Curtea de Apel Cluj

Solicitare de informaţii de interes public. Obiect

Împrejurarea că reclamantul este nemulţumit de răspunsul primit, nu-l îndreptăţeşte pe acesta să formuleze plângere în sensul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Acuzaţiile referitoare la susţinerea de către autorităţile statului a anumitor societăţi cu factor de risc pentru mediu nu reprezintă cereri de informaţii de interes public, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, care să poată primi un răspuns potrivit dispoziţiilor acestei legi.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 409 din 18 februarie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 2508/10.07.2009, a Tribunalului Maramureş, s-a respins cererea formulată de reclamantul T.V. în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a trimis mai multe petiţii pârâtei având acelaşi conţinut, astfel că aceasta răspunzând solicitării de comunicare a informaţiilor solicitate a dat aplicare prevederilor Legii 544/2001 şi faţă de împrejurarea că reclamantul este nemulţumit de răspunsul primit aceasta nu-l îndreptăţeşte să formuleze plângere în condiţiile acestei legi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.V. considerând că a solicitat aceste informaţii deoarece autorităţile statului nu pun în aplicare dispoziţiile legale pentru asigurarea unui mediu sănătos şi că soluţia de respingere a acţiunii îi încalcă dreptul de acces la informaţii publice ce îl privesc în calitate de cetăţean al acestei ţări.

Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti.

Asupra recursului, Curtea va reţine următoarele:

Pe fondul cauzei, Curtea va aprecia că recursul reclamantului este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin solicitarea de informaţii de interes public reclamantul a cerut pârâtei să îi comunice răspunsul la următoarele informaţii:

1.) – de ce până în prezent, la 2 (două) luni de la sentinţa, hotărârea CEDO (27.01.2009 anexată în extras) prin care „România a fost condamnată pentru că a încălcat dreptul la un mediu sănătos, protejat care este garantat ca parte a dreptului la viaţa privată şi de familie”, nu a luat măsura(……)în funcţia ce o deţine, de punere în aplicare pe întreg teritoriul României – inclusiv în Baia Mare, a prevederilor sentinţei care are caracter obligatoriu – definitiv – irevocabil, pentru Statul – Autorităţile române ? Care sunt motivele (motivul)?,

2.) – de ce susţine, apără, acţionează (punând în pericol viaţa şi sănătatea a sute de mii de români – maramureşeni, moţi şi nu numai) şi în prezent pentru punerea în funcţiune a SRL R.M. Baia Mare şi al G.C. Roşia Montana (care funcţionează exact la fel ca şi tehnologie cu fosta SC A.T. SA, bazată pe cianură în circuit închis şi mediu deschis în localităţi) când există o sentinţă definitivă şi irevocabilă dată împotriva României, tocmai într-un caz precedent, când folosirea cianurii, a adus grave prejudicii mediului şi sănătăţii oamenilor ? Ale cui interese le apără, protejează ? În nici un caz ale cetăţenilor, locuitorilor din zonă. Al românilor ? Nu.

3.) - pentru ce motive susţine cu vehemenţă funcţionarea SC R. SA (care prelucrează numai materie primă din străinătate, pentru străinătate, nouă rămânându-ne numai produsele toxice, otrăvitoare) În continuare în Baia Mare, în condiţiile în care rezultatele plumbemiei (anexată în extras) făcute la băimăreni indică valori cu mult peste limita de siguranţă admisă de către O.M.S. (de circa 2,3,5 – 10 ori mai mari)?.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. „b” din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice, indiferent de scopul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei, iar, întrebările adresate de reclamant au primit răspunsul conform dispoziţiilor acestei legi. Legea 544/2001 priveşte doar comunicarea unor informaţii de interes public nu şi luarea de măsuri sau emiterea de acte administrative de către autorităţile publice.

Prin adresa de răspuns pârâta a comunicat reclamantului răspunsul la informaţiile de interes public solicitate înainte de introducerii cererii de chemare în judecată.

Împrejurarea că reclamantul este nemulţumit de răspunsul primit, nu-l îndreptăţeşte pe acesta să formuleze plângere în sensul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

În ceea ce priveşte acuzaţiile reclamantului cu referire la susţinerea de către autorităţile statului a anumitor societăţi cu factor de risc pentru mediu, Curtea constată că acestea nu reprezintă cereri de informaţii de interes public, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, care să poată primi un răspuns potrivit dispoziţiilor legale menţionate

Aşa fiind, în mod întemeiat instanţa de fond a respins ca nefondată solicitarea reclamantului astfel că instanţa de recurs în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat. (Judecător Radu Duşa)

Cerere având ca obiect obligarea pârâtului MAN la recunoaşterea dreptului şi calităţii de pensionar de invaliditate a reclamantului şi acordarea procentelor cuvenite de 0,8 % pentru fiecare an potenţial până la realizarea vechimii complete (de la 44 la 55 de ani) în conformitate cu art. 33 alin.2 lit.b din Legea nr. 164/2001. Competenţa de soluţionare a cererii.

Acţiunea în contencios administrativ formulată, având ca obiect obligarea pârâtului Ministerului Apărării Naţionale la recunoaşterea dreptului şi calităţii de pensionar de invaliditate a reclamantului şi acordarea procentelor cuvenite de 0,8 % pentru fiecare an potenţial până la realizarea vechimii complete (de la 44 la 55 de ani) în conformitate cu art. 33 alin.2 lit.b din Legea nr. 164/2001, fiind îndreptată împotriva actelor emise de o autoritate centrală, în speţă Ministerul Apărării Naţionale, atrage, potrivit art. 3 pct.1 din Codul de procedură civilă raportat la art. 10 alin 1 teza finală din Legea nr. 554/2004, competenţa în primă instanţă a curţilor de apel iar nu a tribunalelor.