Curtea de apel constanţA

16. Excepţie de nelegalitate. Respingere sesizare ca inadmisibilă.

Art.36, art.53, art.54 – Legea nr.18/1991 privind fondul funciar
Decizia civilă nr. 695/CA/20.10.2010

Dosar nr. 223/88/2010
Prin Încheierea pronunţată de Judecătoria Tulcea la data de 10.12.2009 a fost sesizat Tribunalul Tulcea – ca instanţă de contencios administrativ cu judecarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr.110 din 21.03.2008 emis de Prefectul Judeţului Tulcea – excepţie invocată de reclamanta B.(I)M. în contradictoriu cu pârâta M.A. în cauza având ca obiect grăniţuire ce face obiectul dosarului nr.6206/327/2009 al Judecătoriei Tulcea, dispunându-se totodată suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.223/88/2010.

Pârâta M.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate formulată de reclamantă, susţinând că excepţia este inadmisibilă întrucât acest ordin al prefectului are ca obiect atribuirea unei suprafeţe de teren, în temeiul Legii nr.18/1991, iar conform art.44¹⁰-¹¹ din Legea nr.169/1997, nu instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze cererea prin care se contestă, inclusiv sub aspectul întinderii dreptului stabilit, valabilitatea unui titlu emis în aplicarea Legii nr.18/1991.

A susţinut pârâta că, întrucât reclamanta a utilizat acţiunea în revendicare, acţiune aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea, stabilirea întinderii dreptului de proprietate al reclamantei şi, implicit, a limitelor valabilităţii dreptului pârâtei M.A. urmează a se face în cadrul acţiunii principale promovate prin compararea titlurilor de proprietate.

Pe fond, s-a arătat de către pârâtă că dreptul său de proprietate a fost în mod corect stabilit, Ordinul prefectului fiind legal şi temeinic.

Prin Sentinţa civilă nr.223/88/2010 Tribunalul Tulcea a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în temeiul art.44¹⁰ din Legea nr.169/1997, raportat la art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, a respins sesizarea având ca obiect excepţie de nelegalitate ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul, analizând excepţia de nelegalitate sub aspectul admisibilităţii acesteia, a reţinut că reclamanta B.M. a invocat excepţia de nelegalitate cu privire la Ordinul Prefectului judeţului Tulcea nr.110/21.03.2008 privind atribuirea suprafeţei de 477,15 mp în proprietatea numiţilor M.A., M.C., M.L. şi E.E.

S-a mai reţinut că actul atacat a fost emis în temeiul prev. art. 36 alin.2 şi 4 din Legea nr.18/1991 republicată privind fondul funciar. Ori, potrivit disp. art.44 indice 10 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr.18/1991, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prin Ordinul Prefectului, pretinzând că are deja un titlu de proprietate, nu poate folosi decât acţiunea de drept comun (petitorie sau posesorie), în special revendicarea, îndreptată împotriva acestui ordin.

Apreciind că Ordinul Prefectului nu poate fi atacat în această procedură specială, ci pe calea dreptului comun, în raport de dispoziţiile mai sus menţionate, instanţa de fond a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă şi a respins sesizarea în legătură cu excepţia de nelegalitate a Ordinului prefectului judeţului Tulcea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta B.(I)M., care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală.

A susţinut recurenta că, deşi se invocă art.36 alin.2 şi 4 din Legea nr.18/1991, în realitate, constituirea dreptului de proprietate nu a avut în vedere dispoziţiile acestui articol, respectiv terenul atribuit pentru construirea unei case, deoarece pe acest teren nu se afla construită nicio casă.

Se arată că, în conformitate cu art.54 din Legea nr.18/1991, împotriva ordinului prefectului prin care s-a refuzat atribuirea terenului în condiţiile art.36, se poate face plângere în conformitate cu art.53 din Legea nr.18/1991. Terţii fraudaţi printr-un act administrativ nu au deschisă o astfel de acţiune, ei putând să se adreseze numai în conformitate cu dispoziţiile legii ce reglementează contenciosul administrativ, pe cele două căi, prin plângere sau pe calea excepţiei de nelegalitate, aşa cum a procedat reclamanta.

În opinia recurentei, instanţa de contencios trebuia să judece excepţia de nelegalitate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.554/2004.

Intimata pârâtă, prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând apărările formulate în faţa primei instanţe.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului Prefectului judeţului Tulcea nr.110/21.03.2008 privind atribuirea suprafeţei de 477,15 mp în proprietatea numiţilor M.A., M.C., M.L. şi E.E.

Potrivit art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991, „Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin.2 - 5 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.”

De asemenea, potrivit art.54 din Legea nr.18/1991, „(1) Dispoziţiile art.53 alin.1 se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III.

(2) Dispoziţiile art.53 alin.2 rămân aplicabile.”, iar art.53 stabileşte că „(1) Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Totodată, art.III din Legea nr.169/1997 stabileşte că actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic.

Prin urmare, atât plângerile îndreptate împotriva refuzului de atribuire a terenului în temeiul Legii nr.18/1991, cât şi acţiunile ce vizează constatarea nulităţii actelor emise în temeiul acestei legi, cu încălcarea dispoziţiilor legale, sunt calificate de legiuitor ca fiind acţiuni civile, fiind date în competenţa instanţei de drept comun de drept civil, care este judecătoria.

Chiar dacă ordinul în discuţie este emis de o autoritate administrativă – Prefectul judeţului Tulcea – el nu intră sub incidenţa Legii nr.554/2004, deoarece, în temeiul art.5 alin.2 din această lege, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.”

Ori, dacă partea nu are la dispoziţie calea acţiunii directe în contenciosul administrativ, atunci ea nu poate să supună actul respectiv controlului de legalitate al aceleiaşi instanţe nici pe calea excepţiei de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.