Curtea de Apel Constanta

5. Greşita reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal in raport de conduita de ansamblu a inculpaţilor.

Reţinerea unor împrejurări drept circumstanţe atenuante judiciare trebuie raportată la circumstanţele reale de comitere a faptei, aşa încât conduita de ansamblu a inculpatului raportat la conduita generatoare a activităţii infracţionale să conducă la o periculozitate scăzută a inculpatului, pentru ca acesta să poată beneficia în condiţiile art. 72 C. pen. de împrejurările care atenuează răspunderea penală.

Având în vedere că inculpatului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru săvârşirea unei contravenţii care punea în pericol real siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, pentru ca la un interval relativ scurt de timp, prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, dar şi prin încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice referitor la efectuarea manevrei de depăşire, să producă un accident de circulaţie cu urmări grave, nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., dat fiind conduita imprudentă pe care o manifestă în conducerea autoturismelor pe drumurile publice. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane şi nu poate justifica reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare, nicidecum conformarea la valorile sociale ocrotite de legea penală nefiind un merit al persoanei.

Circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. poate fi reţinută în raport de atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. Cele trei ipostaze care exprimă atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenţa unei circumstanţe atenuante judiciare. Doar prezenţa inculpatului în faţa organelor judiciare, în condiţiile în care nu a avut o comportare sinceră, nu a înlesnit descoperirea ori arestarea participanţilor (nefiind cazul în speţă), raportat şi la circumstanţele reale de comitere a faptei, nu impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1085/P/10.06.2009 a Judecătoriei Medgidia s-au dispus următoarele:

În baza prev. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicat[, a fost condamnat inculpatul O.R., domiciliat în Medgidia, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod Penal a interzis condamnatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod Penal.

În baza art. 81 alin. 2 Cp:

A suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe perioada termenului de încercare de 3 ani.

În baza prev. art. 71 alin 5 Cp, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp cu referire la art. 83 Cp, a atras atenţia condamnatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării condiţionate a pedepsei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în data de 10.12.2008, inculpatul O.R., conducând autoturismul marca Cielo, a produs un accident auto în urma căruia au fost vătămate două persoane, fiind implicate patru autovehicule.

Inculpatul a condus autovehiculul proprietatea sa, după ce în data de 12.10.2008 acestuia i s-a suspendat dreptul de a conduce după ce a fost depistat conducând cu o viteză mai mare decât viteza maximă legală, respectiv cu 128 km/h pe bdul A.V. din mun., Constanţa. Întrucât inculpatul nu a avut/a declarat că nu are asupra sa permisul de conducere, prin procesul verbal încheiat la acea dată în prezenta martorului asistent G.N. i s-a adus acestuia la cunoştinţă că are obligaţia de a se prezenta la sediul Serviciului Poliţiei Rutiere în termen de 5 zile.

Din adresa nr. 57517/18.03.2009, emisă de Serviciul Poliţiei Rutiere Constanţa, rezultă că, la data de 10.12.2008, inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe perioada 28.10.2008 - 25.01.2009.

Urmare celor de mai sus, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi şi cu declaraţia inculpatului care recunoaşte faptul condusului, instanţa a reţinut că la data de 10.12.2008 inculpatul a condus pe drum public autovehiculul proprietatea sa personală.

Despre pretinsa confuzie cu privire la dreptul său de a conduce la care face referire inculpatul, instanţa a reţinut că aceasta nu există. Aceasta deoarece inculpatul nu a probat că a făcut nici un demers care să conducă la schimbarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce care i-a fost aplicată prin procesul verbal din data de 12.10.2008. Faptul că a rămas în posesia permisului de conducere nu schimbă concluzia, ci confirmă faptul că inculpatul nu a dat curs obligaţiei despre care a luat la cunoştinţă prin primirea procesului verbal din data de 10.12.2008 care este semnat şi de el. Apare astfel că inculpatul a acţionat cu intenţie atunci când s-a suit la volanul maşinii sale şi a condus-o pe un drum public pe care a avut loc şi un accident. Despre faptul că inculpatul ar fi încercat să predea permisul, dar i-a fost returnat, instanţa constată că această susţinere a rămas la stadiul de simplă afirmaţie.

