Cuprins preambul capitolul I respectarea drepturilor omului în Republica Moldova

Avocaţii parlamentari au rezerve vizavi de reuşita implementării acestui document strategic în condiţiile în care acţiunile care urmează a fi întreprinse de autorităţile publice locale au caracter de recomandare. În altă ordine de idei, este regretabil că acest program nu prevede crearea Centrului republican de diabetologie, acţiune care a rămas nerealizată conform Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat ”MoldDiab” pentru anii 2006-2010. Or, creşterea speranţei de viaţă a bolnavilor de diabet zaharat, îmbunătăţirea stării de sănătate şi a calităţii vieţii, asigurarea accesului la tratament pot fi realizate doar prin elaborarea unor politici eficiente de combatere şi prevenire a acestei maladii, fapt ce presupune consolidarea eficientă a eforturilor structurilor sistemului de sănătate, altor autorităţi administrative centrale şi locale, organizaţiilor neguvernamentale locale şi internaţionale.
Cu toate eforturile întreprinse în Republica Moldova în cadrul programelor naţionale de control al tuberculozei, implementate în anii 1996-2000, 2001-2005, 2006-2010, o serie de factori, cum ar fi: incidenţa înaltă a tuberculozei în mai multe ţări ale regiunii, răspîndirea tuberculozei rezistente la mai multe preparate medicamentoase, apariţia formelor de tuberculoză cu rezistenţă extinsă la medicamente, tuberculoza în rîndul persoanelor infectate cu HIV şi celor din penitenciare, precum şi mobilitatea populaţiei, rămîn a fi o problemă prioritară de sănătate publică pentru Republica Moldova. Incidenţa globală a tuberculozei este de aproape trei ori mai mare decît media înregistrată în regiunea europeană.

În ultimii ani, rata de succes al tratamentului pentru cazurile noi de tuberculoză pulmonară cu microscopie pozitivă a sputei nu a crescut, din cauza numărului mare de eşecuri¹⁵⁹ (6,3% – în anul 2009, 20,2% – în anul 2010) şi abandonuri (13,9% – în anul 2009 şi 11,4% – în anul 2010), precum şi a cazurilor cu tuberculoză multirezistentă. Astfel, rata de succes al tratamentului cazurilor noi cu microscopie pozitivă a sputei a fost de 56,3% în anul 2009 şi 56,2% – în anul 2010, pe cînd ţinta strategiei DOTS¹⁶⁰ este de a trata cu succes cel puţin 85% din cazurile noi cu microscopie pozitivă a sputei.

Situaţia rămîne a fi gravă şi din cauza că înrolarea în tratament a pacienţilor cu tuberculoză mutidrogrezistentă este asigurată în proporţie de 70%. De asemenea, multidrogrezistenţa reprezintă unul dintre factorii care contribuie la menţinerea numărului înalt de decese cauzate de tuberculoză (590 cazuri în anul 2010, 503 cazuri – în anul 2011). În Republica Moldova, rata mortalităţii prin tuberculoză este înaltă şi în anul 2011 a constituit 14,1 cazuri la 100.000 locuitori, chiar dacă s-a micşorat comparativ cu anul 2010, cînd valoarea acestui indicator a fost de 16,5. Astfel, rata mortalităţii prin tuberculoză este de cca 2 ori mai mare decît media înregistrată în ţările din regiunea europeană, unde se atestă 6,93 cazuri la 100.000 locuitori.

În centrul atenţiei avocaţilor parlamentari s-au aflat cîteva cazuri de contaminare cu tuberculoză în instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova, care au demonstrat gradul de respectare a dreptului la ocrotirea sănătăţii, precum şi capacitatea instituţiilor statului de a asigura condiţiile necesare în acest sens. Apariţia focarelor de tuberculoză a fost posibilă din cauza abordării superficiale a problemei de profilaxie primară a acestei maladii şi depistării ei precoce, a ignorării cerinţelor elementare privind examinarea medicală şi neasigurării supravegherii adecvate a sănătăţii copiilor, a încălcărilor în activitatea medicilor de familie, nesupravegherii cuvenite a familiilor din cadrul grupurilor sociale cu risc sporit de îmbolnăvire, din care făceau parte membrii familiilor persoanelor infectate cu TBC.

Tote acestea oferă organelor de drept temei pentru investigarea neglijenţei în serviciu admisă de responsabilii din domeniu¹⁶¹.

