Curtea de Apel Cluj

Contract de muncă încheiat cu un absolvent al unei instituţii de învăţământ. Subvenţii din bugetul asigurărilor de şomaj. Încetarea contractului prin acordul părţilor, anterior expirării duratei de 3 ani. Sancţiuni

Potrivit art. 83 din Legea nr. 76/2002, angajatorul avea obligaţia menţinerii raporturilor de muncă ale absolventului cel puţin 3 ani de la data încadrării în muncă a acestuia. Angajatorii care încetează raporturile de muncă ale absolvenţilor, anterior termenului prevăzut, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă, dacă încetarea raporturilor de muncă a avut loc în temeiul art. 55 lit. b, 56 lit. c, e şi f şi art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare.

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 408 din 18 februarie 2010

Prin sentinţa civilă nr.2900 din 23.09.2009 Tribunalul Maramureş, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A.C. SRL Baia Mare împotriva pârâţilor Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Maramureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal nr. 130 din 4.09.2008 întocmit de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Maramureş, s-a constatat că reclamanta nu a respectat prevederile art. 83 din Legea nr. 76/2002 şi cele ale convenţiei nr. 281/1.XI.2007 încheiată cu A.J.O.F.M., raportat la faptul că a încetat raportul de muncă cu absolventul unei instituţii de învăţământ anterior expirării duratei de 3 ani de la angajare, aspect ce determină obligaţia societăţii să plătească bugetului asigurărilor pentru şomaj, sumele încasate plus dobânda în sumă totală de 2488,08 RON, urmând ca pe o perioadă de 2 ani de la data încetării contractului de muncă, reclamanta să nu mai poată beneficia de o nouă subvenţie din bugetul asigurărilor de şomaj.

Contestaţia formulată de S.C. A.C. SRL a fost respinsă prin Decizia nr. 151 din 15.X.2008 iar procesul verbal menţinut în totalitate motivat de împrejurarea că din cererea doamnei C.A.M. precum şi din adresa S.C. A.C. SRL reiese că voinţa reală a părţilor a fost desfacerea raporturilor de muncă prin acordul părţilor în baza art. 5 lit. b din Legea nr. 53/2003, ca atare nu se poate reţine eroarea invocată de contestatoare.

Prin dresa nr. 2924 din 11.03.2008, reclamanta a comunicat Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş încetarea raportului de muncă cu salariatul C.A.M. începând cu 6.02.2008, în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, sens în care a fost formulată cererea de către angajată.

Din adeverinţa cu acelaşi număr, eliberată de I.T.M. Maramureş rezultă că numita C.A.M. a fot angajata societăţii reclamante în perioada 9.X.2007 – 6.02.2008.

Faţă de cele de mai sus, nu poate fi primită susţinerea reclamantei referitoare la eroarea determinată de formularul completat, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost invocată abia după controlul efectuat în ziua de 4.09.2008 de A.J.O.F.M. Maramureş, aspect ce rezultă din adresa nr. 851 din 5.09.2008.

Din perspectiva celor arătate, este nejustificată emiterea deciziei nr. 012 din 6 februarie 2008 privind încetarea contractului individual de muncă prin demisie, începând cu 21.02.2008 şi înregistrarea acesteia la Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş sub nr. 7782/7.X.2008, cu atât mai mult cu cât cererea formulată de angajată la 1 octombrie 2008 referitoare la eliberarea unei alte adeverinţe privind încetarea raportului de muncă urmare demisiei, nu a fost înregistrată la pârâtul ITM.

