Curs biblic intermediar

Lecţia 11

Sfinţenia personală

Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu sfînt. înfăţişarea Lui e înfricoşătoare. Apa-

riţia Lui 1-a făcut pe un profet al lui Dumnezeu să i se schimbe culoarea feţei (Daniel
10:8), iar pe un altul să strige că e pierdut (Isaia 6:5). Un alt om al lui Dumnezeu a
căzut la picioarele Lui ca mort (Apocalipsa 1:17). îngerii care păzesc sfinţenia lui
Dumnezeu strigă neîncetat înaintea tronului lui Dumnezeu: „Sfînt, sfînt, sfînt" (Isaia
6:3; Apocalipsa 4:8). Nimic necurat nu poate veni de acolo de unde locuieşte El
(Apocalipsa 21:27). Fără sfinţenie, nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12:14).
De aceea, poporul lui Dumnezeu trebuie să fie un popor sfînt, şi tocmai la aceasta
ne-a chemat Dumnezeu (Efeseni 1:4). El spune: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfînt"
(1.Petru 1:16; cf. Levitic 11:44; 19:2).

Dacă nu am înţeles cu adevărat această stare de fapt, ne aflăm în pericolul de a

avea standarde scăzute pentru viaţa noastră personală. A.W. Tozer a spus: „Am în-
văţat să trăim cu nesfinţenie, şi am ajuns pînă acolo că o privim ca ceva obişnuit şi
cotidian".¹ Pe baza acestei lejerităţi presupunem că un mod de viaţă păcătos şi o ier-
tare „uşoară" sunt perfect acceptabile. Dar cei care continuă în imoralitate sexuală,
în alcoolism şi în lucruri asemănătoare nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu, in-
diferent cît de siguri s-ar putea simţi cînd se roagă şi merg la biserică (l.Corinteni
6:9-10; Galateni 5:19-21; Apocalipsa 22:15). Credinciosul este chemat să fugă de
imoralitate (l.Corinteni 6:18). Deoarece cuvîntul „sfînt" este aplicat Duhului, Scrip-
turii şi lui Cristos însuşi, nu are o însemnătate de valoare inferioară cînd ne este apli-
cat şi nouă.

Cuvinte ca „a sfinţi", „sfinţenie", „a consacra" vin din aceeaşi rădăcină, „sfînt".

înţelesul de bază e „a sorta, a separa, a pune deoparte". Aceste cuvinte apar de peste
800 de ori în Biblie. Nişte obiecte moartej ca vasele din templu, au fost privite ca
sfinte cînd au fost folosite pentru Dumnezeu. Israel este considerat ca „popor sfînt",
pentru că a fost pus deoparte pentru obiectivele lui Dumnezeu în Vechiul Testament.
Acelaşi lucru e valabil şi pentru poporul lui Dumnezeu din Noul Testament. Dumne-
zeu vorbeşte despre faptul că El însuşi Se sfinţeşte, pentru că El este sfînt. Aceasta
indică absoluta puritate a Fiinţei Sale şi completa Sa separare de orice pată.

Aspecte ale sfinţeniei

1. 
   SFINŢENIE POZIŢIONALĂ. Cînd ne încredem în Isus Cristos ca Domnul şi
   Salvatorul nostru, suntem aduşi într-o poziţie de sfinţire eternă (Fapte 26:18; l.Co-
   rinteni 1:30; 6:11; Evrei 10:10,14). Noi suntem făcuţi sfinţi prin aceea că suntem „în
   Cristos" (2.Corinteni 5:17). De aceea numeşte Dumnezeu pe fiecare credincios ca
   „sfînt", ceea ce reiese din salutările epistolelor apostolului Pavel (l.Corinteni 1:2).
   Prin graţie ni se dă o sfinţenie pe care altfel ne-ar fi cu neputinţă s-o dobîndim.
   
2. 
   SFINŢENIE PROGRESIVĂ. „Progresiv" implică un proces de a deveni sfînt
   în practică. Aceasta este sfinţenia pentru care Se roagă Cristos (loan 17:17). Poziţia
   noastră în Cristos trebuie să fie pentru noi un imbold de a trăi în realitate ceea ce
   suntem în sens spiritual, adică în ochii lui Dumnezeu. Nesfinţenia e o caracteristică
   

56

a oamenilor depravaţi pe care îi aşteaptă judecata eternă a lui Dumnezeu (l.Timotei

1:9-10; 2.Timotei 3:2-5). Suntem chemaţi să ne curăţim „de orice întinăciune a căr-
nii şi a d îhului, şi să ne ducem sfinţenia pînă la capăt, în frica de Dumnezeu" (2.Co-
rinteni 7:1). Practicile nevrednice sunt legate de avertismente severe şi pedepse as-
pre (l.Corinteni 11:27-31). Suntem îndemnaţi ca în viaţa aceasta - nu numai în cea
viitoare - să urmărim sfinţenia (l.Tesaloniceni 4:7; 2JPetru 3:11).

Această sfinţenie practică sau zilnică cuprinde atît punerea deoparte sau sepa-

rarea pentru Dumnezeu, cît şi separarea de rău. Noi trebuie să fim puşi deoparte
pentru a atinge obiectivele lui Dumnezeu (Numeri 6:2) şi pentru a putea fi folosiţi de
Domnul (2.Timotei 2:21). Aceasta este o disponibilitate sfîntă faţă de Dumnezeu.
Dar mai suntem chemaţi şi să ne separăm de orice fel de întinare. Aceasta include
lucruri ca imoralitatea sexuală (curvia,l.Tesaloniceni 4:3), „poftele firii pămînteşti
[carnale] care se războiesc cu sufletul" (1 .Petru 2:11), ca şi „tot ce se pare rău" (1 .Te-
saloniceni 5:22). Nu trebuie să ne înjugăm „la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi",
ci să ne ţinem la distanţă de orice asemenea legături (2.Corinteni 6:14-17).

3. SFINŢENIE PERFECTĂ. De abia cînd îl vom vedea pe Isus în cer - şi nu îna-

inte" - vom fi eliberaţi pe deplin şi pentru totdeauna de orice pată. După moarte vom
avea o sfinţenie definitivă, perfectă în toate domeniile (Coloseni 1:22; Efeseni 5:27;
l.Ioan 3:2; Iuda 24). Pînă atunci nu putem aştepta perfecţiune în acest sens.