Avocaţii parlamentari au solicitat Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei, autorităţilor publice locale întreprinderea de măsuri urgente în vederea lichidării focarelor de infecţie şi realizarea acţiunilor profilactice necesare pentru neadmiterea apariţiei unor noi cazuri de îmbolnăvire de tuberculoză.

Cazurile aflate în atenţia Centrului pentru Drepturile Omului dau dovadă că mobilizarea socială nu a atins nivelul la care să fie antrenate toate resursele şi capacităţile în lupta cu tuberculoza, iar educarea pacienţilor, prestatorilor de servicii de sănătate şi informarea publicului încă nu sînt considerate activităţi de importanţă majoră¹⁵.

Avocaţii parlamentari atenţionează că tuberculoza reprezintă o provocare pentru politica de sănătate publică. Este cea mai răspîndită dintre bolile infecţioase la om şi este declarată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii o urgenţă de sănătate publică la nivel mondial.

Grija faţă de sănătatea populaţiei reprezintă un obiectiv de o importanţă primordială în politica oricărui stat, deoarece sănătatea constituie valoarea cea mai de preţ şi componenta indispensabilă a dezvoltării şi prosperării sociale.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sănătatea drept o “stare de bine, completă din punct de vedere fizic, psihic şi social, şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii”. Această formulă relevă faptul că sănătatea populaţiei este determinată de o gamă largă de factori: economici, sociali, ambientali, ereditari, caracteristici individuale, inclusiv stilul de viaţă al fiecărui individ. Astfel, sănătatea presupune, drept condiţii indispensabile, securitatea economică şi socială, relaţiile interpersonale şi sociale armonioase, un mediu sigur şi sănătos de muncă şi trai, calitatea adecvată a apei potabile, a aerului şi a solului, alimentare suficientă şi raţională, completate cu un stil de viaţă sănătos şi acces la servicii de sănătate de calitate.

Formarea unui comportament adecvat şi responsabil în menţinerea sănătăţii la adolescenţi prin intermediul mass-media, literaturii, cinematografiei etc., asigurarea accesului liber la informaţii privind sănătatea sexuală şi reproductivă, stimularea participării adolescenţilor şi tinerilor la adoptarea deciziilor privind propria sănătate sînt doar cîteva direcţii prioritare incluse în Politica Naţională de Sănătate¹⁶², care au drept scop menţinerea şi fortificarea tinerei generaţii.

Conform Strategiei Naţionale a sănătăţii reproducerii, la capitolul ”sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor” se regăsesc: implementarea educaţiei sexuale în cel puţin 80% instituţii de învăţămînt şcolar din ţară; sporirea nivelului de informare şi educare a adolescenţilor şi tinerilor în sănătatea sexual-reproductivă cu peste 80%; reducerea ratei sarcinilor la adolescente cu 30%; reducerea incidenţei sifilisului la adolescenţi cu 20%.

Astfel, conform Programului naţional de promovare a modului sănătos de viaţă pentru anii 2007-2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 658 din 12.06.2007, Ministerului Educaţiei îi revine sarcina de a implementa curriculumul “Educaţie pentru sănătate” ca obiect de studiu obligatoriu în clasele I-XII.

Potrivit Planului de activitate al Ministerului Educaţiei pentru anul 2012, obiectivul ”Promovarea modului sănătos de viaţă” va fi realizat în semestrul II al anului 2012 prin implementarea cursului opţional ”Decizii pentru un mod sănătos de viaţă” în instituţiile de învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate (în 22 de colegii, 44 de şcoli profesionale şi 2 licee profesionale). Scopul cursului este de a forma studenţilor abilităţi necesare pentru un stil sănătos de viaţă. În cadrul disciplinei vor fi studiate aşa teme ca: stereotipuri de gen şi decizii, relaţii interpersonale, combaterea tabacismului, narcomaniei, violenţei, prevenirea HIV/SIDA, nutriţia şi activitatea, abuzul sexual, sănătatea sexual-reproductivă, infecţiile cu transmitere sexuală, planificarea unui mod sănătos de viaţă etc.

Între timp statisticile nu sînt deloc optimiste. În pofida măsurilor întreprinse de guvern la nivel de politici, rata sarcinilor la adolescente şi incidenţa bolilor venerice nu a scăzut considerabil. Dimpotrivă, se înregistrează o creştere a indicatorilor naşterilor la vîrsta de 15-16 şi 17 ani, rata sporită a întreruperilor de sarcină, sporirea morbidităţii prin sifilis la adolescenţii cu vîrsta cuprinsă între 15-17 ani. Indicele morbidităţii prin gonoree şi sifilis la adolescenţii cu vîrsta cuprinsă între 15 şi 17 ani nu înregistrează scăderi esenţiale (morbiditatea prin sifilis: 2011 – 119 cazuri, 2010 – 93 cazuri, 2009 – 120 cazuri; morbiditatea prin gonoree: 2011 – 46 cazuri, 2010 – 74 cazuri, 2009 – 74 cazuri)¹⁶³.

