Curtea de Apel Cluj

Cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului. Calitate procesuală activă

Împrejurarea că în cauză nu există un comitet al creditorilor nu poate justifica legitimarea procesuală activă a creditoarei care nu deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor şi nici nu reprezintă comitetul creditorilor în formularea cererii privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei întrucât pentru această ipoteză legiuitorul a stabilit ca acţiunea să poată fi promovată de către creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, condiţie neîntrunită pe seama creditoarei.

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 635 din 15 martie 2010

Prin sentinţa comercială nr.3624 din 15 octombrie 2009 Tribunalul Comercial Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a creditoarei A.V.A.S. Bucureşti privind cererea de autorizare a formulării cererii de antrenare a răspunderii şi a respins cererea de autorizare ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

De asemenea, a admis cererea privind închiderea procedurii insolvenţei, formulată de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei SC N.I. SRL, şi, în consecinţă, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, a dispus radierea debitoarei din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, a dispus notificarea prezentei sentinţe Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a jud. Cluj şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj.

S-a încuviinţat onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 3.000 lei, precum şi cheltuielile de procedură în sumă de 418,95 lei + TVA, care urmează a fi achitate care urmează a fi achitat din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006 şi a fost descărcat lichidatorul judiciar de îndatoriri şi responsabilităţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În cauză, pasivul debitoarei este constituit din creanţele a doar doi creditori, situaţie în care, comitetul creditorilor, în raport cu disp. art. 16 alin.1 din Legea nr. 85/2006, care reglementează componenţa comitetului creditorilor, respectiv formarea acestuia din cel puţin 3 creditori, nu a putut fi desemnat, împrejurare faţă de care calitate procesuală activă are doar creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor.

Astfel, faţă de reglementarea anterioară, legiuitorul a înţeles să confere calitate procesuală şi creditorului majoritar, pentru ca, în ipoteza în care comitetul creditorilor nu poate fi constituit, cererea de autorizare formulării acţiunii prev. de art. 138 alin.1 să poată fi formulată de un alt creditor. Mai mult decât atât, judecătorul sindic consideră că persoanele care pot formula această cerere sunt exclusiv cele reglementate de textul mai sus citat.

În cauză însă, creditoarea AVAS BUCUREŞTI nu întruneşte condiţia reglementată de textul de lege, respectiv de a deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, neavând ca atare calitate procesuală să formuleze cererea de autorizare a formulării acţiunii prev. de art. 138 alin.1.

Faţă de toate considerentele expuse, judecătorul sindic a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a creditoarei AVAS BUCUREŞTI, cu consecinţa respingerii cererii de autorizare, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reţine următoarele:

Derularea procedurii insolvenţei a avut loc sub supravegherea administratorului judiciar, ulterior lichidator judiciar şi sub controlul judecătoresc al judecătorului sindic. În cadrul procedurii, în urma analizei documentelor contabile, lichidatorul a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul constatând totodată că debitoarea nu deţine nici un fel de bunuri care, în urma valorificării, ar fi putut conduce la îndestularea creditorilor ale căror creanţe au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor.

Faţă de aceste împrejurări, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenţei întemeiat pe disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care va dispune şi radierea debitorului din registru în care este înmatriculat.

Analizând cele învederate de lichidatorul judiciar cu privire la situaţia averii debitoarei, prin prisma dispoziţiilor sus evocate, judecătorul sindic a constatat că aceste dispoziţii sunt pe deplin incidente, în averea debitoarei nefiind nici un fel de bunuri de valorificat pentru îndestularea creditorilor şi nici un creditor nu s-a oferit să avanseze vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii insolvenţei. În acest sens, creditoarea AVAS a solicitat utilizarea fondului de lichidare, apreciind că nu este justificată avansarea unor sume de bani de către creditori, întrucât legea nu prevede o astfel de posibilitate.

O astfel de susţinere nu poate fi primită, întrucât dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevăd în mod expres că în lipsa bunurilor din averea debitoarei ori insuficienţa acestora pentru a acoperi cheltuielile administrative şi în lipsa disponibilităţii creditorilor de a avansa sumele de bani corespunzătoare, judecătorul sindic este obligat să pronunţe o sentinţă de închidere a procedurii insolvenţei.

