Curtea de Apel Cluj Decizii relevante

Tribunalul verificând prin prisma probelor starea de fapt descrisă la acest punct din rechizitoriu a constatat că aceasta nu se confirmă. În primul rând, declaraţia părţii vătămate B.A. în care aceasta descria modalitatea în care a plecat din ţară, activitatea desfăşurată de aceasta în străinătate şi persoanele care au fost implicate a fost înlăturată din ansamblu probator întrucât proba nu a fost legal administrată. În cursul judecăţii, deşi partea vătămată a fost citată, audierea acesteia nu a putut avea loc întrucât este plecată din ţară. Din declaraţia martorei B.A. (fila 5 vol.VII, dosarul instanţei), mama părţii vătămate B.A., a rezultat că aceasta nu cunoaşte amănunte în legătura cu împrejurările în care fiica sa a plecat în Franţa şi nici cu activităţile pe care le-a desfăşurat acolo. În acelaşi sens este şi declaraţia martorului B.G. (fila 7, vol VII, dosarul instanţei).

4. La al patrulea punct din rechizitoriu, procurorul reţine că ,,în cursul lunii ianuarie 2002 numita C.I. era angajată ca bucătar la localul „E." din Sighetu Marrnaţiei, aparţinând inculpatului M.I.. Acolo 1-a cunoscut pe inculpatul D.T. care a abordat-o într-o zi şi i-a propus să lucreze în străinătate „ca să câştige mulţi bani" ( f. 35 - 42 ). Inculpatul a asigurat-o că el va fi cel care îi va găsi un loc de muncă, menţionând că nu era vorba despre prostituţie.

Datorită unor probleme personale grave ( susnumita era însărcinată în luna a Vll-a, fără ca mama sa să ştie, iar fătul era mort, după cum aflase în urma unui control medical ), C.I. s-a gândit că ar fi bine să accepte propunerea inculpatului. D.T. s-a oferit să o ajute în problema avută, astfel că la data de 10 ianuarie 2002 a trimis-o pe martoră însoţită de inculpatul D.R. ( nepot) în ..., unde a fost internată pe cheltuiala inculpaţilor care i-au achitat şi contravaloarea operaţiei precum şi comisionul medicului în valoare de 100 USD. La data de 22 ianuarie 2002 susnumita a fost externată fiind aşteptată de inculpatul D.R. care a condus-o la un atelier foto unde tânăra şi-a făcut poze tip paşaport pe care inculpatul le-a luat imediat. C.I. a fost transportată apoi de D.R. în Sighetu Marmaţiei, într-un apartament situat pe str. … nr.5, la parter, unde a fost cazată. Proprietarul acestui apartament era inculpatul S.Z.F. - f. 35 verso. In această locuinţă martora a fost aşteptată de inculpaţii D.T. şi S.Z.F., care i-au spus că va rămâne acolo până când va pleca în Franţa, fără a-i preciza la ce dată.

C.I. a rămas în apartamentul respectiv până la data de 15 martie 2002, în acest timp fiind întreţinută de inculpatul D.T. care plătea toate cheltuielile.

Prin luna februarie 2002 inculpaţii au adus-o şi pe partea vătămată U.I., pe care de asemenea intenţionau să o trimită în Franţa în aceleaşi condiţii. Din declaraţia martorei C.I. rezultă elemente care se coroborează cu depoziţiile părţii vătămate U.I., a cărei situaţie este descrisă la punctul 7 din rechizitoriu.

Într-o altă zi a mai fost adusă numita B.D., care împreună cu U.I. au fost apoi trimise la finele lunii februarie 2002 de inculpatul D.T. în Franţa - f. 35 verso, aceste aspecte fiind confirmate întocmai şi de către susnumite în declaraţiile lor ( f. 31 - 34 şi 7 - 12 ).

La data de 15 martie 2002, inculpatul D.T. i-a spus numitei C.I. că va pleca în Franţa şi ea, trimisă să lucreze pentru inculpatul M.I.. Susnumitei i s-a mai spus că va folosi cărţi de credit contrafăcute cu care va opera sustrageri de bani şi de bunuri. în realitate, intenţia inculpatului era aceea de a o exploata pe C.I. prin obligarea la practicarea prostituţiei, fără să ţină seama de starea sănătăţii sale.

