Curtea de apel constanţA
Excepţie de nelegalitate a hotărârii autorităţii publice invocată în cadrul plângerii contravenţionale
Yüklə 0,54 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 18. Obligare autoritate publică la acordare concediu de odihnă suplimentar funcţionarilor publici. Art.2, art.3 – Legea nr.31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă
- Prin întâmpinare, pârâtul INS
- Prin întâmpinare, pârâta DJS
- Sentinţa civilă nr.919 din 11.08.2010
- Încheierea de şedinţă din data de 03.02.2009
17. Excepţie de nelegalitate a hotărârii autorităţii publice invocată în cadrul plângerii contravenţionale.Art.6, – Legea nr.52/2003 privind procedura de elaborare a actelor normative Art.16 – Legea nr.13/2007 Decizia civilă nr. 696/CA/20.10.2010 Dosar nr. 1270/256/2010 Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 12.05.2010 de Judecătoria Medgidia în dosar nr.1270/256/2010 a fost sesizat Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii Consiliului judeţean Constanţa nr.223/2008, excepţie invocată de către E.D.D. SA în contradictoriu cu organul constatator Consiliul Judeţean Constanţa, în cadrul plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr.0002062/05.02.2010 . Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal sub nr.1270/256/2010 . S-au invocat de către reclamantă următoarele motive de nelegalitate a H.C.J. Constanţa nr.223/2008: neconcordanţa dispoziţiilor H.C.J. Constanţa nr.223/2008 cu dispoziţiile Legii nr.13/2007 care prevăd clar scutirea reclamantei, titular al licenţei de distribuţie a energiei electrice acordate în temeiul Legii nr.13/2007, de la plata de taxe instituite de autorităţi publice centrale şi locale, scutire recunoscută în mod expres de către intimatul Consiliul Judeţean Constanţa în cuprinsul întâmpinării formulate de către acesta din urmă într-un alt demers judiciar. Intimatul Consiliul Judeţean Constanţa, în calitate de emitent al actului, nu a formulat întâmpinare faţă de excepţia de nelegalitate invocată. În conformitate însă cu disp. art.13 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, a depus la dosarul cauzei H.C.J. Constanţa nr.223/2008 privind completarea H.C.J. Constanţa nr.5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe şi taxe speciale pentru anul 2007 şi documentaţia care stă la baza emiterii acesteia. Prin Sentinţa civilă nr.901/04.08.2010 Tribunalul Constanţa a respins excepţia de nelegalitate a H.C.J. Constanţa nr.223/2008,ca nefondată. Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin H.C.J. Constanţa nr.223/13 august 2008 se completează H.C.J. Constanţa nr.5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe şi taxe speciale pentru anul 2007 cu art.41-44, care, în esenţă, prevăd următoarele : - se instituie taxa de utilizare a drumurilor judeţene, precum şi modalitatea de aplicare a acesteia, în sensul că taxa de utilizare a drumurilor judeţene se instituie în temeiul art.282 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este fundamentată pe necesitatea asigurării siguranţei în trafic pe reţeaua de drumuri judeţene aflate în proprietatea Judeţului Constanţa, şi este utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Regiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Constanţa, în calitate de administrator, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere datorate stării drumurilor judeţene şi evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului; - taxa este datorată de persoanele fizice şi juridice care deţin/utilizează autovehicule de transport marfă şi persoane, pentru utilizarea reţelei de drumuri judeţene, grupate după capacitatea portantă; - taxa se stabileşte în funcţie de masa totală maximă autorizată, pentru autovehicule destinate transportului de marfă, şi în funcţie de capacitatea autovehiculului, pentru autovehicule destinate transportului de persoane ; - în vederea controlului traficului, taxării şi obţinerii autorizaţiilor zilnice se amplasează puncte permanente în 17 locaţii pe drumurile judeţene aflate în proprietatea Judeţului Constanţa, cu posibilitatea achiziţionării şi a unor autorizaţii lunare/anuale şi a plăţii taxei în numerar la punctele de încasare autorizate cât şi prin ordin de plată în contul Consiliului Judeţean Constanţa ; - sustragerea de la plata taxei constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 1500 lei şi 2500 lei; - contravaloarea taxei se face venit la bugetul judeţean, va fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Regiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Constanţa, în calitate de administrator al drumurilor judeţene, în scopul asigurării desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile judeţene ; - taxa de utilizare a drumurilor judeţene se colectează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului