Curtea de Apel Constanta

2. Aprecierea gradului de pericol social al unei infracţiuni de conducere pe drumul public a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.

Potrivit prevederilor art. 18¹ alin. 2 cod penal, la stabilirea gradului concret de pericol social trebuie să se ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi de conduita făptuitorului.

Din perspectiva prevederilor art. 18¹ alin. 2 cod penal, se apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpatului H.E. prezintă în concret pericolul social specific pentru a fi calificată ca şi infracţiune. Astfel, inculpatul a condus pe drum public un autovehicul cu o stare tehnică precară, fără a poseda abilităţile necesare, pe timp de noapte, punând în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier, prin iminenţa producerii unui accident, cu consecinţe imprevizibile pentru un scop total nejustificat (procurarea de ţigări).
Pronunţând sentinţa penală nr. 1631/P5.10.2009, în dosarul nr. 3159/256/2009 Judecătoria Medgidia, judeţul Constanţa, l-a achitat pe inculpatul H.E. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit.a) cod pr. penală rap. la art. 10 lit.b¹) cod pr. penală.

Conform prevederilor art. 18¹ al. 3 cod penal rap. la art. 94 lit.c) cod penal s-a aplicat inculpatului H.E. sancţiunea amenzii administrative, în cuantum de 500 lei.

Totodată, potrivit prevederilor art. 192 al. 1 pct. 1 lit.c) cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pe baza probatoriului administrat, Judecătoria Medgidia a reţinut în fapt următoarele:

În data de 31.05.2009, inculpatul împreună cu martorul L.M., angajaţi ai unei societăţi de pază, îndeplineau serviciul de pază pe terenul ce aparţine firmei “N“. Societatea de pază le-a pus la dispoziţie pentru a se adăposti pe timpul nopţii un autoturism marca Dacia.

În jurul orelor 24ºº, cei doi rămânând fără ţigarete, s-au hotărât să meargă să cumpere un pachet de ţigarete de la o benzinărie din apropiere, în localitatea Poarta Albă. Pentru a realiza acest lucru cei doi au încercat să pornească autoturismul menţionat mai sus.

În acest sens, inculpatul s-a urcat la volanul maşinii, iar martorul L.M. împingea maşina pentru a o determina să pornească.

Inculpatul a condus autoturismul, iniţial, pe un drum neamenajat, dar pentru a avea acces în benzinărie trebuia să parcurgă şi o anumită distanţă pe drumul public. Acest fapt s-a şi întâmplat, iar la intersecţia DC-87 cu E-81 a fost oprit de organele poliţiei rutiere. Cu această ocazie inculpatul a declarat că nu posedă permis conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, judeţul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 1631/P5.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, judeţul Constanţa a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.69/17.02.2010 a Tribunalului Constanţa.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art.18¹ cod penal, în raport de circumstanţele concrete ale comiterii faptei, de distanţa scurtă din drumul public parcursă (200 m), de împrejurarea că fapta nu a avut consecinţe negative în plan uman şi material chiar dacă faţă de natura infracţiunii crearea unui prejudiciu nu are mare importanţă - prezumţia de pericol social al faptei nu are caracter absolut şi ireparabil iar inculpatul este foarte tânăr, integrat social, fără antecedente penale şi a recunoscut şi regretat fapta, care este în mod vădit lipsită de importanţă.

Împotriva hotărârilor menţionate anterior a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate în privinţa achitării inculpatului H.E. pentru lipsa de pericol social al faptei săvârşită de acesta.

În concret, parchetul a susţinut că instanţele de fond şi apel nu au avut în vedere, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, că infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, este una de pericol; inculpatul nu avea deprinderile necesare conducerii unui autovehicul pe drum public, iar autovehiculul condus prezenta evidente defecţiuni tehnice.

Totodată, s-a susţinut că, circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunii nu puteau fi minimalizate prin supraevaluarea circumstanţelor personale ale inculpatului în procesul de evaluare a pericolului social al faptei.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor de fond şi apel şi, rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului H.E. la o pedeapsă proporţională cu gravitatea pericolului social al infracţiunii săvârşite.