Toate cheltuielile ocazionate de obţinerea paşaportului prin metoda binecunoscută au fost suportate de inculpatul D.T.. în data de 15 martie 2002 C.I. a fost trimisă împreună cu numita V.G. P., tânără traficată în străinătate în acelaşi scop - în jud. Satu Mare, loc. …., de unde au plecat în Franţa cu un microbus care efectua regulat curse de persoane spre Occident ( f. 35 verso ). Cu ocazia călătoriei, susnumitele au întâlnit-o în microbus şi pe partea vătămată T.A.B., trimisă de asemenea de D.T. în Franţa în aceleaşi condiţii şi scopuri ( f. 50 - 59 ).

La Paris tinerele au fost aşteptate de inculpatul M.I. care le-a cazat într-un hotel Etape iar a doua zi inculpatul M. a dus-o pe numita T.A.B. într-o altă zonă a capitalei franceze. C.I. şi V.G.P. au fost apoi mutate într-un hotel Formula I în zona …, dar după două zile inculpatul M. le-a cazat într-o casă închiriată unde susnumitele le-au întâlnit pe părţile vătămate G.M., R.A.L. şi C. zisă „C.", toate făcând parte din grupul de fete traficate de inculpaţi în Franţa şi exploatate ca prostituate.

De la aceste tinere, C.I. a aflat că ele sunt folosite pentru a practica prostituţia, în beneficiul inculpaţilor D.T. şi M.I., condiţii în care susnumita 1-a avertizat pe acest din urmă inculpat că nu este de acord să fie obligată să practice o astfel de activitate, deoarece din ţară i s-a promis cu totul altceva. M.I. a contrazis-o şi i-a impus să iasă la stradă împreună cu V.G.P. pentru a lucra ca prostituate. Datorită împrejurărilor total nefavorabile sieşi, numita C.I. a fost nevoită să se supună.

Timp de 3 săptămâni, numita C.I. a practicat prostituţia în beneficiul inculpatului M.I., câştigând aproximativ suma de 1.000 euro pe care inculpatul şi-a însuşit-o integral, permiţându-i să-şi păstreze doar mărunţiş pentru mâncare - f. 36.

La finele perioadei respective, M.I. s-a întors în România, astfel că V.G.P. şi C.I. au fost preluate de inculpatul P.E.G., împeună cu inculpatul D.M. ( zis „M.", recent condamnat de Tribunalul Maramureş pentru infracţiuni de trafic de persoane comise la Paris în aceeaşi perioadă în anul 2002 ) care le-au mutat într-un alt cartier parizian unde le-au obligat amândoi în continuare să se prostitueze. Intre timp, pe V.G. -potrivit declaraţiilor numitei C.I. - o luase inculpatul F.B.V. care o folosea ca prostituată în beneficiul său.

Pentru a le împiedica să economisească pe cont propriu din sumele câştigate, inculpaţii P.E.G. şi D.M. M. le-au ameninţat pe toate cu bătaia în cazul în care ar fi îndrăznit să reţină din banii obţinuţi. Mai mult, le-au impus şi tarife, respectiv 50 euro pentru relaţii sexuale normale şi 30 euro pentru relaţii sexuale orale - f. 36.

La scurtă vreme C.I. a fost bătută de inculpatul P.E.G., împărtăşind şi ea aceeaşi soartă cu celelalte fete exploatate, deoarece inculpatul le-a acuzat că l-au „trişat" şi au luat din banii câştigaţi din activitatea de prostituţie. C.I. 1-a contactat telefonic pe inculpatul D.T. cerându-i să nu mai fie folosită ca prostituată deoarece avea dureri cauzate de operaţie, însă inculpatul a refuzat, pretinzând că îi datorează suma de 3.000 euro pentru toate cheltuielile pe care el le-a investit în privinţa ei.

După o săptămână susnumita a fugit de la inculpaţi, refugiindu-se în cartierul …, însă după circa două săptămâni a fost găsită de inculpatul D.M. zis M. împreună cu B.A. ( condamnat şi el în aceeaşi cauză nr.7423/2002 a Tribunalului Maramureş ). Inculpatul D.M. a ameninţat-o şi i-a transmis că din acel moment se va prostitua pentru el, în caz contrar „va avea probleme cu ei" - f. 37. Numitei C.I. i s-a indus o puternică stare de teamă, astfel că timp de două nopţi a practicat prostituţia pentru inculpatul D.M. zis M., însă datorită faptului că a fost agresată de nişte clienţi, susnumita a refuzat să mai practice activitatea la care era obligată. Drept urmare, în ziua următoare D.M. a vândut-o unui proxenet originar din Braşov ( „A." ) cu suma de 3.000 de euro - f. 37.

