Curs biblic intermediar

Pretenţia de autoritate a Bibliei

„Toată Scriptura e insuflată de Dumnezeu" (2.Timotei 3:16). Sfînta Scriptură

provenea de la Dumnezeu, care o „insuflase" prin oameni. „Oamenii au vorbit de la
Dumnezeu, mînaţi de Duhul [Spiritul] Sfînt" (2.Petru 1:21). Scriptura a fost dată
„nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la
Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucruri duhovniceşti"
(1 .Corinteni 2:13). Aceasta nu arată în ce mod a „insuflat" Dumnezeu Scriptura. Dar
afirmaţiile de mai sus se referă la întreaga Scriptură; cuvintele ei nu sunt produsul
doar al inteligenţei omeneşti, ci sunt cuvintele Duhului lui Dumnezeu. De aceea pu-
tea să Se refere Isus la ceea ce a spus Dumnezeu (Matei 15:4). Nici cea mai mică
părticică de literă nu va trece (Matei 5:18-19). Scriptura nu poate fi desfiinţată (loan
10:35). Ea trebuie să fie împlinită, a spus Isus. Cum ar putea fi altfel, cînd ea vine
din „gura lui Dumnezeu" (Matei 4:4)?

Profeţii au fost pur şi simplu trimişii lui Dumnezeu (Matei 11:10). Ei au fost băr-

baţi prin care „vorbea" Cuvîntul Domnului. De la Moise încoace, profeţii au pretins
mereu acest lucru (Exod 4:10-16; Deuteronom 4:2; Ieremia 1:7-9; 9:12; Isaia 40:5;
58:14; Arnos 3:8; Mica 4:4). Expresia „Aşa vorbeşte Domnul" survine de circa 2600
de ori în Vechiul Testament. Scriitorii au recunoscut unul după altul autoritatea ace-
lora care fuseseră înainte de ei şi au fost atenţi să nu-i contrazică.

Noul Testament citează repetat Vechiul Testament ca şi „Cuvîntul lui Dumnezeu"

sau ca „Sfînta Scriptură" (Romani 1:2). O mare parte din Noul Testament e compus
de fapt din citate vechitestamentale. Pavel a vorbit cu aceeaşi exprimare despre pro-
priile lui scrieri (1.Corinteni 14:37). Petru aşează scrierile lui Pavel [Paul] pe ace-
eaşi treaptă cu scrierile vechitestamentale (2.Petru 3:15-16). Scrierea Noului Testa-
ment a fost însoţită de autoritate divină (Matei 10:19-20; loan 14:26; 16:12,15).
Ultima carte a fost atribuită lui Dumnezeu (Apocalipsa 1:1) şi se încheie cu o aver-
tizare împotriva adăugării sau scoaterii unui cuvînt din ea (Apocalipsa 22:18-19).
Biblia vorbeşte despre sine ca despre Cuvîntul lui Dumnezeu, care este „viu şi lucră-

tor" (Evrei 4:12) şi o „sămînţă care nu putrezeşte" şi care duce la naşterea din nou

a unui om (1.Petru 1:23). în Biblie găsim profeţie şi împlinire, indicaţie şi trimitere
în cărţi, pretenţie de autoritate şi recunoaştere a autorităţii. în Biblie avem 66 de
cărţi diferite, care au fost scrise de mai mult de 40 de bărbaţi într-o perioadă de peste
1500 de ani şi care se potrivesc una cu alta ca pietrele într-o construcţie măreaţă.
Biblia este cea mai importantă carte dată vreodată oamenilor.