judeţean, şi va fi utilizată în scopul pentru care a fost instituită, iar sumele rămase neutilizate la sfârşitul anului se vor folosi în anul următor cu aceeaşi destinaţie . - se aprobă Regulamentul de adoptare a taxei de utilizare a drumurilor judeţene prevăzut în anexa 1 (anexa 4e) modelul cererii tip pentru obţinerea autorizaţiei de circulaţie prevăzut în anexa 2 (anexa 4f), precum şi modelele autorizaţiilor de circulaţie prevăzute în anexa 3 (anexa 4g), anexele 1-3 făcând parte integrantă din H.C.J. Constanţa nr.223/2008 . În cuprinsul H.C.J. Constanţa nr.223/2008 nu este prevăzută nici o scutire, reducere sau altă facilitate la plata taxei de utilizare a drumurilor judeţene. Potrivit art.16 alin.12 din Legea nr.13/2007 a energiei electrice: Titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale. Rezultă în aparenţă, instanţa de contencios administrativ nefiind chemată a se pronunţa asupra acestui aspect, că reclamanta, în calitatea reclamată de titular al licenţei de distribuţie a energiei electrice, ar fi scutită de la plata taxelor, impozitelor şi altor obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale, inclusiv a taxei instituite prin H.C.J. Constanţa nr.223/2008. Această împrejurare nu este însă de natură a conduce la nelegalitatea H.C.J. Constanţa nr.223/2008, ci chestiune ce ţine de soluţionare plângerii contravenţionale. Ceea ce invocă reclamanta este o problemă de aplicare a legii - lato sensu, instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale fiind cea chemată să stabilească dacă reclamanta este titulara licenţei de distribuţie a energiei electrice, dacă beneficiază de scutirea de la plata oricărei taxe locale, conform art.16 alin.12 din Legea nr.13/2007, şi dacă, în ipoteza existenţei acestei scutiri, poate subzista răspunderea contravenţională ca urmare a neplăţii taxei instituite de H.C.J. Constanţa nr.223/2008 . Instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale urmează a avea în vedere dispoziţiile art.79 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Împrejurarea însă că în cuprinsul H.C.J. Constanţa nr.223/2008 nu sunt prevăzute toate scutirile, reducerile sau orice facilităţi de care categorii determinate de persoane fizice/juridice beneficiază în temeiul unor legi sau alte acte de nivel superior este, aşa cum s-a arătat, o chestiune de aplicare a legii, prin aplicarea criteriilor de ierarhizare a actelor normative. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs recurenta reclamantă E.D.D. SA, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive: HCJC nr. 223/2008 prevede in mod expres si limitativ categoriile de autovehicule exceptate de la plata taxei: "Sunt exceptate de la plata taxei autovehiculele care aparţin instituţiilor care efectuează servicii publice de urgenţă, precum si ale administratorului drumurilor judeţene", fără a include in mod expres in aceasta enumerare si autovehiculele utilizate de societatea noastră, titulara licenţei de distribuţie in zona, care prestează un serviciu de utilitate publica conform legii. In ceea ce priveşte motivarea instanţei in sensul ca o eventuală neconcordanta dintre actul administrativ si actele normative cu o forţa juridică superioara este o "chestiune de aplicare a legii'" si nu un motiv de nelegalitate. consideram ca este lipsita de temei legal, întrucât controlul judecătoresc de legalitate a actelor administrative se exercita, de regula, pe calea contenciosului administrativ si in speţa nu suntem in situaţia unei excepţii de la aceasta regula. Instanţa, in loc sa exercite controlul judecătoresc de legalitate cu care a fost investită, se limitează la a indica instanţei investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale dispoziţiile cuprinse in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv art.79. conform căruia reglementările cuprinse in hotărârile consiliilor judeţene nu pot contraveni Constituţiei României si reglementarilor din actele normative de nivel superior. Excepţia de nelegalitate reprezintă o garanţie legală a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor împotriva unor acte administrative care le-ar putea dauna. In speţa, având in vedere necuprinderea in sfera persoanelor exceptate de la plata taxei in cuprinsul HCJC nr. 223/2008. in condiţiile in care excepţiile sunt prevăzute expres si limitativ, iar prin lege suntem exceptaţi de la plata acestei taxe, instanţa ar fi trebuit sa constate nelegalitatea acesteia si sa admită excepţia invocată. Raportat la dispoziţiile legale invocate, HCJC nr. 223/2008. cu toate că este un act normativ emis de o autoritate administrativă publică, nu a respectat niciuna din dispoziţiile legale cuprinse in art.6 din Legea nr. 52/2003, privind procedura de elaborare a actelor normative. Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii şi care au fost încadrate în dispoziţiile art.304 pct.9 dar şi potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Excepţia de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces în curs de judecată pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părţi , ameninţată să i se aplice un act ilegal, se apără invocând acest viciu şi cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluţionarea speţei. În cauză , prin H.C.J. Constanţa nr.223/13 august 2008 s-a completat H.C.J. Constanţa nr.5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe şi taxe speciale pentru anul 2007 cu art.41-44, care, prevăd instituirea taxei de utilizare a drumurilor judeţene, precum şi modalitatea de aplicare a acesteia, în sensul că taxa de utilizare a drumurilor judeţene se instituie în temeiul art.282 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este fundamentată pe necesitatea asigurării siguranţei în trafic pe reţeaua de drumuri judeţene aflate în proprietatea Judeţului Constanţa, şi este utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Regiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Constanţa, în calitate de administrator, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere datorate stării drumurilor judeţene şi evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului; Prin art.4 1 al.5 s-au prevăzut şi excepţii de la plata taxei pentru autovehiculele care aparţin instituţiilor care efectuează servicii publice de urgenţă, precum si ale administratorului drumurilor judeţene. Deşi prin excepţia formulată în faţa Judecătoriei Medgidia, recurenta invocă nelegalitatea întregului act administrativ unilateral în realitate criticile sale vizau doar art. 4 1 al.5 având in vedere necuprinderea in sfera persoanelor exceptate de la plata taxei in cuprinsul HCJC nr. 223/2008, în condiţiile in care excepţiile sunt prevăzute expres si limitativ, iar prin Legea nr.13/2007 este exceptată de la plata acestei taxe. Ceea ce urmăreşte recurenta prin excepţia de nelegalitate invocată este cuprinderea sa în cadrul excepţiilor de la plata acestei taxe, ori aşa cum în cazul excepţiei de neconstituţionalitate Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă, şi în cazul excepţiei de nelegalitate prin omisiune instanţa nu poate modifica sau completa actul administrativ. Această împrejurare nu este însă de natură a conduce la nelegalitatea H.C.J. Constanţa nr.223/2008 câtă vreme actul administrativ a fost adoptat de autoritatea competentă, în limitele competenţei sale, în temeiul Legii nr.571/2003, în forma specifică şi cu respectarea procedurii de tehnică legislativă, ci o chestiune ce ţine de soluţionare plângerii contravenţionale. Împrejurarea însă că în cuprinsul H.C.J. Constanţa nr.223/2008 nu sunt prevăzute toate scutirile, reducerile sau orice facilităţi de care categorii determinate de persoane fizice/juridice beneficiază în temeiul unor legi sau alte acte de nivel superior este, aşa cum s-a arătat, o chestiune de aplicare a legii, prin aplicarea criteriilor de ierarhizare a actelor normative. Curtea apreciază legalitatea hotărârii recurate, tribunalul reţinând corect că ceea ce invocă reclamanta este o problemă de aplicare a legii - lato sensu, instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale fiind cea chemată să stabilească dacă reclamanta este titulara licenţei de distribuţie a energiei electrice, dacă beneficiază de scutirea de la plata oricărei taxe locale, conform art.16 alin.12 din Legea nr.13/2007, şi dacă, în ipoteza existenţei acestei scutiri, poate subzista răspunderea contravenţională ca urmare a neplăţii taxei instituite de H.C.J. Constanţa nr.223/2008 . Celelalte argumente expuse de recurentă prin cererea de recurs, vizând nerespectarea de către autoritatea deliberativă a dispoziţiile legale cuprinse in art.6 din Legea nr. 52/2003 privind procedura de elaborare a actelor normative, exced limitelor investirii instanţei de fond, ele fiind invocate pentru prima dată în recurs iar analizarea lor ar duce la privarea parţii de un grad de jurisdicţie şi implicit la încălcarea principiului "non omisso medio", ceea ce este inadmisibil. Concluzionând, faţă de considerentele arătate mai sus Curtea reţine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
S-a arătat că, prin Ordinul nr.523/2006 emis de către Secretariatul General al Guvernului, reclamanţilor le-a fost acordat un spor pentru condiţii vătămătoare de muncă, în cuantum de 10% din salariul de bază, act normativ prin care s-a recunoscut faptul că, activitatea acestora se desfăşoară in condiţii vătămătoare. S-a susţinut că, in raport cu aceste condiţii vătămătoare în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, sunt îndreptăţiţi a beneficia de acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, conform prevederilor art-18 din HG nr. 250/1992.