După doar o zi, C.I. a fugit de la acest A. cu ajutorul unor cunoscuţi, întorcându-se în România în luna octombrie 2002 împreună cu soţul ei actual. Din estimările susnumitei a rezultat că totalul sumei realizate de ea ca prostituată şi însuşită de inculpaţi, a fost de 5.000 euro - f. 37.

Fiind audiată mama susnumitei, aceasta a confirmat faptul că fiica ei în perioada de referinţă s-a aflat în Franţa, însă nu i-a făcut cunoscut adevărul cu privire la situaţia pe care o îndura acolo - f. 43”.

Tribunalul a constatat că starea de fapt descrisă anterior la punctul al patrulea din rechizitoriu nu se confirmă. Astfel, instanţa a avut în vedere că declaraţia părţii vătămate C.I., avută în vedere de către procuror la fundamentarea acuzaţiei a fost exclusă ca fiind probă nelegal administrată. În cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a fost citată, dar din procesul verbal de căutare a rezultat că aceasta este plecată din ţară, astfel că audierea sa nu a mai fost posibilă. În cursul judecăţii a fost audiată martora C.I., mama părţii vătămate ( fila159, vol VII, dosarul instanţei), care nu a oferit însă nici un element de natură a susţine acuzaţia parchetului.

5. La punctul al cincilea din rechizitoriu se reţine că ,,la data de 9 februarie 2002, numita M.L.V. a fost racolată de inculpatul D.P.D. care a trimis-o în Franţa, la Paris, inculpatului P.E.G. ( f. 44 ). Acesta a obligat-o să se prostitueze, dar susnumita a refuzat. In aceste condiţii inculpatul P. a folosit ameninţări, avertizând-o că „n-ar trebui să uite că are un frăţior mic" - f. 44. Plecarea tinerei în Franţa s-a făcut fără ca mama sa P.A. să ştie ( f. 47 ). Paşaportul i-a fost obţinut de inculpatul D.P.D. în maniera binecunoscută.

Potrivit declaraţiei numitei M.L.V., a rezultat că timp de patru luni şi jumătate a fost silită să practice prostituţia în beneficiul inculpatului P.E.G., care a exercitat acte de violenţă fizică asupra ei, producându-i leziuni şi echimoze care s-au vindecat abia după trecerea unei perioade de 3 săptămâni ( f. 44 ). Din depoziţia mamei sale a reieşit că aproximativ la finele lunii mai 2002, fiica sa s-a întors într-o scurtă vizită acasă, după ce fusese bătută bestial de inculpat, care o ţinuse apoi închisă într-un apartament închiriat în cartierul … la fel ca şi pe B.A. ( f. 47 verso ). Motivele acelei agresiuni au avut-o la origine şi pe inculpata A.M., aceasta fiind cea care a descoperit că tânăra economisise circa 5.000 euro şi astfel a „denunţat-o" lui P.E.G.. Atât din declaraţiile numitei M.L.V., cât şi din cele ale mamei sale, a rezultat că în perioada celor 3 săptămâni în care tânăra a zăcut la pat, a fost tratată empiric de către inculpaţi, care îi puneau bucăţi de carne crudă pe faţă pentru a determina retragerea vânătăilor, iar în final, înainte ca ea să se întoarcă în ţară, P.E.G. a ameninţat-o că în situaţia în care va îndrăzni să povestească ce s-a întâmplat, îi va omorî fratele mai mic, T.V.M., în vârstă de doar 6 ani ( f. 44 şi 47 verso ). Toate acestea au indus susnumitei o puternică stare de groază, astfel că în România a refuzat să se prezinte la medic pentru a se trata, cu atât mai mult cu cât pe perioada cât a rămas acasă ( circa 3 săptămâni ) era căutată telefonic în mod regulat de către o persoană din familia D.. Din cauză că ameninţările au continuat, M.L.V. s-a întors din nou în Franţa - f. 48.

