Curtea de Apel Constanta

33. Neprezentarea condamnatului la datele fixate de Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere nu poate atrage de drept revocarea suspendării sub supraveghere, fără o prealabilă cercetare a motivelor neprezentării.

Conform înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei rezultă că, începând cu anul 2007, deci înainte de sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea penală soluţionată prin sentinţa penală nr. 274/30.09.2008, pronunţată de Tribunalul Tulcea, recurentul şi-a stabilit domiciliul în Italia, ţară unde a desfăşurat, în mod licit, activităţi lucrative, nefiind prezent la nici un termen de judecată şi nici la pronunţarea sentinţei menţionate.

Toate demersurile efectuate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru localizarea condamnaţilor s-au soldat cu un eşec, din informaţiile obţinute rezultând că cei doi sunt plecaţi din ţară din anul 2007.

În consecinţă, organul desemnat cu supravegherea avea cunoştinţă de faptul că recurentul nu a fost informat cu privire la măsurile de supraveghere impuse recurentului şi nu a comunicat acestuia programul de supraveghere elaborat, întrucât acesta era plecat din ţară, şi aceasta în condiţiile în care recurentul nu era supus nici unei interdicţii de a părăsi ţara şi având dreptul de a munci pe teritoriul oricărui stat, diligenţele organului de supraveghere fiind minime.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că recurentul, cu rea-credinţă, nu s-ar fi supus măsurilor de supraveghere impuse prin hotărârea de condamnare, nefiind astfel îndeplinite condiţiile impuse de art. 447 cod procedură penală pentru a se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicată recurentului prin sentinţa penală nr.274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentinţa penală nr.119/14.04.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2797/88/2009, s-a admis sesizarea judecătorului delegat la Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Tulcea de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaţilor D.V., şi G.D.C. prin sentinţa penală nr.274/2008 a Tribunalului Tulcea.

In temeiul art. 447 cod procedură penală cu ref. la art. 86⁴⁾ alin.2 cod penal, s-a revocat suspendarea executării pedepselor de 2 ani închisoare sub supraveghere, aplicată inculpatului D.V. şi de 3 ani închisoare sub supraveghere aplicată inculpatului G.D.C. prin sentinţa penală nr.274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea şi dispune executarea în întregime a pedepselor în regim de detenţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26 noiembrie 2009, Judecătorul delegat la compartimentul de executări penale din cadrul Tribunalului Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea cu revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor G.D.C. şi D.V. prin sentinţa penală nr. 274 /30.09.2008 a Tribunalului Tulcea.

In motivarea sesizării, judecătorul delegat a arătat că demersurile consilierilor responsabili de caz pentru localizarea condamnaţilor s-au soldat cu un eşec, din informaţiile obţinute rezultând că cei doi sunt plecaţi din ţară din anul 2007, fără a li se cunoaşte destinaţia, nesocotind astfel condiţiile de supraveghere stabilite de instanţă.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul de fond nr.290/88/2008 al Tribunalului Tulcea, informarea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, procese-verbale, nota de constatare întocmită de acelaşi serviciu.

Prin sentinţa penală nr. 274/30.09.2008, Tribunalul Tulcea i-a condamnat pe inculpaţii D.V. şi G.D.C. la pedepse rezultante de 2 ani şi respectiv 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani pentru inculpatul D. şi de 5 ani pentru inculpatul G.

Cei doi condamnaţi au intrat în evidenţa Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea la data de 3 martie 2009.

Consilierul responsabil de caz a încercat localizarea condamnaţilor, deplasându-se la domiciliile celor doi, contactându-le familia, luând legătura cu autorităţile din localitatea de domiciliu (primărie, poliţie).

De asemenea, au fost contactaţi avocaţii care i-au reprezentat pe cei doi condamnaţi în cursul judecăţii.

Demersurile consilierului de probaţiune au evidenţiat faptul că cei doi condamnaţi sunt plecaţi din România din anul 2007, fără a se cunoaşte ţara în care se află în prezent.

A mai rezultat că D.V. nu a ţinut legătura cu familia sa, iar cu familia celuilalt nu s-a putut lua legătura, mama condamnatului G. plecând în străinătate cu fiul său (adresa nr. 8731/2009 a I.P.J. Tulcea).

Din nota de constatare din 5 mai 2009, a rezultat că avocatul condamnatului a înştiinţat consilierul de probaţiune că acesta are cunoştinţă de condamnarea suferită, inclusiv despre obligaţiile pe care le are de respectat, însă intenţia sa este de a nesocoti condiţiile de supraveghere solicitate de instanţă.

