Curtea de Apel Ploieşti Decizii Relevante Trimestrul I 2011 Întocmit Grefier Documentarist, Lucia Ana Maria Cuprins Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 32 alin. 2, art. 8 alin. 1 rap. la art. 11 alin. 1 lit. b)
Împotriva încheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opoziţie de către creditori, opoziţie ce se soluţionează de judecătorul sindic prin sentinţă.Numai împotriva sentinţei pronunţată de judecătorul-sindic în soluţionarea opoziţiei, se poate formula recurs, ce se soluţionează de Curtea de Apel.


Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 325 din 15 februarie 2011.
Prin cererea formulată la data de 12.10.2010 debitoarea SC K SRL a solicitat să fie supusă procedurii generale de insolvenţă, manifestându-şi intenţia de a-şi lichida averea.

Prin încheierea din data de 22 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a admis cererea debitoarei şi în temeiul art.32 alin 1 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva acesteia, a desemnat administratorul judiciar, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 20 din lege, fiind dispuse, totodată, şi celelalte măsuri prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a constatat că societatea debitoare se află în încetare de plăţi, iar în cauză sunt îndeplinite condiţiile 27-30 şi art. 1 alin.2 lit. f din Legea privind procedura insolvenţei, pentru admiterea cererii debitorului şi deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva sa.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea SC S C SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond a admis cererea fără a avea în vedere că această cerere, însoţită de înscrisuri prin care se manifesta convingerea debitoarei că îşi poate continua activitatea şi va putea susţine o reorganizare cu plata datoriilor fără sprijin extern, este prematură şi formulată cu rea-credinţă, în dauna unora dintre creditori.

Întrucât debitoarea are datorii imense către creditori, iar în cazul societăţii recurente, au fost emise mai multe bilete la ordin refuzate la plată, o filă CEC de asemenea refuzată la plată, recurenta apreciază că reaua-credinţă este dovedită şi prin faptul că societatea debitoare a refuzat chiar şi returnarea mărfii neplătite, iar starea de insolvenţă nu provine din imposibilitatea valorificării mărfurilor cumpărate de la furnizori.

Acest refuz de returnare a mărfii neplătite nu poate avea decât 2 explicaţii: ori marfa a fost vândută, ceea ce denotă faptul că există cumpărători, iar comerţul său se desfăşoară în bune condiţii, cu suficiente încasări, ori marfa nu a fost vândută, iar debitoarea speră să înşele creditorii, redirecţionând contravaloarea către alte direcţii decât acoperirea creanţelor. În ambele cazuri, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este promovată cu rea-credinţă, pentru beneficiile proprii ale debitorului, în dauna creditorilor.

La termenul din data de 25 ianuarie 2011, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Examinând excepţia invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunţe mai întâi, potrivit dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, s-au reţinut următoarele:

Prin încheierea recurată, pronunţată de Tribunalul Prahova, la data de 22 octombrie 2010, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a intimatei debitoare SC K.SRL, la cererea acesteia, cu efectuarea notificărilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, şi posibilitatea creditorilor de a se opune deschiderii procedurii prin formularea opoziţiei în termen de 10 zile de la primirea notificării.

Împotriva încheierii de deschidere a procedurii generale de insolvenţă a promovat recurs creditoarea SC S şi C SA, care a susţinut că a formulat şi opoziţie împotriva încheierii respective.

Potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei “În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariţiei stării de insolvenţă”.

Prin urmare, împotriva încheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opoziţie de către creditori, opoziţie ce se soluţionează de judecătorul sindic prin sentinţă.

Conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85//2006, raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) împotriva sentinţei pronunţată de judecătorul-sindic în soluţionarea opoziţiei, se poate formula recurs, ce se soluţionează de Curtea de Apel.

Procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, de formulare şi soluţionare a opoziţiei creditorilor la încheierea de deschidere a procedurii la cererea debitorilor, şi ulterior de formulare a recursului împotriva sentinţei de soluţionare a opoziţiei, este imperativă, creditorul neavând posibilitatea de a formula recurs împotriva încheierii de deschidere a procedurii, ci numai împotriva sentinţei de soluţionare a opoziţiei.