Ca efect al ameninţărilor respective, la două zile după plecarea tinerei, fratele ei mai mare, M.G.C., în vârstă de 18 ani, a fost bătut de im grup de tineri necunoscuţi care la sfârşit l-au avertizat că „asta se va întâmpla în cazul în care vor vorbi despre familia D." - f. 48, declaraţia martorei P.A.. Din aceste motive victima şi familia ei nu au sesizat organele de poliţie la acea vreme.

M.L.V. a fost abordată de inculpatul D.P.D. care i-a propus să se deplaseze în Spania cu inculpatul D.O. - f. 45. Din cauză că între timp organele de poliţie din cadrul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Cluj începuseră deja să efectueze cercetări, susnumita a fost chemată să dea declaraţii, însă ca urmare a terorii în care trăia, ea 1-a contactat telefonic pe inculpatul D.P.D. şi i-a cerut sfatul. Acesta a determinat-o să refuze să se prezinte la organele de poliţie, trimiţând-o în Franţa, de data aceasta cu inculpatul D.O., care a obligat-o să se prostitueze în continuare pentru el. Chiria i-a fost asigurată de B.A. ( f. 45 ).

Aproximativ prin luna august - septembrie 2002, M.L.V. a reuşit să fugă de la inculpatul D.O., după ce şi-a găsit paşaportul ascuns în locuinţa lui B.A.. Mama sa a confirmat acest aspect, precum şi faptul că inculpatul P.E.G. o caută de atunci hotărât s-o lichideze ( f. 46 şi 48 ). Din aceste motive tânăra s-a ascuns în continuare, trăind în condiţii promiscue, sub teroarea ameninţărilor, nemai întorcându-se în ţară şi refuzând să dea detalii despre reşedinţa ei din Franţa, din motive de securitate. Declaraţia sa olografă de la f. 44 - 46 din dosar a fost expediată prin fax, tânăra nedorind să contacteze autorităţile franceze de teamă să nu fie astfel depistată de inculpaţi. Mama sa a făcut demersuri repetate la familia D. în Sighet solicitând ca fiica ei să fie lăsată în pace, însă a fost tratată cu o atitudine sfidătoare. La sfârşitul lunii noiembrie 2002 numita M.L.V. i-a telefonat mamei sale anunţând-o că era însărcinată şi nu se mai poate descurca în nici un fel ( f. 48 ).

La începutul anului 2003 P.A. a făcut un efort financiar şi a plecat la Paris să-şi ajute fiica, între timp bolnavă de rinichi ca urmare a bătăilor îndurate. Cu ajutorul unui preot român din Paris, M.L.V. a fost introdusă într-un program de protecţie şi ajutor social ( f. 49 ), copilul fiind dat spre adopţie”.

Tribunalul verificând faptele descrise de procuror la punctul al cincilea din rechizitoriu, a constatat că acestea nu sunt dovedite cu probele care au fost legal administrate. Declaraţia părţii vătămate M.L. din cursul urmăririi penale a fost exclusă ca nefiind legal administrată, iar în cursul cercetării judecătoreşti audierea acestei părţi vătămate nu a fost posibilă, fiind plecată din ţară. Instanţa reţine de asemenea, că şi celelalte probe, respectiv declaraţiile celorlalte părţi vătămate, care veneau în susţinerea acuzaţiei au fost considerate ca fiind lovite de nulitate absolută, iar reaudierea în cursul judecăţii nu a fost posibilă, persoanele citate fiind plecate din ţară.

6. La punctul al şaselea din rechizitoriu, procurorul reţine că ,,în cursul lunii februarie 2002 partea vătămată B.D. a fost abordată de inculpatul D.T. într-un bar din Sighetu Marmaţiei, propunându-i un loc de muncă în Occindent ca menajeră „într-un loc sigur" — f. 31 — 34. Partea vătămată a fost de acord.

Inculpatul i-a obţinut paşaportul în condiţiile binecunoscute, fără ca tânăra să aibă vreo tangenţă cu organele de profil din cadrul SEIP Maramureş. Până la finalizarea procedurii de obţinere a acestui act, inculpatul D.T. a cazat-o în apartamentul aparţinând inculpatului S.Z.F., în Sighetu Marmaţiei, pe str. … nr. (...), la parter, după cum a confirmat şi martora C.I.. Partea vătămată 1-a cunoscut cu acea ocazie şi pe acest inculpat.