Aşadar, susţinerile creditoarei sunt lipsite de temei juridic, pe de o parte, iar pe de altă parte, continuarea procedurii nu este justificată în lipsa unor bunuri care ar putea fi valorificate pentru acoperirea pasivului debitoarei. Ca atare, continuarea procedurii insolvenţei, cu consecinţa majorării cheltuielilor administrative reprezentate de onorariul lichidatorului judiciar, este vădit nejustificată şi, în situaţia în care în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 131, judecătorul sindic consideră că se impune închiderea procedurii insolvenţei debitoarei.

Astfel, judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii insolvenţei, întrucât nu există nici un fel de bunuri de valorificat şi nici unul din creditori nu a arătat că înţelege să avanseze sume de bani pentru o eventuală continuare a procedurii, care de altfel nici nu mai este justificată, astfel încât cererea lichidatorului a fost admisă, şi s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei, iar în temeiul disp. art. 135 şi 136 din acelaşi act normativ, s-a dispus şi notificarea prezentei hotărâri D.G.F.P. CLUJ şi O.R.C de pe lângă Tribunalul Cluj, precum şi descărcarea lichidatorului de îndatoriri şi responsabilităţi.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI – A.V.A.S. solicitând admiterea recursului, casarea sentintei recurate cu retrimiterea cauzei catre instanta de fond în vederea judecarii cererii în fond.

În motivele de recurs, creditoarea arată că instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia (art.304 pct.8 Cod procedura civila), iar judecatorul sindic a pronuntat o hotarâre cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila),

Recurenta arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel, recursul A. V.A.S. nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304 C. pr. civ., instanta avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 304¹ C. pr.civ.

Fata de toate aceste sustineri ale instantei de fond, sunt cateva chestiuni ce trebuiau luate in calcul la adoptarea unei asemenea solutii:

In dosarul de insolventa al debitoarei nu exista un Comitet al Creditorilor constituit in conditiile art.16 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.

In dosarul falimentului debitoarei SC N.I. SRL, Comitetul Creditorilor nu s-a constituit din motive neimputabile creditorilor, în cadrul procedurii procedurii existand doar 2 creditori. Astfel, comitetul creditorilor se constintuie dintr-un număr minim de 3 creditori, înscrişi în tabelul preliminar. În lipsa acestui număr minim, legiuitorul apreciază ca proporţiile şi complexitatea cauzei nu necesită organizarea acestei enităţi.

Cu toate acestea, lipsa acestui comitet, reglementarea lacunara a dispozitiilor Legii nr.85/2006 cu privire la acest aspect, nu trebuie sa limiteze dreptul creditorilor la actionarea in temeiul art.138, sub aspectul calitatii procesuale, a legitimarii procesuale, întrucat sunt încalcate însasi dispozitiile art.2 care stabilesc scopul legii insolventei ( instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului).

În această situatie obiectivă, consideram ca este discriminatoriu ca oricare dintre creditorii izolati să fie lipsiti de vocatia la actiunea pentru recuperarea unor sume de bani care le-ar putea servi indirect la plata creanţelor, iar accesibilitatea şi previzibilitatea legii presupune aplicarea sa uniformă atunci când situaţiile sunt identice; aplicarea literală a textului În acest caz nu ar fi o soluţie judicioasă.

Este evident ca procedura îşi poate urma cursul si cu un singur creditor, care, asemenea asociatului unic al unei societati unipersonale, isi va asuma rolul de adunare de creditori si de comitet al creditorilor. In aceasta plurala calitate este logic sa aiba si dreptul de a-i investi cu cererea pentru aplicarea art.138.

Modificarea adusa de Legea 85/2006 si cu privire la creditorul care are peste 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala nu presupune o limitare a dreptului celorlalti creditori de a formula cererea de autorizare intemeiata pe dispozitiile art. 138, stiut fiind faptul ca practica a demonstrat imposibilitatea în unele cazuri de a putea fi constituit un comitet al creditorilor conform dispozitiilor art. 16 din legea anterior mentionata, in tabloul creditorilor nefiind inregistrati un numar suficient de mare de creditori.

