Curtea de Apel Constanta

28. Articolul 278¹ Cod procedură penală. Plângerea in faţa judecătorului impotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere in judecată.

Plângerea impotriva soluţiilor de netrimitere in judecată poate privi numai persoanele faţă de care s-au efectuat cercetări sau faţă de care s-a efectuat urmărirea penală, neputând fi extinsă la alte persoane.
Instanţa constată că prin sentinţa penală nr. 73/10.03.2010, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 3055/88/2009, s-a hotărât:

Admite plângerea formulată de petenta I.S., domiciliată în comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Tulcea, împotriva rezoluţiei procurorului.

In temeiul art. 278 alin. 8 lit. b) Cod proc. pen.,

Desfiinţează în parte rezoluţia nr. 358/P/2009 şi trimite cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judec.Tulcea în vederea începerii urmării penale a numiţilor S.M., B.S., P.E. şi P.I. pentru faptele reclamate de petentă în plângerile formulate la datele de 17 august 2008 şi 2 aprilie 2009.

Menţine rezoluţia atacată cu privire la făptuitorul S.G., ca legală şi temeinică.

In temeiul art. 192 alin. 3 Cod proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului”.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele ;

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2009, la Judecătoria Tulcea, petenta I.S., a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 111/II/2/2009 din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

La termenul din 13 noiembrie 2009, Judecătoria Tulcea a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi, având în vedere calitatea persoanei cercetate, agent de poliţie, apreciind că potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2009, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului, a admis excepţia şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Tulcea.

La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr. 3055/88/2009.

Incercând să sintetizeze motivele care au determinat-o pe petentă să atace rezoluţia procurorului ierarhic superior, văzând susţinerile avocatului din oficiu al petentei, instanţa reţine că, în esenţă, petenta se plânge de modul defectuos în care intimatul S.G. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în contextul în care din anii 1994 – 1995 a reclamat o serie de furturi din locuinţa sa, indicând şi făptuitorii, însă plângerile au primit rezoluţii defectuoase, sau nu au primit nicio soluţie.

A mai susţinut petenta, prin avocat, că susţinerile intimatului sunt preluate în cele două rezoluţii atacate; că persoanele acuzate de săvârşirea unor infracţiuni au fost audiate în calitate de martori, însă declaraţiile lor sunt departe de a fi obiective.

Petenta a mai arătat că cercetarea trebuia să vizeze modul în care intimatul şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu şi nu preocuparea faţă de starea de sănătate psihică a petentei la care fac referire intimatul şi martora S. Legat de acest ultim aspect, petenta a susţinut că s-a făcut referire la o adeverinţă medicală nesemnată din care rezultă că un cadrul medical are suspiciuni faţă de starea de sănătate psihică a petentei.

In final, petenta a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea continuării cercetărilor şi ataşarea, analizarea dosarelor în care plângerile petentei au fost cercetate şi s-au dat soluţii.

La dosarul cauzei, a fost ataşat dosarul nr. 358/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că petenta I.S. a formulat două plângeri datate 17 august 2008 şi 2 aprilie 2009, adresate iniţial Prefectului Judeţului Tulcea, plângeri care au fost înaintate de Instituţia Prefectului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Tulcea şi, ulterior, Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea cu adresa nr. 42135 din 28 aprilie 2009 a I.P.J. Tulcea.

Prin aceste plângeri, petenta a acuzat că i-au fost sustrase mai multe bunuri din imobil, bunuri ce au fost „reţinute” de intimatul S.G., şeful Postului de Poliţei al comunei Mihail Kogălniceanu; că S.M. i-a sustras o cloşcă cu 25 de pui, că B.S. şi P.E. trebuie să îi dea o sumă de bani pentru 200 kg fier vechi ridicate de la locuinţa sa, că S.G. împreună cu P.I. i-ar fi rupt poarta, uşile şi ferestrele şi că acesta l-ar fi pus pe B.S. să o atace şi să-i sustragă o butelie şi un apometru.

Prin Rezoluţia nr. 358/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.G., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi distrugere prev. de art. 246 şi 217 alin. 1 Cod penal, procurorul de caz apreciind că faptele nu există, motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. a Cod proc. pen.

Impotriva acestei rezoluţii, în termen legal, petenta a formulat plângere, reluând aspectele sesizate iniţial în cele două plângeri.

Prin Rezoluţia nr. 111/II/2/2009 din 1 iulie 2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a respins plângerea petentei reţinând că actele premergătoare administrate au evidenţiat că intimatul nu poate fi acuzat că şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu sau că ar fi săvârşit acte ce intră în conţinutul infracţiunii de distrugere.

In privinţa intimatului S.G., tribunalul constată că, într-adevăr, din declaraţiile acestuia coroborate cu declaraţiile martorilor B.S., P.I. şi S.M. nu a rezultat că lucrătorul de poliţie să fi cauzat vreo vătămare intereselor petentei prin neîndeplinirea vreunui act în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, ori prin îndeplinirea defectuoasă a unui act şi nici să fi săvârşit vreo distrugere a porţii, uşii şi ferestrelor locuinţei petentei.

Din toate declaraţiile rezultă că petenta obişnuieşte să-şi reclame vecinii sau alţi consăteni pentru fapte inexistente, inventate de ea.