În urma examinării celui de-al doilea raport periodic prezentat de către Republica Moldova Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale¹⁶⁴ înaltul for internaţional şi-a arătat îngrijorarea în legătură cu retragerea din curriculum a cursului ”Deprinderi de viaţă” şi a recomandat ca implementarea Strategiei naţionale a sănătăţii reproducerii pentru anii 2005-2015 să prevadă includerea în curriculumul şcolar a unui curs despre drepturile sexuale şi reproductive.

În situaţia descrisă avocaţii parlamentari consideră nejustificate acţiunile/inacţiunile Guvernului vizavi de implementarea politicilor naţionale în domeniul educaţiei pentru sănătate şi a recomandărilor Comitetului pentru drepturile economice, sociale şi culturale şi recomandă implementarea studierii obligatorii a cursului ”Decizii pentru un mod sănătos de viaţă” în licee, în colegii şi în şcoli profesionale astfel încît să fie asigurată informarea şi educarea tuturor adolescenţilor şi tinerilor în domeniul sănătăţii sexual-reproductive, indiferent de tipul învăţămîntului ales.

5. 
   Respectarea dreptului la muncă şi la protecţia muncii
   

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii, consfinţit în articolul 43 din Legea Supremă a Republicii Moldova, reprezintă unul din drepturile fundamentale şi inalienabile ale omului, or, pentru majoritatea persoanelor munca constituie unica sau cea mai importantă sursă de venit şi existenţă, implicit pentru asigurarea cu pensii la bătrîneţe.

În anul de referinţă petiţiile în care se invocă încălcarea dreptului la muncă şi la protecţia muncii, adresate avocaţilor parlamentari au fost în creştere faţă de anul 2010, cu 21,5%.

În adresările la Centrul pentru Drepturile Omului cetăţenii invocă probleme legate de: restanţe la salariu, neeliberarea în termen a carnetului de muncă, refuzul înregistrării ca şomer, nivelul de salarizare insuficient, neatractiv pentru populaţia aptă de muncă; neexecutarea/executarea tardivă a deciziilor judecătoreşti privind restabilirea în funcţia anterior deţinută.

Situaţia pe piaţa forţei de muncă rămîne în continuare dificilă. Angajarea în sectorul informal fără contract de muncă şi plata salariului „în plic", locuri de muncă ce nu satisfac necesităţile şomerilor (salarii mici, condiţii neadecvate de muncă), evoluţia demografică nefavorabilă care se manifestă în scăderea numărului şi îmbătrînirea populaţiei, intensificată de migraţia forţei de muncă, deficienţe la încadrarea tinerilor pe piaţa muncii sînt unele dintre problemele-cheie care, în opinia avocaţilor parlamentari, afectează grav piaţa muncii şi, implicit, dezvoltarea economică, cu impact negativ asupra calităţii de viaţă cetăţenilor.

Datele oficiale arată că în  sectorul informal au lucrat 11,9% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar 30,6% au avut un loc de muncă informal.¹⁶⁵

Întrucît munca nedeclarată are implicaţii negative atît la nivel economic, cît şi social, nefiind evidenţiată scriptic, fiscalizată, protejată, asigurată sau asistată social, lucrătorul fiind la discreţia celui în folosul căruia se prestează munca, aprobarea Planululi de acţiuni privind minimizarea practicii de achitare a salariilor “în plic” şi “muncii la negru”¹⁶⁶ este un prim pas important spre atenuarea acestui fenomen.

În acelaşi timp, considerăm că un studiu amplu privind factorii care favorizează acest fenomen este extrem de necesar pentru a determina consecutivitatea de realizare a acţiunilor în acest scop, astfel încît acţiunile elaborate să determine înlăturarea, în primul rind, a acestor factori. Din lista factorilor menţionaţi putem enumera următorii: costurile fiscale, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi medicale prea mari; proceduri administrative complicate şi birocratice; nivelul înalt al şomajului, sărăciei, deoarece într-un asemenea climat angajaţii sînt nevoiţi să renunţe la orice asigurare sau la alte drepturi. În mod special, avocaţii parlamentari încurajează campaniile de informare şi sensibilizare la nivel naţional şi local, cu participarea partenerilor sociali, a autorităţilor publice, agenţiilor de ocupare a forţei de muncă, precum şi a organelor de control şi sancţionare, pentru a preveni efectele nefaste a muncii ”la negru”.