Tribunalul i-a citat pe cei doi condamnaţi cu mandate de aducere la mai multe termene de judecată, însă nu s-au prezentat în faţa instanţei, procesele verbale de executare a mandatelor de aducere confirmând că aceştia sunt plecaţi în străinătate.

Toate aceste înscrisuri demonstrează că intimaţii cu rea credinţă nu au respectat măsurile de supraveghere stabilite de instanţă.

Potrivit art. 86⁴⁾ alin.2 Cod penal, dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege, ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe a formulat recurs condamnatul D.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În mod greşit instanţa de fond a admis sesizarea judecătorului delegat la Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Tulcea de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D.V. şi a revocat suspendarea executării pedepselor de 2 ani închisoare sub supraveghere, aplicată acestuia, reţinând, în mod greşit că, petentul condamnat, cu rea credinţă nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa penală nr. 274/30.09.2008, Tribunalul Tulcea.

În acest sens se relevă că petentul condamnat nu a fost prezent la nici un termen de judecată acordat în cauza care a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 274/30.09.2008 după cum nu a fost prezent nici la pronunţarea acestei sentinţe.

Se arată că, începând cu luna martie 2007 petentul condamnat este înregistrat fiscal în Italia, mai mult cererea s-a depus din anul 2006, dovadind că desfăşoară activităţi lucrative în acea ţară, având domiciliul în Italia.

Faţă de această situaţie, recurentul nu a avut cunoştinţă de hotărârea de condamnare ce s-a pronunţat împotriva sa.

La dosarul cauzei s-au depus procesul verbal de identificare, declarare sau stabilire de domiciliu, contract de închiriere cu uz locativ, scrisoare de angajare, certificat de atribuire de cod fiscal şi carte de identitate, acte emise de autorităţile italiene.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 şi 2 cod procedură penală, Curtea constată:

Reţinem că recursul petentului condamnat a fost formulat în condiţiile art.365 cod procedură penală, respectiv recursul peste termen, fiind formulat în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei de 2 ani închisoare, după revocarea suspendării sub supraveghere a acesteia prin sentinţa penală nr.119/14.04.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Prin sentinţa penală nr. 274/30.09.2008, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul D.V. la pedeapsa rezultantă de 2 ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani pentru inculpatul D. şi de 5 ani pentru inculpatul G.

Faţă de inculpat s-au stabilit măsurile de supraveghere impuse de art.86 ind.3 lit. a-d cod penal, organ cu supravegherea fiind stabilit Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Reţinem, conform înscrisurilor ataşate la dosarul instanţei de recurs că, începând cu anul 2007, deci înainte de sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea penală soluţionată prin sentinţa penală nr. 274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea, recurentul şi-a stabilit domiciliul în Italia, ţară unde a desfăşurat, în mod licit, activităţi lucrative, nefiind prezent la nici un termen de judecată şi nici la pronunţarea sentinţei menţionate.

Toate demersurile efectuate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru localizarea condamnaţilor s-au soldat cu un eşec, din informaţiile obţinute rezultând că cei doi sunt plecaţi din ţară din anul 2007.

În consecinţă, organul desemnat cu supravegherea avea cunoştinţă de faptul că, recurentul nu a fost informat cu privire la măsurile de supraveghere impuse recurentului şi nu a comunicat acestuia programul de supraveghere elaborat întrucât acesta era plecat din ţară, şi aceasta în condiţiile în care recurentul nu era supus nici unei interdicţii de a părăsi ţara şi avea dreptul de a munci pe teritoriul oricărui stat, diligenţele organului de supraveghere fiind minime.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că recurentul, cu rea credinţă, nu s-ar fi supus măsurilor de supraveghere impuse prin hotărârea de condamnare, nefiind astfel îndeplinite condiţiile impuse de art. 447 cod procedură penală pentru a se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicată recurentului prin sentinţa penală nr.274/30.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Faţă de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca întemeiate, fapt pentru care Curtea, în temeiul art. 385¹⁵ pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul declarat de condamnatul D.V., va casa sentinţa penală recurată şi, rejudecând, va dispune în temeiul art. 447 cod procedură penală şi art. 86⁴ alin 2 cod penal, respingerea sesizării judecătorului delegat la Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Tulcea privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată cond. D.V. prin sentinţa penală nr. 119/14.04.2010 a Tribunalului Tulcea.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.167/04.05.2010 emis de Tribunalul Tulcea în baza sentinţei penale nr.119/14.04.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea şi se va dispune punerea de îndată în libertate dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Se vor înlătura din hotărâre dispoziţiile contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în procesul penal rămân în sarcina acestuia.

Dosar nr. 1397/36/2010

Decizia penală nr. 787/P/02.12.2010

Judecător Eleni Cristina Marcu

8.