Dacă soluţia este corectă în ceea ce-l priveşte pe lucrătorul de poliţie, instanţa constată că procurorul nu a soluţionat în vreun fel plângerile formulate de petentă cu privire la făptuitorii S.M., B.S., P.E., P.I. Din conţinutul declaraţiilor primilor trei (P.I. nu a fost audiat) rezultă că faptele reclamate sunt vechi şi au fost deja cercetate, numai că, chiar şi în această ipoteză, procurorul ar fi trebuit să se pronunţe cu privire la faptele puse în sarcina acestor făptuitori, ori, prin rezoluţia din 29 mai 2009, procurorul s-a pronunţat numai cu privire la intimatul S.G..

Prin plângerile adresate Prefectului, petenta a acuzat că numiţii P.I. şi B.S. au săvârşit infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, că S.M. a săvârşit infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, că P.I. a săvârşit infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.

Cele două plângeri conţin acuzaţii neclare, sunt amintite şi alte nume, astfel că este necesară audierea petentei pentru a da lămuriri cu privire la aspectele reclamate, pentru a face precizări cu privire la presupusele fapte penale şi autorii lor.

Petenta nu a fost audiată în cursul urmăririi penale, reticenţa manifestată de procuror cu privire la audierea acesteia datorându-se, probabil, afirmaţiilor făcute de intimatul S. şi martora S. cu privire la presupusa afecţiune psihică de care ar suferi petenta.

Intrucât adeverinţa medicală existentă la dosar este o xerocopie, este nesemnată, datează din 3 mai 1996, pentru a verifica aspectele semnalate de intimat şi martoră este necesară solicitarea unor relaţii actuale, oficiale, cu privire la afecţiunile suspicionate de la dispensarul medical care a emis controversata adeverinţă.

În termen legal , împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea criticând – o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte ;

• 
  cele două petiţii întocmite de I.S. la 17.08.2008 şi 02.04.2009 s-au adresat prefectului judeţului Tulcea şi nu vreunui organ de urmărire penală şi priveau pe lucrătorul de poliţie S.G., în legătură cu împrejurarea că acesta îşi îndeplinea defectuos atribuţiile de serviciu şi că a săvârşit fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere a unor bunuri aparţinând petentei;
  
• 
  persoanele faţă de care instanţa a hotărât admiterea plângerii petentei pentru a se dispune începerea urmării penale nu au fost citate la Tribunalul Tulcea pentru ca hotărârea instanţei să le fie opozabilă;
  
• 
  la dosarul cauzei există copia unei adeverinţe medicale eliberată în anul 1996 din care rezultă că petenta I.S. a fost diagnosticată cu ”suspiciune de psihoză maniaco – depresivă cu componentă agresivă”, aceasta fiind cunoscută ca o persoană care formulează frecvente reclamaţii împotriva cetăţenilor din localitate, ca fiind autori ai unor fapte penale inventate;
  

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 73 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 3055/88/2009 şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a rezoluţiei nr. 358/P/2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea .

La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr: 3055/88/2009.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurate în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, curtea constată următoarele;

Petenta a formulat plângere împotriva lucrătorului de poliţie S.G. – şeful postului de poliţie Mihail Kogălniceanu pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi distrugere, adresată iniţial IPJ Tulcea, după care a fost înaintată la data de 28.04.2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Petenta reclamă sustragerea unor bunuri din imobilul său, bunuri care au fost reţinute de lucrătorul de poliţie S.G., printre care o combină muzicală, în valoare de 10 milioane lei, o bicicletă marca „Pegas, două aparate de gătit şi o butelie.

De asemenea, a mai susţinut că mai multe persoane din localitatea Mihail Kogălniceanu i-ar fi sustras bunuri din locuinţă, iar lucrătorul de poliţie i-a distrus poarta, uşile şi ferestrele locuinţei.

Procedând la soluţionarea plângerii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.G., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 217 alin. 1 cod penal prin rezoluţia nr. 358//P/2009 din data de 29.05.2009, motivând că faptele reclamate nu există.

În termen legal, împotriva acestei rezoluţii, în temeiul art. 278 petenta a formulat plângere soluţionată prin rezoluţia primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea. Nr. 111/II/2/2009 din 01.07.2009, prin care s-a confirmat rezoluţia procurorului de caz.

Nemulţumită de cele două rezoluţii pronunţate în cauză, în temeiul art. 278¹ cod pr. penală, petenta s-a adresat instanţei, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie. Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa constată că, în mod greşit, Tribunalul Tulcea a admis plângerea petentei I.S., dispunând desfiinţarea în parte a rezoluţiei nr. 358/P/2009 şi trimiterea cauzei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, în vederea începerii urmării penale faţă de numiţii S.M., B.S., P.E. şi P.I., câtă vreme plângerea formulată îl viza doar pe lucrătorul de poliţie S.G.

De altfel, Tribunalul Tulcea a menţinut rezoluţia atacată cu privire la făptuitorul S.G., ca legală şi temeinică, reţinând în mod just că în cauză nu rezultă indicii de comitere de către intimatul S.G. a infracţiunilor reclamate.

Pentru considerentele expuse, curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea este fondat, urmând a fi admis ca atare.

Ca urmare, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva sentinţei penale nr. 73/10.03.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 3055/88/2009, va casa sentinţa penală nr.73/10.03.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr.3055/88/2009 şi rejudecând, în temeiul art. 278 ind.1 alin.8 lit. a cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.S. împotriva rezoluţiei nr.358/P/2009 din 29.05.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Dosar nr. 3055/88/2009

Decizia penală nr. 508/P/02.09.2010

Judecător Maria Uzună

3.