În lupta împotriva muncii nedeclarate autorităţile trebuie să aibă o abordare de ansamblu, care să implice politici eficiente de ocupare a forţei de muncă, remunerare adecvată, asigurare a unui grad maxim de transparenţă şi accesibilitate a sistemelor de impozitare şi protecţie socială şi, în ultimă instanţă, introducerea de proceduri mai riguroase de control şi sancţionare. Or, sîntem de părerea că nu atît sancţiunile foarte dure, cît o informare mai bună ar fi pe măsură să determine angajaţii să exercite presiuni asupra patronului care plăteşte salarii ”la plic”.

În observaţiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale

”Comitetul recomandă Statului să întreprindă paşi concreţi, inclusiv prin îmbunătăţirea Strategiei naţionale de angajare în cîmpul muncii pentru anii 2007-2015, pentru a asigura dreptul la muncă şi a reduce semnificativ rata de şomaj, în special în rîndul celor mai dezavantajate şi marginalizate persoane şi grupuri....”¹⁶⁷.

Rata şomajului în trimestrul IV al anului 2011 a înregistrat la nivel de ţară valoarea de 6,2%, fiind mai mică faţă de aceeaşi perioadă a anului 2010 (7,5%). Disparităţile între rata şomajului în mediul urban şi rural sînt semnificative şi în anul 2011, respectiv de 8,0% şi 4,4%. În rîndurile tinerilor (15-24 ani) rata şomajului a constituit 14,0%, iar în categoria de vîrstă 15-29 ani –11,4%.¹⁶⁸ 

Deşi potrivit statisticilor oficiale rata şomajului a înregistrat o uşoară diminuare, problema ocupării forţei de muncă rămîne în continuare acută.

La evidenţa Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la începutul anului 2011, se aflau 40 719 persoane, încă 67 254 fiind înregistrate pe parcursul anului 2011. Dintre acestea doar 13 548 au fost plasate în cîmpul muncii, iar 9 545 au beneficiat de ajutor de şomaj.

Populaţia inactivă de 15 ani şi peste a reprezentat 59,1% din totalul persoanelor de aceeaşi categorie de vîrstă.

Sînt afectate în mod considerabil de riscul şomajului persoanele tinere, categoriile socialmente vulnerabile, persoanele cu dizabilităţi, fără un loc stabil de trai, eliberate din locurile de detenţie sau din instituţiile de reabilitare socială, persoanele care locuiesc în localităţile rurale.

Cetăţeanul N. a menţionat în adresarea către Reprezentanţa Bălţi a Centrului pentru Drepturile Omului că Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun. Bălţi i-a refuzat înregistrarea ca şomer, pe motiv că nu a prezentat certificatul actualizat forma nr.9, eliberat de Î.S.”Registru”. Pe de altă parte, petiţionarul a invocat că, din lipsa resurselor financiare, nu poate prezenta acest certificat. Acesta se eliberează contra plată (70 lei) în decurs de 7 zile.



În cadrul audienţei efectuate în oraşul Taraclia de Reprezentanţa Centrului din Cahul cet. G., mamă a doi copii, a relatat că de 7 luni de zile nu a primit salariul de la Ţcoala de Arte din Taraclia, astfel rămînînd fără nicio sursa de existenţă.

Pe marginea acestui caz Centrul a intervenit către autorităţile responsabile, preţedintele raionului ţi Inspecţia teritorială de Muncă Cahul, întru restabilirea în drept atît a petiţionarei, cît ţi a tuturor angajaţilor instituţiei vizate. În rezultatul intervenţiei, în luna noiembrie 2011 salariaţii au primit salariul pentru patru luni, iar în luna ianuarie 2012 restanţele la salariu au fost achitate integral.