La stabilirea stării de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti: proces-verbal de constatare a evenimentului rutier şi planşa foto anexă, proces-verbal din data de 12.10.2008 încheiat de organele de poliţie, depoziţiile martorilor D.S.N., I.C., C.E., D.S.I., I.C., adresa nr.57517/18.03.2009 emisă de Serviciul Poliţiei Rutiere Constanţa, din care rezultă că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe perioada 28.10.2008- 25.01.2009, rezultate etilotest ale şoferilor implicaţi în accidentul auto, poliţa R.C.A. şi alte înscrisuri (acte auto şi de identitate ale numiţilor C.E. şi I.C. şi ale inculpatului).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 495/25.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1336/256/2009 a fost admis apelul declarat de către inculpatul O.R. împotriva sentinţei penale nr.1085/ P/ 10.06.2009 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr.1336/256/2009.

A fost micşorată cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1 an închisoare la 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195 / 2002, cu aplic. art. 74 al.1 lit. a, c, al.2 în ref. la art. 76 al. 1 lit. e Cod pen..

În baza art. 82 Cod pen. a fost fixat termen de încercare de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni.

Au fost înlăturate dispoziţiile contrare prezentei decizii şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art.192 al.3 Cod procedură pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Tribunalul a reţinut, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, coroborând pericolul social al faptei, apreciat prin prisma tuturor împrejurărilor cauzei, lipsa unor urmări negative grave asupra participanţilor la traficul rutier, limitele speciale de pedeapsă, datele privind persoana inculpatului, vârsta tânără, calificarea în meseria de sudor, nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine în general cooperantă în cursul procesului penal, că o pedeapsă în cuantum situat sub minimul special prevăzut de norma de încriminare, este suficientă şi de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art.52 Cod penal, de reeducare şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Împotriva deciziei penale nr. 495/25.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1336/256/2009 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, invocând cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C. Pr. Pen. În motivele de recurs se arată că instanţa de apel a acordat o mai mare greutate circumstanţelor personale ale inculpatului, fără a ţine seama de circumstanţele reale de comitere a faptei; instanţa de apel ar fi trebuit să ţină seama de împrejurarea că inculpatul a fost implicat într-un accident rutier soldat cu victime, de atitudinea nesinceră a inculpatului, de creşterea alarmantă a infracţiunilor privind circulaţia rutieră; s-a solicitat casarea deciziei penale recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, precum şi din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2 C. Pr. Pen., curtea constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa este fondat.

Instanţa de apel a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 10.12.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare CT…, deşi avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule în perioada 28.10.2008-25.01.2009. Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa apel a apreciat că în favoarea inculpatului a se impune a fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., fiindu-i redusă pedeapsa acestuia de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare, prin efectul circumstanţelor atenuante, în condiţiile art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Criteriile menţionate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului şi funcţiilor pedepsei, potrivit art. 52 C. Pen. Stabilirea circumstanţelor de comitere a faptelor şi a urmărilor produse, precum şi a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate şi analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reţinerea unor împrejurări drept circumstanţe atenuante judiciare.

Aprecierea instanţei de apel asupra împrejurărilor ce au fost considerate că pot atrage circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. este neîntemeiată, în raport de circumstanţele reale de comitere a faptei şi conduita procesuală a inculpatului.

Astfel, în data de 10.12.2008 inculpatul O.R. a plecat din mun. Medgidia către mun. Constanţa la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare B…, iar între localităţile Castelu şi Poarta Albă inculpatul a intrat în depăşirea autovehiculului care se deplasa în faţă sa. Întrucât din sens opus se deplasau alte autovehicule, inculpatul ignorând flagrant regulile de circulaţie aplicabile în cazul manevrei de depăşire, numitul C.E., ce se deplasa regulamentar la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare CT…, pentru a evita un impact frontal cu inculpatul, a virat dreapta şi a ieşit în afara părţii carosabile, răsturnându-se pe câmp.

În spatele autoturismului cu nr. de înmatriculare CT… se deplasa autocamionul cu nr. de înmatriculare CT…, condus de numitul D.S., care nu a mai putut evita impactul cu autoturismul condus de inculpat, deşi a virat dreapta şi în final s-a oprit întru-un copac.

Autoturismul condus de inculpat a fost proiectat pe sensul pe care se deplasa iniţial, unde s-a mai lovit de autoturismul cu nr. de înmatriculare B…, condus de I.C.

În urma accidentului rutier au fost avariate cele 4 autovehicule implicate în accident şi au fost rănite 2 persoane (inculpatul şi numitul D.S.I., care se afla în autoturismul condus de inculpat).

Împrejurările de fapt în care a condus inculpatul şi a avut loc accidentul rutier au fost descrise de curte pentru a releva gravitatea faptei inculpatului, care a avut urmări deosebit de importante, în condiţiile în care au fost avariate 4 autovehicule şi au fost rănite 2 persoane, ceea ce contrazice cu evidenţă susţinerea instanţei de apel că nu au fost urmări negative grave asupra participanţilor la traficul rutier, demonstrând eroarea în aprecierea urmărilor faptei inculpatului, criteriu esenţial în alegerea şi aplicarea pedepsei.