B.D. confirmă depoziţiile numitelor U.I. şi C.I., care se aflau în acea perioadă împreună cu ea.

În permanenţă partea vătămată a fost asigurată că va pleca în Franţa pentru a lucra la menaj. Aproximativ prin data de 22 februarie 2002 a fost transportată împreună cu U.I., de către S.Z.F. cu maşina sa, până la Satu Mare de unde, cu un taxi, au trecut cu toţii graniţa în Ungaria. Iniţial vameşii au refuzat să permită trecerea tinerelor ( mai ales că U.I. era minoră şi nu avea acordul autentificat al părinţilor pentru a ieşi din ţară ), însă inculpatul S.Z.F. „a rezolvat" uşor această problemă - aspectele sunt relatate identic atât de către B.D., cât şi de U.I..

Până la Paris fetele au fost transportate de către un bărbat neidentificat, iar la destinaţie au fost aşteptate de inculpaţii F.B.V. şi P.E.G., care le-au cazat la un hotel Formula I. După câteva zile, P. le-a adus la cunoştinţă că în realitate vor practica prostituţia. Tinerele s-au opus, condiţii în care inculpatul P.E.G. a bătut-o cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată B.D., despărţind-o de U.I. ( f. 31 verso ). Ulterior a fost dusă într-un imobil sub supravegherea inculpatei A.M., acolo fiind găzduită şi B.A..

B.D. a fost obligată să practice prostituţia timp de 10 luni, până în luna decembrie 2002, perioadă în care i s-a impus să ceară un tarif de 50 euro/10 minute cu un client. Dimineaţa banii îi erau luaţi de inculpata A.M., în sensul celor expuse şi la celelalte puncte din rechizitoriu, predându-i apoi inculpatului P.E.G. - f. 31 verso. Tot inculpata era cea care păstra şi paşapoartele fetelor, reţinute în prelalabil de inculpaţi. Estimativ, săptămânal partea vătămată a apreciat că a obţinut circa 1.500 - 2000 euro - f. 32.

La începutul lunii decembrie 2002, partea vătămată, A.M. şi H.I.A. au fost reţinute de poliţia franceză timp de 2 săptămâni, aspecte ce rezultă şi din documentul transmis de autorităţile franceze ( f. 172 ), unde se relevă şi date despre inculpaţii P.E.G., cunoscut pentru folosire de documente false şi comiterea unor infracţiuni de furt şi M.I., care a utilizat pai multe identităţi fictive: M.S. ( cu două date de naştere diferite ), F.L.. Despre inculpatul M.I. Ministerul de Interne Francez a mai comunicat că face obiectul a numeroase antecedente penale în Franţa, încă din anul 1999, iar în prezent faţă de el s-a emis şi un mandat de arestare naţional, chiar dacă nu este localizat actualmente în Franţa ( f. 125 - 126 ). M.I. a fost arestat efectiv de către autorităţile spaniole.

După ce a fost eliberată, B.D. a fugit în Italia, deoarece datorită terorii la care era supusă de către inculpaţi, pe care i-a descris ca fiind foarte violenţi, proferând ameninţări tot timpul şi obişnuind să le bată, „abia a aşteptat momentul să fugă" - f. 32.

În declaraţia sa, partea vătămată a furnizat detalii şi despre inculpaţii D.M. zis „M.", D.O., D.P.D., D.M. zis „M.". Toţi aceştia au participat la activitatea de exploatare a fetelor traficate ( f. 31 - 32 ). De asemenea, B.D. a confirmat cele susţinute de M.L.V. şi mama sa P.A., de U.I., R.A.L..

La data de 14 octombrie 2003, partea vătămată s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş şi a declarat că la data de 7 octombrie 2003 a fost contactată telefonic de inculpatul D.R. care s-a interesat despre conţinutul declaraţiilor sale date în această cauză la procuror ( f. 33 - 34 ). In continuare inculpatul i-a propus să-şi modifice radical depoziţiile, în sensul de a da . declaraţii în favoarea lor avocatului pe care l-au angajat, pentru a modifica astfel cursul procesului „când va începe", insistând ca B.D. să declare că nu sunt vinovaţi şi nu au traficat-o în străinătate să practice prostituţia. Pentru a o impresiona, inculpatul i-a precizat că deja numitele U.I., B.A. şi T.A.B. şi-au modificat deja declaraţiile la sugestia lor. D.R. a mai menţionat că ştie şi despre faptul că mama părţii vătămate a dat şi ea declaraţii în dosar şi ar fi bine ca şi ea să accepte să şi-o schimbe, promiţând o recompensă substanţială în bani. Trebuie arătat că mama părţii vătămate nu a fost audiată în acest dosar, însă ca urmare a studierii conţinutului acestuia la începutul lunii octombrie de către avocatul angajat, care a luat cunoştinţă şi de existenţa declaraţiilor unor mame ale fetelor traficate, inculpaţilor li s-a transmis ideea că şi părinţii sunt audiaţi.