Urmare a examinării la Centrul pentru Drepturile Omului a unor cazuri particulare, identificăm o categorie aparte de cetăţeni neîncadraţi în cîmpul muncii, dar care nu sînt înregistraţi ca şomeri, fie din cauza procedurii anevoioase de acumulare a actelor necesare pentru prezentare la Agenţia pentru Ocupare a Forţei de Muncă, care implică resurse financiare şi timp, fie sînt descurajaţi de ofertele propuse de agenţie. Cetăţenii afirmă că în cele mai dese cazuri ofertele Agenţiei nu corespund cerinţelor, fapt ce îi impune să caute un loc de muncă peste hotarele ţării. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în trimestrul IV al anului 2011, circa 22,4 mii de persoane erau descurajate în a-şi găsi un loc de muncă potrivit. Această situaţie reflectă disproporţia mare existentă între cerere şi ofertă pe piaţa muncii.

Neachitarea salariului constituie o altă problemă invocată de cetăţeni în adresările către avocaţii parlamentari atît în oficiu, cît şi în cadrul audienţelor în teritoriu.

Potrivit datelor furnizate de Biroul Naţional de Statistică, în luna decembrie 2011, suma datorată pentru remunerarea muncii (datorii cu termen de achitare expirat) constituia 110 171,7 mii lei.

Găsirea unor soluţii de protejare a locurilor de muncă existente şi de stimulare a creării de noi locuri de muncă trebuie să fie una din direcţiile prioritare ale politicilor statului în acest domeniu, astfel încît rata şomajului să scadă cît mai mult. Pentru atingerea obiectivului de creştere a gradului de ocupare, se impune înfăptuirea unor acţiuni, cum ar fi: creşterea şi dezvoltarea economică durabilă care să aibă ca efect sporirea numărului locurilor de muncă, mai ales în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii şi în cel al serviciilor; o politică adecvată de creştere a veniturilor obţinute din muncă, sporirea substanţială a salariului minim garantat; adaptarea permanentă a sistemului de formare iniţială şi de formare profesională continuă la cerinţele pe termen lung ale pieţei muncii; combaterea muncii la negru şi, respectiv, extinderea pieţei oficiale a muncii; realizarea în continuare de programe speciale adresate grupurilor de persoane care se confruntă cu dificultăţi de integrare pe piaţa muncii (tineri, persoane cu dizabilităţi, persoane de etnie romă, etc.).

Examinarea mai multor sesizări cu acest subiect a permis constatarea unor deficienţe la achitarea restanţelor la plata salariilor. Organele de stat abilitate cu funcţii de control întreprind acţiuni în privinţa angajatorilor, aplicînd amenzi, sechestrînd conturile bancare, stopînd activitatea întreprinderii. În anumite cazuri, aceste acţiuni însă nu au efectul scontat - de a soluţiona problema, ci dimpotrivă generează şi mai multe dificultăţi.

Un caz elocvent ar fi situaţia de la S.A.”Anchir”. Examinarea adresării unui grup de cetăţeni, angajaţi ai societăţi pe acţiuni vizate, a trezit îngrijorarea avocaţilor parlamentari vise-a-vise de acţiunile autorităţilor investite cu atribuţii de control şi sancţionare¹⁶⁹, care prin numeroasele sale intervenţii, în unele cazuri cu disensiuni pe interior, au periclitat activitatea întreprinderii. Investigaţiile preliminare au scos în evidenţă existenţa mai multor litigii cu caracter civil şi penal, unde avocaţii parlamentari nu au mandat de a interveni, care au primejduit activitatea agentului economic şi, drept consecinţă, lipsirea angajaţilor de unica sursă de existenţă.

Printre cauzele care au influenţat asupra înrăutăţirii situaţiei, potrivit agentului economic, se enumeră întreruperile în furnizarea gazelor naturale¹⁷⁰, care, de altfel, i-au adus şi prejudicii considerabile, în valoare de 64 665 463,52 lei în perioada anilor 2009-2011¹⁷¹. Ca rezultat întreprinderea a devenit în imposibilitate de a achita salariile a circa 298 de angajaţi.

În cadrul vizitei efectuate de avocatul parlamentar la întreprindere, angajaţii s-au plîns că au rămas fără unica sursă de existenţă. Asta pentru că unii dintre ei au la întreţinere 2-5 şi mai mulţi copii, iar alţii sînt de vîrstă înaintată, încadraţi în grad de invaliditate sau au la îngrijire persoane cu dizabilităţi.

În condiţiile unui deficit de locuri de muncă, avocaţii parlamentari consideră că autorităţile responsabile ar trebui să depună eforturi pentru găsirea unor soluţii optime pentru asemenea cazuri, astfel încît măsurile întreprinse să nu afecteze activitatea întreprinderii şi, respectiv, pe salariaţi.

Pornind de la dispoziţiile constituţionale, prevăzute în art.126 alin.(2), statul şi-a asumat angajamentul să asigure sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii.