Având în vedere cele descrise anterior, tribunalul a constatat că decizia nr. 151 din 15.X.2008 şi procesul verbal de control nr. 130 din 4.09.2008 înregistrat la A.J.O.F.M. sub nr. 3286/19.09.2008, au fost întocmite cu respectarea prevederilor art. 83 din Legea nr. 76/2002, potrivit cărora, angajatorii care încetează raporturile de muncă ale absolvenţilor anterior expirării termenului prevăzut la alin. 1, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raportului, dacă aceasta a avut loc în temeiul art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003, modificată, urmând ca pe o perioadă de 2 ani de la data încetării contractului de muncă, angajatorul să nu mai poată beneficia de o nouă subvenţie din bugetul asigurărilor de şomaj.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL Baia Mare solicitând instanţei, admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivele de recurs, reclamanta arată că sentinţa recurată este neîntemeiată deoarece instanţa de fond a luat drept dovadă adresa nr.2924/11.03.2008, adică înscrisul a cărei anulare o cere pe motiv de eroare şi invocat de pârâtă, Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş. Arată că, a solicitat rectificarea acestui act aducând în probaţiune înscrisuri şi solicitând proba testimonială. În mod ilegal instanţa nu a luat în considerare solicitarea sa, de probaţiune testimonială, aspect care nu a fost motivat în sentinţa dată.

Reclamanta-recurentă invederează art.291 Codul muncii, care dispune completarea acestuia cu prevederile C.proc.civ.şi art.942 C.civ. prin care înţelege că „contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”, solicită admiterea probei testimoniale din care să rezulte realul acord de voinţă a părţilor, şi care are forţă probantă superioară faţă de acel formulat eronat completat pe care se bazează sentinţa 2900/23.09.2009.

Prin întâmpinarea sa, Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş, a motivat neconcordanţa între înscrierea din cartea de muncă referitoare la încetarea raportului de muncă din data de 6.02.2008 şi aceea din adresa nr.7782/7.10.2008, prin care s-a solicitat încetarea raportului de muncă la data de 21.02.2008 motivând şi prin faptul că angajata a figurat cu 6 zile lucrate. Această motivaţie a fost reluată de instanţa ca şi fiind corectă fără a ţine cont că din data de 6.02.2008 până la data de 21.02.2009 angajata a fost în perioada de preaviz iar ca dovadă sunt cele 6 zile lucrătoare, deoarece până în data de 6.02.2008 nu au fost decât 3 zile lucrătoare, dintre care una cu program redus, în continuare până în data de 21.02.2008 angajata a lucrat norme parţiale în perioada de preaviz conform art.79 pct.4 C.muncii.

Reclamanta-recurentă îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art.299-308 C.pr.civ. şi Legea 554/2004.

Pârâta-intimată Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş prin întâmpinarea depusă la data de 8 februarie 2010 solicită respingerea cererii de recurs ca nelegală şi nefondată şi menţinerea în totalitate a sentinţe recurate ca legală şi temeinică.

În fapt, intimata arată că, numita C.A.M. a fost angajata la reclamanta SC A.C. SRL cu contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş. Aceasta a prestat muncă la reclamantă în perioada 9.10.2007-06.02.2008, pe funcţia de secretară, iar raportul de muncă a încetat în temeiul art.55 lit.b) din Legea nr.53/2003, la data de 06.02.2008.

De asemenea, intimata arată că, din documentul emis de către reclamantă şi înregistrat sub nr.2924/11.03.2008, rezultă cu exactitate că raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor, dată fiind cererea expresă a salariatului de încetare a raporturilor de muncă şi acceptarea reclamantei, prin semnarea de către administratorul ei a încetării prin acordul părţilor. Se arată că, reclamanta a ştiut ce semnificaţie au dispoziţiile art.55 lit.b) dată fiind şi modalitatea de completare a formularului.

Ulterior, în luna septembrie 2008, printr-o adresă, reclamanta (după controlul efectuat de către AJOFM MM) a solicitat rectificarea prin modificarea al articolului de încetare a contractului individual de muncă. Astfel, i s-a cerut să modifice art.55 lit.b) din Legea nr.53/2003 cu art.79 al aceluiaşi act normativ. Date fiind dispoziţiile legale imperative, respectiv art.7 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă, i s-a dat un răspuns prin care s-a arătat imposibilitatea operării acestei modificări. Documentele depuse de către reclamantă la momentul încetării raportului de muncă nu au cuprins şi acea cerere de demisie a pârâtului de rangul I.