La data de 13 octombrie 2003, înainte cu o zi de venirea părţii vătămate la parchet ca să înştiinţeze despre cele expuse mai sus, a fost contactată telefonic de un alt membru al familiei D., numitul D. F., care i-a amintit că ar fi bine să se mai gândească la propunerea făcută de inculpatul D.R. ( f. 34 ). B.D. a refuzat”.

Tribunalul verificând starea de fapt descrisă de procuror la acest punct din rechizitoriu a apreciat că probele administrate legal în cauză nu sunt suficiente pentru a o confirma. Astfel, instanţa s-a constatat că doar declaraţia părţii vătămate B.D. dată în faţa procurorului în ziua de 20 august 2003(fila 31, dosar u.p.) nu poate constitui temei pentru reţinerea vinovăţiei cu privire la faptele descrise, întrucât aceasta nu se coroborează cu alte probe, declaraţiile celorlalte părţi vătămate fiind excluse ca nelegal administrate şi aşa cum arătam reaudierea acestora nu a fost posibilă în cursul judecăţii.

7. La punctul al şaptelea din rechizitoriu, procurorul reţine următoarele:,, în cursul lunii februarie 2002, când avea doar vârsta de 17 ani, partea vătămată U.I. a fost abordată pe stradă, seara, de către inculpatul G.M. care a dus-o cu forţa în apartamentul situat pe str. ... nr(...)., la parter, din Sighetu Marmaţiei, unde se aflau şi inculpaţii D.T., D.R. şi S.Z.F. ( f. 7 - 12 ). Cu acea ocazie susnumita a întâlnit-o şi pe B.D..

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate U.I., a rezultat că a fost violată de inculpaţii G.M. şi D.R.. În acel apartament U.I. a rămas apoi timp de circa 2 săptămâni, perioadă în care erau supravegheate de inculpaţi şi nu aveau voie să părăsească locuinţa. Ulterior, S.Z.F. şi D.T. i-au obţinut paşaport în condiţiile binecunoscute, partea vătămată declarând că au dat funcţionarilor de la Serviciul Paşapoarte suma de 100 USD pentru a le facilita eliberarea documentului respectiv - f. 8.

In seara zilei de 22 februarie 2002, inculpatul S.Z.F. le-a transportat pe U.I. şi B.D. la Satu Mare cu maşina sa, în această privinţă declaraţia părţii vătămate coroborându-se cu aceea a numitei B.D.. De aici, folosind un taxi, inculpatul le-a tranzitat peste graniţă, în Ungaria, după care le-a predat unui bărbat neidentificat care le-a transportat până la Paris. Aici au fost preluate de inculpaţii P.E.G. şi D.O., care le-au asigurat cazarea. U.I. a declarat, la fel ca B.D., că inculpatul P. le-a făcut cunoscut adevăratul scop al aducerii lor în Franţa - prostituţia -, iar la împotrivirea fetelor, a proferat ameninţări la adresa lor, iar B.D. a fost bătută cu pumnii şi picioarele şi apoi despărţită de partea vătămată, fiind dată în grija inculpatei A.M. ( f. 8 verso ).

U.I. a rămas la Paris şi a practicat prostituţia pentru inculpatul P.E.G. şi ceilalţi membri ai reţelei, timp de 6 luni, realizând pe noapte un venit de circa 500 de euro ( f. 9 ). în această perioadă a fost verificată şi supravegheată de către inculpaţii D.T. şi S.Z.F., care veniseră şi ei în Franţa. După sosirea sa în Franţa, susnumita a constatat că era însărcinată, fără să cunoască tatăl, ca urmare a raporturilor intime întreţinute în apartamentul din Sighetu Marmaţiei, înainte de a fi trimisă în străinătate. Aducând la cunoştinţa inculpaţilor starea ei, partea vătămată a fost bătută de inculpatul P.E.G., şi împreună cu inculpata A.M. a obligat-o în continuare să se prostitueze până când sarcina a avut 6 luni. în aceste condiţii partea vătămată a fost trimisă acasă la data de 2 iulie 2002 fără să i se remită nici un ban.