Pe de altă parte, s-a susţinut că, DJS CONSTANŢA nu a sesizat conducerea INS cu o cerere privind aprobarea efectuării de către reclamanţi a unui concediu de odihnă suplimentar, pentru condiţiile vătămătoare de muncă in care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Prin întâmpinare, pârâta DJS , pe cale de excepţie a invocat lipsa procedurii prealabile şi lipsa timbrajului aferent acţiunii principale. Pe fondul cauzei, s-a solicitat instanţei respingerea acţiunii promovată de către reclamantă, ca nefondată, acordarea concediului suplimentar invocat de către reclamanţi, putând fi dispusă doar în condiţiile în care se stabileşte că activitatea prestată de aceştia se desfăşoară în condiţii deosebite, grele şi periculoase, în urma constatărilor efectuate de către inspectoratele teritoriale pentru protecţia muncii. Pe de altă parte, s-a susţinut că reclamanţii nu au sesizat pârâta cu o cerere privind aprobarea efectuării unui concediu de odihnă suplimentar, pentru condiţiile vătămătoare de muncă în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Procedând la soluţionarea cauzei, instanţa, a administrat, la solicitarea parţilor proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnică. Prin Sentinţa civilă nr.919 din 11.08.2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr.4935/118/2009, s-a respins, ca nefondată, acţiunea promovată de reclamanţii BE, CV, GV, HM, IM, ME şi TGE şi s-a admis acţiunea promovată de reclamanţii AG, AV, ARM , AG, BDE, BUAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMA, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN şi VC. Prin aceeaşi hotărâre, au fost obligaţi pârâţii la acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, între 3-10 zile, în raport cu vechimea în muncă a fiecărui reclamant, precum şi la plata către reclamanţi a sumei de 1.400 lei reprezentând cheltuieli de judecata-onorariu expert si onorariu avocat. Prin Încheierea de şedinţă din data de 03.02.2009, , instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a paratului INS , excepţia netimbrării acţiunii si excepţia privind lipsa procedurii prealabile, ca nefondate, reţinând în esenţă că:
Pe fondul cauzei, din analizarea înscrisurilor depuse (filele 312-313 dos.fond), instanţa reţine în esenţă că, reclamanţii – AG, AV, ARM, AG, BDE, BAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMD, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN si VC, deţin calitatea de funcţionari publici in cadrul DJS CONSTANŢA, calitate în care s-a susţinut că, aceştia au dreptul de a beneficia de acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, intre 3-10 zile, in raport cu prevederile art.18 din HG nr.250/1992. Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că intre reclamanţii BE, CV, GV, HM, IM, ME si TGE şi parata DJS Constanta nu mai există în prezent raporturi de serviciu, considerente pentru care, solicitarea avută privind acordarea unui concediu de odihna suplimentar este nefondată, condiţiile de munca vătămătoare invocate, nemaifiind de actualitate, sens în care, instanţa a dispus, pe fondul cauzei respingerea acţiunii promovata de aceşti reclamanţi. In raport cu prevederile art.35 din Legea nr.188/1998 - ”Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii.” Potrivit art.18 din HG nr.250/1992 - ”(1) În afara concediului de odihnă, prevăzut la art. 1, salariaţii din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare. (2) Salariaţii nevăzători şi cei încadraţi în grade de invaliditate beneficiază de drepturile de concediu de odihnă suplimentar prevăzute la art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor. (3) Concediile de odihnă acordate potrivit art. 1 din această hotărâre se cumulează cu cele stabilite la alin. (1) sau, după caz, la alin. (2) din prezentul articol. Expertiza tehnică efectuată în cauză, (filele 190-195, 229-231 dos.fond), a constatat faptul că, activitatea prestată de către reclamanţi se desfăşoară în condiţii vătămătoare pentru sănătatea acestora, condiţiile vătămătoare fiind determinate de expunerea in câmp de radiaţii electromagnetice. Având în vedere aceste aspecte, instanţa de fond a constatat că, reclamanţii AG, AV, ARM, AG, BDE, BAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMD, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN si VC sunt îndreptăţiţi pentru activitatea desfăşurată în condiţii vătămătoare determinate de expunerea la radiaţii electromagnetice, să beneficieze de acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, intre 3-10 zile, în raport cu vechimea în muncă a fiecărui reclamant. Instanţa de fond a reţinut de asemenea, că pentru activitatea desfăşurată de către reclamanţi, s-a recunoscut în mod constant, faptul că, această activitate se desfăşoară în condiţii vătămătoare pentru sănătate, fiindu-le acordat şi dreptul de a beneficia de un spor salarial, prin Ordinul nr.525/2006 emis de către Secretariatul General al Guvernului, precum si prin art.16 din OG nr.6/2007, menţinut prin OG nr.9/2008, OUG nr.1/2009 si OUG nr.31/2009, acte normative ce reglementează salarizarea funcţionarilor publici. Yüklə 0,54 Mb. Dostları ilə paylaş:
|