Curtea de apel iaşi decizii relevante Pronunţate în trimestrul al iv-lea 2009 Cuprins

2. Vârsta de pensionare pentru personalul didactic

Personalul didactic poate fi pensionat cu 3 ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de Legea 19/2000 dacă are o vechime în învăţământ de cel puţin 25 de ani femeile, respectiv 30 de ani bărbaţii

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.900 din 2 octombrie 2009

Contestatoarea T.P. a contestat decizia privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, în motivarea contestaţiei arătând că începând cu 26.08.2004 a solicitat pensionarea, cerere care a fost soluţionată prin emiterea deciziei privind acordarea pensiei anticipate parţiale.

Prin decizia de pensionare s-a menţionat la punctul E ultimul alineat că se va aplica un procent de diminuare de 5,60 % pentru un număr de 14 luni, până la data de 01.11.2005.

Contestatoarea a mai susţinut că, ulterior, Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a constatat că în perioada 01.09.2004 -01.03.2005 a încasat necuvenit pensie stabilită pentru un stagiu de cotizare de 29 ani, 8 luni şi 20 zile, corect fiind un stagiu de cotizare de 29 ani şi 6 luni, creându-se un debit de 138.052 lei.

Pe data de 18.02.2005 Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a emis o nouă decizie, prin care a modificat decizia anterioară, în sensul corectării stagiului de cotizare şi al cuantumului pensiei, cu recuperarea debitului de 138.052 lei.

Contestatoarea a subliniat că prin prima decizie i-a fost acordată pensie pentru limită de vârstă, dar în mod greşit s-a stabilit la punctul D că aceste drepturi urmează să se acorde începând cu 01.11.2008, corect fiind de la data de 01.11.2005, de când nu mai trebuia aplicată cota de diminuare.

De asemenea, contestatoarea a înţeles să conteste şi valoarea actuală a pensiei, de 879 lei, deoarece în perioada 2004 – 2008 s-au aplicat mai multe indexări, care s-au calculat la o valoare de pensie pentru care se aplica încă cota de diminuare de 5,60 %.

Intimata a depus întâmpinare însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziei contestate, solicitând respingerea contestaţiei ca fiind nefondată şi menţinerea deciziei contestate.

În motivarea poziţiei sale procesuale, intimata a arătat că, valorificând înscrisurile depuse de contestatoare, a emis decizia prin care s-a reţinut un stagiu total de cotizare de 29 ani, 8 luni şi 20 zile.

Intimata a invocat dispoziţiile art.50 alin. 2 din Legea nr.19/2000 care prevăd: „cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă prin diminuarea acesteia în raport de stagiul de cotizare realizat şi cu nr.de luni cu care – a redus vârsta standard de pensionare”. În cazul contestatoarei a rezultat o diminuare a pensiei cu 5,60 %. Intimata a mai susţinut că raportat la data naşterii contestatoarei, respectiv mai 1950, vârsta standard de pensionare pentru aceasta era de 58 ani şi 5 luni, fiind redusă cu 3 ani datorită legilor speciale.

De asemenea, intimata a subliniat că potrivit art.52 din Legea nr.19/2000 trecerea de la pensie anticipată parţială, la pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă se face la cerere, la data împlinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.

A precizat intimata că textul art.52 din Legea nr.19/2000 a fost modificat prin Legea nr.250/19.07.2007.

A mai menţionat intimata că prin cererea nr.63760/6.10.2008 contestatoarea a solicitat trecerea la pensie pentru limită de vârstă, sens în care a emis decizia nr.240789 din 28.11.2008, având în vedere că în luna octombrie 2008 contestatoarea a împlinit vârsta de 58 ani şi 5 luni, îndeplinind condiţiile pentru pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă.

Prin sentinţa civilă nr.470 din 20.03.2009 Tribunalul Iaşi a admis contestaţia formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, a anulat decizia nr.240789/28.11.2008 emisă de intimată, a obligat-o pe intimată să emită, în beneficiu contestatoarei, o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limita de vârstă începând cu 01.11.2005, cu calcularea drepturilor de pensie conform legii.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele: contestatoarea a fost înscrisă la pensie anticipată parţială prin decizia nr.240789.10.2004, cu stabilirea drepturilor de pensie începând cu 01.09.2004 şi cu diminuarea pensiei cu un procent de 5,60 %.

Prin decizia nr.240789/18.02.2005 intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a modificat decizia din 8.10.2004 prin corectarea stagiului de cotizare de la 29 ani, 8 luni şi 20 zile, la 29 ani 6 luni precum şi a cuantumului pensiei.

Prin cererea înregistrată sub nr.63760 din 6.10.2008, contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, îndeplinind condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare, sens în care a fost emisă decizia nr.240729 din 28.11.2008, cu plata drepturilor începând cu 01.11.2008.