Totodată, ratificînd Carta Socială Europeană,¹⁷² în vederea exercitării efective a dreptului la muncă, statul s-a angajat să recunoască drept unul dintre principalele obiective şi responsabilităţi realizarea şi menţinerea celui mai ridicat şi posibil stabil nivel de ocupare a forţei de muncă, pentru realizarea ocupării depline; să protejeze de o manieră eficientă dreptul lucrătorului de a-şi cîştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă.

Un alt element important, care merită o atenţie deosebită din partea autorităţilor ţine de costul forţei de muncă - salarizarea echitabilă.

Deşi datele statistice pe ţară arată că salariul mediu lunar din economia naţională, în anul 2011, a înregistrat o mărire faţă de anul 2011 în valoare nominală cu 11,6%, dar ajustat la indicele preţurilor de consum – cu 3,7%, constituind 3193,9 lei,¹⁷³ nu putem afirma că această creştere a influenţat în ascensiune şi bunăstarea populaţiei (vezi Capitolul I §9 Dreptul la asistenţă şi protecţie socială).

Rămîne în continuare un decalaj sporit dintre salariul lunar după tipul de activităţi economice, forme de proprietate, în profil teritorial, dar, care însumate, influenţează asupra tabloului general pe ţară. Astfel, dacă angajaţii din domeniul financiar primesc în mediu 6616,3 lei, din domeniul energiei termice, gaze şi apă – 5146,7 lei, cei din agricultură, economia vînatului şi silvicultură – 1938,9 lei, iar din piscicultură – 1640,5 lei.

În contextul celor expuse, avocaţii parlamentari recomandă asigurarea protecţiei cetăţeanului prin elaborarea de mecanisme eficiente, inclusiv majorarea salariului minim pe ţară, salariului tarifar al angajaţilor din sectorul bugetar pînă la nivelul minimului de existenţă, prin stabilirea unor etape concrete în acest sens.

Totodată, avocaţii parlamentari subliniază necesitatea de a efectua un studiu privind oportunitatea recunoaşterii de către Republica Moldova a paragrafelor 1 şi 2 din art. 4 al Cartei Sociale Europene revizuite.¹⁷⁴

Un alt subiect abordat în adresările cetăţenilor la Centrul pentru Drepturile Omului se referă la încălcarea dreptului la muncă de către unele autorităţi publice centrale şi locale, în special, fiind menţionate Primăria municipiului Chişinău, Ministerul Educaţiei, Ministerul Afacerilor Interne, etc.¹⁷⁵ Petiţionarii au invocat nerespectarea legislaţiei muncii în cadrul procedurii de concediere, precum şi tergiversarea neîntemeiată a restabilirii în funcţie în baza deciziei judecătoreşti irevocabile.

Este regretabil faptul că, deşi există un titlu executoriu, încă din anul 2009, prin care Primarul General al municipiului Chişinău este obligat să încheie contract individual de muncă cu cetăţeanul A., pînă la moment, demnitarul refuză să se conformeze acestei decizii judecătoreşti.¹⁷⁶

Asemenea acţiuni sînt calificate ca inadmisibile şi contrare dezideratelor constituţionale şi prevederilor din actele internaţionale la care Republica Moldova este parte, acte ce recunosc respectarea dreptului la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al hotărîrilor judecătoreşti definitive.

Totodată, ombudsmanii atenţionează asupra unor eventuale condamnări ale Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind aceste cazuri.

Trebuie de menţionat, Curtea a constatat în mod repetat că procedurile privind reintegrarea

în serviciu sînt de o „importanţă crucială” pentru reclamanţi şi că, de fapt, ele trebuie examinate cu „promptitudine”.

Curtea a notat că dificultăţile specifice la care persoana este supusă cînd ea este privată în mod ilegal de salariu, chiar pentru o perioadă scurtă de timp, au fost luate în consideraţie de către legislatorul naţional în articolul 208 din Codul de procedură civilă¹⁷⁷, care făcea ca hotărîrile judecătoreşti privind reintegrarea în serviciu şi plata unei părţi a salariului să devină executorii imediat.¹⁷⁸

Mai mult, statul s-a angajat să recunoască prevederile articolului 24 al Cartei Sociale Europene (revizuite)¹⁷⁹, privind asigurarea exercitării efective a dreptului la protecţie în caz de concediere, care prevede dreptul lucrătorilor de a nu fi concediaţi fără un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului.

5. 
   Dreptul la asistenţă şi protecţie socială