O chemare înaltă în viaţa unui creştin este să-L servească pe Dumnezeu piin ser-
virea altora. Pavel a spus: „Noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul lsus
Cristos. Noi sutem robii voştri, pentru lsus" (2.Corinteni 4:5). El laudă bisericile din
Macedonia, „care s-au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui
Dumnezeu" (2.Corinteni 8:5). E mai uşor să credem că-L servim pe Dumnezeu, pe
care nu L-am văzut, decît să servim nişte oameni pe care îi vedem zi de zi. Totuşi,
suntem sfătuiţi să-i servim pe alţii „ca nişte ispravnici ai harului felurit al lui Dum-
nezeu" (1 .Petru 4:10).
ATITUDINEA UNUI SERV. Servirea începe în inimă. Un serv e acela care ia
poziţie umilă ca să se poată concentra asupra nevoilor altora. El e doritor să facă
munca murdară, sarcinile umile, lucrul „din culise". Acţiunile lui nu sunt motivate
de „duh de ceartă [ambiţie egoistă] sau slavă deşartă". Pe serv îl interesează mai
mult nevoile altora decît ale lui (Filipeni 2:3-4). Motivaţia servirii lui e iubirea (Ga-
Iateni5:13).
ACŢIUNILE UNUI SERV. Noi suntem chemaţi să servim conducătorii spiri-
tuali şi credincioşii din biserică (Romani 16:1). Suntem îndemnaţi să facem bine tu-
turor oamenilor, şi mai ales fraţilor în credinţă (Galateni 6:10). Lucrarea practică
este necesară pentru cei ce sunt în nevoie - fie fizic, fie spiritual (Proverbe 31:20).
Servirea poate implica un risc personal, cum a fost cu Priscila, Acuila (Romani 16:
4) şi Epafrodit (Filipeni 2:25-30). Poate să ceară investiţii de timp sau posesiuni.
Femeia sunamită a făcut o cameră specială pentru profetul Elisei (2.Regi 4). Epafra
a fost un serv credincios care i-a încurajat pe alţii să crească în credinţă în Cristos şi
în iubire pentru toţi sfinţii (Coloseni 1:7). Dorea „făcea o mulţime de fapte bune şi
milostenii" (Fapte 9:36). Printre altele, a cusut haine şi cămăşi pentru văduve. Ser-
virea implică de asemenea supunere faţă de autoritatea aşezată de Dumnezeu. Iosif
a fost evidenţiat pentru slujba lui de încredere faţă de mai-marii lui (Geneza 39). A
face o ispravă bună de lucru este o formă esenţială de servire (Efeseni 6:5-8).