Mai mult, decizia de încetare a acestui raport de muncă, în temeiul art.79 din Legea nr.53/2003 – demisie reclamanta a prezentat-o şi s-a înregistrat sub nr.7782 la pârâta de rangul I, ulterior controlului efectuat de pârâta de rangul II, respectiv la 7.10.2008.

În privinţa operării rectificării în carnetul de muncă a încetării raportului de muncă, intimata face precizarea ca societatea nu a depus cererea, intenţia, de a demisiona a pârâtei de rangul I. În aceste condiţii având în vedere dispoz.art.7 din Decr.92/1976 privind carnetul de muncă era imposibil să dea curs solicitării reclamantei de a proceda la rectificări.

La data de 16 februarie 2010, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Maramureş, prin întâmpinarea depusă la dosar, reiterează aceleaşi motive invederate de intimata-pârâtă Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş prin întâmpinare, cu obligarea pârâtei-intimate AJOFM Maramureş la plata sumei de 2488,08 lei, la plata daunelor pretinse, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Examinând recursul formulat în cauză, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefundat, pentru următoarele considerente:

Recurenta a încheiat cu AJOFM Maramureş convenţia nr. 281/01.11.2007 prin care a beneficiat de subvenţiile acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2002, în urma încadrării unui absolvent de învăţământ superior, C.A.M., constând în plata lunară a 1,5 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată la data încadrării în muncă.

Potrivit art. 83 din Legea nr. 76/2002, recurenta avea obligaţia menţinerii raporturilor de muncă ale absolventei cel puţin 3 ani de la data încadrării în muncă a acesteia. În continuare, dispoziţiile art. 83 slin. 2 din acelaşi act normativ stipulează că angajatorii care încetează raporturile de muncă ale absolvenţilor, anterior termenului prevăzut la alin. 1, sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă, dacă încetarea raporturilor de muncă a avut loc în temeiul art. 55 lit. b, 56 lit. c, e şi f şi art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare.

Or, din actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de control, respectiv din cererea formulată de angajata C.A.M., depusă la dosar, rezultă cu certitudine intenţia părţilor de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părţilor, respectiv în conformitate cu dispoziţiile art. 55 lit. b Codul muncii. Din nici unul dintre actele dosarului nu rezultă intenţia angajatei de a înceta raporturile de muncă în baza demisiei, demisie care nici nu există în cauză.

Curtea observă că toate înscrisurile invocate de recurentă în probaţiune sunt ulterioare întocmirii procesului verbal de control contestat, fiind înscrisuri constituite pro causa, care nu pot fi avute în vedere pentru soluţionarea favorabilă a recursului.

De asemenea, nu există nici o explicaţie rezonabilă care să justifice presupusa eroare în care s-ar fi aflat, atât angajata, în momentul completării formularului prin care solicita încetarea raporturilor de muncă, cât şi angajatorul, în ceea ce priveşte adresa înaintată Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş prin care se solicita înscrierea menţiunii în carnetul de muncă al angajatei referitor la încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b din Codul muncii.

O altă neconcordanţă apare între cererea angajatei de încetare a raporturilor de muncă începând cu data 06.02.2008 (dată de la care s-a şi constatat încetat contractul individual de muncă) şi decizia nr. 012/2008, care emană tocmai de la recurentă şi este înregistrată la ITM Maramureş ulterior întocmirii procesului verbal de control, respectiv la data de 07.10.2008, prin care se stipulează încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 21.02.2008. Afirmaţia recurentei potrivit căreia perioada 06.02.2008-21.02.2008 ar fi reprezentat perioada de preaviz în care angajata ar fi lucrat cu normă parţială, potrivit dispoziţiilor art. 79 pct. 4 Codul muncii, nu este susţinută de nicio probă administrată în cauză.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că actele contestate au fost emise cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, recursul formulat fiind nefondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, îl va respinge. (Judecător Monica Diaconescu)