voivodatului Transilvaniei, ofensiva împotriva formelor autohtone de organizare a fost tot mai mare şi mai puternică. Mai mult, maghiarii aşezaţi pe terenurile fertile ale Tileagdului, Posoloacăi şi Uilacul de Criş, au alungat românii de pe vetrele lor sau i-au asimilat. Aşa se explică faptul că la Recensământul populaţiei făcut de către organale Administraţiei statului ungar în anul 1880, apare următoarea situaţie
Sursa acestor date statistice este: „A Magyar Korona orszâgaiban az 1881. ev elejen vegrehajtott nepszămlălâs fobb eredmenyei megyek szerint, reszletezve II kotet - Budapest, 1882". La recensământul făcut tot de către autorităţile maghiare şi tot în anul 1880 a populaţiei după religii şi după limba maternă, situaţia se prezintă în felul următor: După religii
Observaţia scritorului: Rubrica celor aşa zişi „NECUNOSCUŢI" este în mod vizibil „trasă de păr". Aceşti necunoscuţi nu puteau fi decât români, cifră cu care trebuia să apară rnai puţini români în statistici. Exemplul cel mai elocvent este Tilecuşul, care cu toate ocaziile cercetate de cronicarii maghiari au fost recunoscuţi ca fiind numai români, iar în acest recensământ apare cu 14 necunoscuţi, de parcă ar fi fost Pecinegi. La Recensământul făcut tot de cătra autorităţile maghiare în 1910, rezultă următoarele cifre, după procedeul din anul 1880. în Tileagd erau în Bălaia erau în Poşolaca emu în Tilecuş erau 591 775 16 652 de români de români de români de români Şl
Şi şi
2528 38 569 17 maghiari maghiari maghiari maghiari Sursa datelor statistice ale acestui Recensământ au fost: „A Magyar Szent Korona orszăgânak 1910. evi Nepszâmlâlăsa Elso resz, a nepesseg fobb adatai kozseg es nepesebb pusztăk szerint. Budapest 1912 (Magyar statisztikai kozlemenyek. Uj sorozat kotet). în susţinerea adevărului istoric, îmi cer permisiunea a face unele precizări: Eu, care scriu aceste rânduiri, în perioada anilor 1948-1953, am lucrat la Uzina de Impregnat Traverse CFR. Tileagd, în incinta căreia locuiam cu familia având un copil de 3 ani. O ţărancă din Poşolaca, pe care o cunoşteam cu numele Korozsi Neni, ne aducea zilnic lapte pentru copii, atât nouă cât şi la alte familii din incinta uzinei. Când s-a apropiat Pastele credincioşilor ortodocşi, ne-a prevenit că de Paşti nu poate să vină cu lapte, fiindcă va fi sărbătoare mare. Când am căutat să o conving că nu sunt Pastele Ungurilor ci ale Românilor ,ne-a replicat: „Eu sunt româncă ortodoxă şi familia mea a avut numele de Crişan dar nu mai ştiu să vorbesc nici un cuvânt româneşte"! Nu ştia ca să spună nici bună ziua în limba ei de naştere. în altă ordine de iedei, tatăl meu s-a născut în anul 1886 în Tilecuş. Avea vârsta de 24 ani când s-a făcut recensământul populaţiei din 1910, erau numai, 156 de case în localitatea Tilecuş şi nu a cunoscut în localitate nici o persoană de etnie maghiară ca locatar al acestei localităţi. Ne punem întrebarea firească: De unde au apărut 17 maghiar în statistica acelui recensământ? ca locuitori ai Tilecuşului. Oare celelalte cifre sunt credibile?!! Această întrebare şi-au mai pus-o mulţi analişti români dealungul istoriei. în afară de români, în Tilecuş a mai fost o perioadă scurtă de timp un evreu, la care sătenii îi spunea Jidovul, dar acesta a spălat repede putina din lipsă de „Gheşeft". Şi scriitorul german Iulius lung a semnalat în lucrările sale din epocă, faptul că în Recensămintele din „UNGARIA" domneşte strădania de a evidenţia pe maghiari în număr mai mare decât cel existent în realitate. Yüklə 3,56 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||