Din menţiunile efectuate în carnetul de muncă a reieşit că reclamanta a deţinut funcţia de profesor în perioada 1974 – 2004, astfel cum a rezultat şi din desfăşurătorul privind activitatea în muncă, depus de intimată la dosar.

Statutul cadrelor didactice, reglementat de Legea nr.128/1997, statuează la art.127 alin. 3 că personalul didactic poate fi pensionat cu 3 ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de legislaţia în vigoare, dacă are o vechime în învăţământ de cel puţin 25 de ani (femeile).

În completarea acestor dispoziţii legale vin ca un corolar firesc prevederile art.52 din Legea nr.19/2000, forma nemodificată, care stabilesc că la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege, pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării.

Din conţinutul textului normativ s-a desprins cu claritate ideea că intimata, în baza verificării evidenţei informatizate, urma a trece din oficiu de la pensia anticipată parţial, la cea pentru limită de vârstă, la întrunirea condiţiilor cerute de lege.

Art.52 a fost modificat prin Legea nr.250 din 19.07.2007, în sensul adăugării sintagmei „la cerere”, ceea ce semnifică faptul că doar începând cu 19.07.2007 trecerea de la pensie anticipată parţial, la pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă, se face la cererea pensionarului.

Aşadar, având în vedere Anexa nr.9 din Ordinul nr.340/2001, raportat la data naşterii contestatoarei, respectiv 18.05.1950, rezulta că aceasta ar fi îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă în octombrie 2008, la 58 de ani şi 5 luni, astfel cum a susţinut prin întâmpinare şi intimata.

Astfel că, aplicând reducerea de 3 ani, prevăzută de legea specială a cadrelor didactice, la datele de mai sus, reieşea că în luna octombrie 2005, atunci când contestatoarea a împlinit vârsta de 55 de ani şi 5 luni, a îndeplinit condiţiile privind pensionarea pentru muncă depusă şi limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Cum, în speţa dedusă judecăţii, în luna octombrie 2005 incidente erau dispoziţiile art.52 din Legea nr.19/2000, forma nemodificată, instanţa de fond a apreciat că intimata trebuia să dea eficienţă din oficiu, şi nu la cererea contestatoarei, dispoziţiilor art.127 alin. 3 din Legea nr.128/1997 coroborate cu cele ale art.59 din Legea nr.19/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, considerând-o nelegală şi netemeinică şi motivând că tribunalul a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr.19/2000, că trecerea de la pensia anticipată parţial, la pensia pentru limită de vârstă se face la împlinirea vârstei standard de pensionare şi nu a vârstei standard reduse, aceasta din urmă folosindu-i contestatoarei în cazul pensiei anticipate parţial.

A mai motiva recurenta că, raportat la data naşterii contestatoarei, respectiv mai 1950, vârsta standard de pensionare pentru aceasta era de 58 ani şi 5 luni, care a fost redusă cu 3 ani datorită Statutului cadrelor didactice, trecerea de la pensie anticipată parţială la pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă făcându-se la cerere, la data împlinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă. În cazul de faţă, prin cererea nr.63760/6.10.2008 contestatoarea a solicitat trecerea la pensie pentru limită de vârstă, iar prin decizia nr.240789 din 28.11.2008, a fost trecută la pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate, apărările intimatei din întâmpinare şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut că potrivit prevederilor art.41 alin.(2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi, atingerea acestei vârste urmând a se realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornind-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi.

În ceea ce priveşte personalul didactic, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun din Legea nr.128/1997.

Astfel, conform prescripţiilor art.127 alin. (3) din Legea nr.128/1997, „personalul didactic poate fi pensionat cu 3 ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de legislaţia în vigoare, dacă are o vechime în învăţământ de cel puţin 25 de ani femeile, respectiv 30 de ani bărbaţii”.

În ceea ce o priveşte pe intimata-contestatoare, având în vedere data naşterii, respectiv mai 1950, vârsta standard de pensionare este de 58 ani şi 5 luni, conform Legii 19/2000, îndeplinind condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă în octombrie 2008. Însă, prin aplicarea prevederilor art.127 alin. (3) din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, care au un caracter derogatoriu în raport cu dispoziţiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, prin aplicarea reducerii de 3 ani, contestatoarea îndeplinea condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă în octombrie 2005.

În aceste condiţii, recurenta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi trebuia să dea eficienţă, din oficiu şi nu la cererea contestatoarei, dispoziţiilor art.127 alin. 3 din Legea nr.128/1997 coroborate cu cele ale art.59 din Legea nr.19/2000.

Prin urmare, instanţa de fond a făcut o interpretare justă a dispoziţiilor le legale la situaţia de fapt a contestatoarei, iar curtea de apel constatând că nu sunt motive de casare ori modificare, conform art.304 şi 304 ind.1 C.pr.civ, în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ, a respins recursul ca nefondat.

3.