Examinând decizia penală nr. 69/17.02.2010 a Tribunalului Constanţa şi sentinţa penală nr. 4691/P/05.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, judeţul Constanţa în lumina criticii din recursul Parchetului, a probatoriului administrat în cauză, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385⁶ cod procedură penală, Curtea constată că hotărârile menţionate sunt netemeinice şi nelegale în privinţa achitării inculpatului H.E. pentru infracţiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, iar recursul Parchetului fondat.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare din 21.01.2009, adresa nr. 40548/05.0.2.2009 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Constanţa coroborate cu declaraţiile martorului L.M. precum şi cu ale inculpatului H.E., rezultă că la data de 31.05.2009, inculpatul împreună cu martorul amintit anterior, îndeplineau serviciul de pază, pe terenul ce aparţinea fermei ”N”, iar societatea de pază le-a pus la dispoziţie, pentru adăpost pe timpul nopţii, un autoturism Dacia.

În jurul orelor 24,00 rămânând fără ţigări, cei doi au luat hotărârea să meargă să le cumpere de la o benzinărie din localitatea Poarta Albă, judeţul Constanţa.

Inculpatul H.E. a condus autoturismul, iniţial pe un drum neamenajat, însă pentru a ajunge la benzinărie, a parcurs o porţiune de drum public, moment în care a fost oprit de poliţie rutieră pentru control. Cu această ocazie inculpatul a declarat organelor de poliţie că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, aspect confirmat ulterior, prin adresa nr. 40548/05.02.2009 a SPERPCIV Constanţa.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei de conducere pe drumul public a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

Raportat la situaţia de fapt rezultată din probe, Curtea constată că fapta inculpatului întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 86 al1 din OUG 195/2002, pentru care va fi condamnat.

Potrivit prevederilor art. 18¹ al. 2 cod penal, la stabilirea gradului concret de pericol social trebuie să se ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi de conduita făptuitorului.

Din perspectiva prevederilor art. 18¹ al. 2 cod penal, Curtea apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpatului H.E. prezintă în concret pericolul social specific pentru a fi calificată ca şi infracţiune. Astfel, inculpatul a condus pe drum public un autovehicul cu o stare tehnică precară, fără a poseda abilităţile necesare, pe timp de noapte, punând în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier, prin iminenţa producerii unui accident, cu consecinţe imprevizibile pentru un scop total nejustificat (procurarea de ţigări).

Aspectele menţionate prevalează, în opinia curţii, la aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârşite, faţă de conduita corespunzătoare, atât anterioară cât şi pe parcursul procesului, a inculpatului; care prin modul concret în care a acţionat şi-a asumat consecinţele adoptării unui comportament de nesocotire a legii.

Constatând că fapta săvârşită de inculpatul H.E. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.86 al.1 din OUG 195/2002, curtea îl va condamna pe acesta la pedeapsa închisorii.

Raportat la cele ce preced, curtea reţinând temeinicia criticii din recursul Parchetului, îl va admite ca fondat, va casa atât decizia penală nr.69/17.02.2010 a Tribunalului Constanţa, cât şi sentinţa penală nr.1631 din 05.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, judeţul Constanţa, pentru greşita achitare a inculpatului şi rejudecând îl va condamna pe inculpatul H.E. pentru infracţiunea prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare.

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că este tânăr şi integrat social, Curtea apreciază că reeducarea sa poate fi asigurată şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că se va dispune suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare pe timp de 3 ani, termen de încercare calculat conform prevederilor art. 82 Cod penal.

Totodată, i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a – II – a şi lit.b) cod penal, iar în temeiul prevederilor art. 71 al.ultim cod penal se va suspenda condiţionat şi executarea acesteia.

În temeiul prevederilor art. 359 cod procedură penală se va atrage atenţia inculpatului asupra condiţiilor revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 cod penal.

În temeiul prevederilor art. 191 cod procedură penală, va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Dosar nr. 3159/256/2009

Decizia penală nr. 552/P/17.09.2010

Judecător Viorica Lungu

3.