Inculpatul demonstrează că are o conduită imprudentă în conducerea autovehiculelor, dat fiind că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule în perioada 28.10.2008-25.01.2009 a fost urmarea depistării acestuia în mun. Constanţa, în timp ce conducea un autoturism cu viteza de 128 Km/h, valoare extrem de ridicată şi care constituie un pericol pentru siguranţa traficului rutier, în special în interiorul localităţii .

Pe parcursul procesului penal inculpatul s-a prezentat în faţa organelor judiciare, dar această conduită nu este suficientă pentru a considera că se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante, având în vedere că inculpatul nu a avut atitudine sinceră.

Inculpatul a recunoscut faptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice, aspect care rezulta cu evidenţă din mijloacele de probă administrate, însă a susţinut că a fost în eroare asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, apărare corect înlăturată de prima instanţă şi instanţă de apel.

Inculpatul a susţinut că, după ce în data de 12.10.2008 a fost depistat conducând cu viteza de 128 Km/h, şi a fost înştiinţat că începând cu data de 28.10.2008 i se suspendă pentru 90 zile exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform procesului verbal din data de 12-10-2008, a mai fost implicat într-un accident rutier în data de 13.10.2008, de a cărui producere nu era vinovat, organele de poliţie nu i-au reţinut permisul de conducere, aşa încât a considerat că poate conduce în continuare pe drumurile publice.

Apărarea inculpatului nu este întemeiată, întrucât nereţinerea permisului de conducere pentru accidentul rutier din data de 13.10.2008 este justificată prin aceea că nu s-a reţinut culpa sa, însă nu influenţa în nici un fel existenţa sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, urmare a contravenţiei săvârşită în data de 12.10.2008.

Drept urmare, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, ci a încercat să contureze o stare de fapt care să-l exonereze de răspundere penală pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002.

Instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului O.R. circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. fără a individualiza ce împrejurări atrag incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. şi care sunt cele care justifică aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C. Pen. Din enumerarea făcută de instanţa de apel se deduce că circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. este justificată de vârsta tânără a inculpatului, calificarea în meseria de sudor, lipsa antecedentelor penale, iar circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. este justificată de atitudinea în general cooperantă în cursul procesului penal.

Reţinerea unor împrejurări drept circumstanţe atenuante judiciare trebuie raportată la circumstanţele reale de comitere a faptei, aşa încât conduita de ansamblu a inculpatului raportat la conduita generatoare a activităţii infracţionale să conducă la o periculozitate scăzută a inculpatului, pentru ca acesta să poată beneficia în condiţiile art. 72 C. pen. de împrejurările care atenuează răspunderea penală.

Având în vedere că inculpatului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru săvârşirea unei contravenţii care punea în pericol real siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, pentru ca la un interval relativ scurt de timp, prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, dar şi prin încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice referitor la efectuarea manevrei de depăşire, să producă un accident de circulaţie cu urmări grave, nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., dat fiind conduita imprudentă pe care o manifestă în conducerea autoturismelor pe drumurile publice. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane şi nu poate justifica reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare, nicidecum conformarea la valorile sociale ocrotite de legea penală nefiind un merit al persoanei.

Circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. poate fi reţinută în raport de atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. Cele trei ipostaze care exprimă atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenţa unei circumstanţe atenuante judiciare. Doar prezenţa inculpatului în faţa organelor judiciare, în condiţiile în care nu a avut o comportare sinceră, nu a înlesnit descoperirea ori arestarea participanţilor (nefiind cazul în speţă), raportat şi la circumstanţele reale de comitere a faptei, nu impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.

În consecinţă, curtea apreciază că inculpatul nu poate beneficia de circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., reţinute de instanţa de apel, care a aplicat inculpatului un tratament penal mult prea blând, urmând a fi menţinută pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de prima instanţă, în condiţiile art. 81 C. pen., pedeapsă ce poate asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva deciziei penale nr. 495/25.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1336/256/2009.

În baza art. 385 ind. 17 alin. 1 C. Pr. Pen. se va casa decizia penală nr. 495/25.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1336/256/2009 şi se va menţine hotărârea primei instanţe, respectiv sentinţa penală nr. 1085/P/10.06.2009 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Dosarul 1336/256/2009

Decizia penală nr. 261/P/29.04.2010

Judecător Damian Mitea

6.