Acest lucru este întarit si de Decizia Curtii Constitutionale nr.549/07.06.2007 publicata in MO nr.544/09.08.2007, care în motivare precizeaza cu privire la lipsa unui Comitet in cauzele de insolventa si raspunderea administratorilor:

"...din enumerarea atributiilor stabilite prin lege, Curtea observa ca acest comitet actioneaza ca un mandatar al adunarii creditorilor…Or, în conditiile în care în tabelul definitiv de creante sunt înscrisi prea putini creditori, fapt ce împiedica formarea unui comitet. este evident ca acestia pot exercita personal toate atributiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecatorului sindic sa autorizeze introducerea actiunii privind stabilirea raspunderii membrilor organelor de conducere. Orice alta interpretare a legii ar fi de natura a crea consecinte arave cu privire la stabilirea activului debitorului. Creditorii fiind privati de posibilitatea recuperarii integrale sau în proportie cât mai mare a creantelor…".

Deci, mai arată recurenta, chiar daca noua modificare a legii cu privire la cine poate solicita autorizarea în conditiile art.138 alin.3 face o anumita precizare în privinta calitatii procesuale, ea nu poate fi interpretata stricto sensu, ci doar ca pe langa Comitet mai poate formula si creditorul care detine peste 50% din valoarea creantelor (atunci cand exista un Comitet deja format), dar , acest lucru nu poate impiedica orice alt creditor sa solicite autorizarea in lipsa demersurilor acestor persoane.

Nu în ultimul rând învederam ca nu s-a data posibilitatea institutiei noastre sa obtina acordul celuilalt creditor, instanţa pronunţând închiderea procedurii fara a mai acorda un termen in acest sens.

De asemenea, mai subliniază faptul ca, cererea A.V.A.S. nu a încalcat scopul prevazut de legea insolvabilitatii cu privire la procedura concursuala, institutia noastra solicitand autorizarea in vederea promovarii actiunii in raspunderea paratului la intreg pasivul ramas neacoperit si nelimitand o eventuala actiune doar la prejudiciul cauzat institutiei noastre, cererea de autorizare si ulterior de obligare a fostului administrator al se N.I. SRL profitand tuturor creditorilor.

Astfel, judecatorul sindic, competent sa judece acest tip de cerere, avea obligatia solutionarii ei pe fond si nu sa o respinga pe exceptia lipsei calitatii procesuale active a institutiei noastre.

Reiterează faptul ca legea nu prevede ce se întâmpla cu titularii creantelor cu privire la actiunea întemeiata pe art.138 în lipsa unui Comitet constituit, si astfel, solutia adoptata de instanţa este eronata.

Astfel considera ca sunt incidente prevederile art. 304 Cod procedura civila, drept pentru care solicita admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond in vederea judecării cererii pe fond.

Analizând recursul declarat de către creditoarea AVAS prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 304¹C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, poate cere să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin.1 şi răspunderea persoanelor la care să referă ameninţă să se prescrie.

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a înţeles să confere calitate procesuală activă pentru formularea cererii ce are ca obiect autorizarea formulării acţiunii fundamentate pe prevederile art.138 din Legea insolvenţei, comitetului creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor.

În speţă se poate observa că ipoteza normei legale enunţate anterior nu este întrunită întrucât creditoarea AVAS nu deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor şi nici nu reprezintă comitetul creditorilor.

Împrejurarea că în cauză nu există un comitet al creditorilor nu poate justifica legitimarea procesuală activă a creditoarei în formularea cererii privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei întrucât pentru această ipoteză legiuitorul a stabilit ca acţiunea să poată fi promovată de către creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, condiţie neîntrunită pe seama creditoarei.

Este de principiu că potrivit normelor juridice instituite prin Codul de procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat , iar în situaţiile juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes.

Întrucât în speţă nu există o identitate între persoana creditoarei şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat, soluţia pronunţată de către judecătorul sindic apare ca fiind legală şi temeinică.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către creditoarea AVAS ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge şi va menţine în întregime hotărârea recurată. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)