Din depoziţia părţii vătămate a rezultat că în străinătate le-a întâlnit şi pe celelalte fete traficate - S.R.M., B.A., C.I., H.I..

Paşaportul susnumitei a rămas fireşte la inculpaţi, potrivit metodelor folosite de aceştia, astfel că atunci când U.I. a trebuit să-şi înregistreze copilul nou-născut ( o fetiţă ), inculpatul S.Z.F. s-a prezentat la maternitatea din Borşa pentru a-i restitui paşaportul - f. 9 verso. Tot acolo a fost vizitată şi de inculpatul D.R., de faţă fiind şi mama părţii vătămate, martora U.I. care a confirmat aceste aspecte ( f. 24 - 25 ). Scopul urmărit de inculpaţi a fost acela de a o determina pe tânără să nu declare niciodată nimic împotriva lor, motiv pentru care i-au remis suma de 2 milioane lei, după care i-au ameninţat mama că „dacă o mai ceartă, o vor duce în Franţa şi nu va mai auzi nimic de ea" - f. 8 verso şi 24-25.

Ulterior, partea vătămată a fost ameninţată telefonic de către inculpaţii A.M., S.Z.F. şi D.T. pentru a o intimida şi a o determina să nu-i denunţe organelor de poliţie. Martora U.I. a confirmat aceste amănunte - f. 25.

In cursul anchetei, la data de 8 octombrie 2003, U.I. a înştiinţat organele de urmărire penală cu privire la faptul că la data de 7 octombrie 2003, inculpaţii D.R. şi C.C., însoţiţi de numita S.R.M., s-au prezentat personal la domiciliul ei din corn. … şi i-au cerut să accepte să-şi modifice declaraţiile date în acest dosar, promiţându-i suma de 90 milioane lei ( f. 15 - 17 ). Totodată inculpaţii i-au propus să vină împreună cu ei şi cu S.R.M. şi V.G. fie la Cluj, fie la Bucureşti ( părţii vătămate nedându-i-se prea multe detalii în această privinţă ) unde să declare, în faţa unei persoane influente care îi susţine pe ei, afirmaţii mincinoase menite să compromită procurorul care instrumentează cauza şi ofiţerii de poliţie care lucrează la aceasta. Părţii vătămate nu i s-a precizat despre ce fel de persoană este vorba şi din ce instituţie ar face parte. Declaraţia sa în acest sens a fost susţinută şi de tatăl ei, martorul U.V. ( f. 18 ), care a arătat că i-a văzut pe inculpaţi coborând din maşină împreună cu „o tânără blondă, subţirică" pe care în fotografiile prezentate a recunoscut-o ca fiind S.R.M. .

După această audiere a părţii vătămate, în aceeaşi seară inculpatul D.R. i-a telefonat din nou anunţând-o că va fi căutată de ei personal la domiciliu în ziua următoare pentru a o determina să-şi schimbe declaraţiile şi să accepte condiţiile impuse de ei ( f. 19 ), iar la data de 9 octombrie 2003 i-a telefonat din nou cu motivaţia că iniţiativa se va amâna pentru data de 13 octombrie 2003. De la această dată însă, aflând că organele de anchetă s-au deplasat la ... şi au audiat-o pe partea vătămată cu privire la aceste aspecte, inculpaţii nu au mai contactat-o, fiind convinşi că sunt vizaţi îndeaproape. Verificându-se apelurile telefonice primite de U.I. din partea inculpatului D.R., aşa cum au fost precizate de ea ( dată, oră ), s-a stabilit că declaraţia susnumitei se confirmă, după cum a rezultat din adresa trimisă de Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş ( a se vedea f. 21 şi 22 - 23 ).

Toate aceste activităţi iniţiate de inculpaţi în timpul anchetei s-au situat în specificul acţiunilor întreprinse de ei şi faţă de alte persoane traficate - aşa cum s-a demonstrat”.