Mai mult, deschiderea procedurii în baza art. 32 alin. 1 din lege se face la cererea debitorului, procedura fiind necontencioasă, recurenta neavând calitateea de parte la fond pentru a putea ataca încheierea respectivă cu recurs. 

Pentru aceste motive, Curtea a admis excepţia invocată din oficiu şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins recursul ca inadmisibil.

[61] Procedura insolvenţei. Desemnarea administratorului judiciar.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 11 alin. 1 lit. c

OUG nr. 86/2006 privind organizarea practicienilor în insolvenţă, art. 30

Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii fără a se impune ca acesta să fi depus şi o ofertă în dosarul de insolvenţă. Doar în situaţia în care nu se solicită din partea creditorului sau a debitorului desemnarea unui anumit practician, judecătorul sindic desemnează un practician din ofertele depuse la dosar.

Incompatibilitatea reţinută de legiuitor este între practicianul în insolvenţă persoană fizică care a avut, într-o perioadă de 2 ani anterioară datei pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, calitatea de: avocat, consilier juridic, auditor financiar, expert contabil, contabil autorizat al persoanei juridice sau a fost numit ca evaluator, arbitru, mediator, expert judiciar, expert tehnic într-o cauză privind societatea debitoare faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei şi la care ar fi urmat să fie desemnat administrator judiciar.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 107 din 19 ianuarie 2011.
Prin sentinţa comercială nr. 1247 pronunţată la data de 24 noiembrie 2010, Tribunalul Buzău a admis acţiunea formulată şi în temeiul art.33 alin.6 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului S.C ES SRL numind administrator judiciar pe av. CCG .

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul sindic a reţinut că cererea formulată de creditor, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei, a fost comunicată debitorului şi nu s-a formulat contestaţie, potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenţei.

A constatat că debitorul se află în încetare de plăţi, stare de fapt dovedită cu înscrisurile de la dosar, creditorul având o creanţă comercială, certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 22.385,71 Euro dovedită cu titlul executoriu.

De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legii, pentru deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei, cu toate măsurile specifice ce decurg din aceasta, numind administrator judiciar provizoriu pe unul dintre practicienii în insolvenţă ce şi-au depus la dosarul cauzei oferte la care sunt anexate dovada calităţii de practician în insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională şi anume pe avocat CCG.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs creditoarea SC AL IFN SA invocând dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă şi arătând că Legea insolvenţei acordă creditorului ce formulează cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, dreptul de a solicita desemnarea ca administrator judiciar a acelui propus de către acesta.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.11 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei între principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, este şi desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine.

Recurenta creditoare SC AL IFN SA a solicitat prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei desemnarea ca administrator judiciar a practicianului AU IPURL.

În mod greşit judecătorul sindic nu a desemnat administratorul judiciar solicitat de creditor motivând că acest practician nu a depus la dosarul cauzei o ofertă. Din dispoziţiile legale menţionate mai sus rezultă că judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii fără a se impune ca acesta să fi depus şi o ofertă în dosarul de insolvenţă. Doar în situaţia în care nu se solicită din partea creditorului sau a debitorului desemnarea unui anumit practician, judecătorul sindic desemnează un practician din ofertele depuse la dosar.

Pe de altă parte, Curtea nu poate reţine susţinerea administratorului judiciar desemnat CCG privind incompatibilitatea practicianului AU IPURL faţă de dispoziţiile art. 30 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea practicienilor în insolvenţă.

Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, nu poate fi desemnat ca administrator judiciar sau lichidator ori delegat permanent al unei forme de exercitare a profesiei practicianul în insolvenţă persoană fizică care a avut, într-o perioadă de 2 ani anterioară datei pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, calitatea de: avocat, consilier juridic, auditor financiar, expert contabil, contabil autorizat al persoanei juridice sau a fost numit ca evaluator, arbitru, mediator, expert judiciar, expert tehnic într-o cauză privind acea persoană juridică.

Persoana juridică la care legiuitorul face trimitere este societatea debitoare faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei şi nu societatea creditoare. Deci incompatibilitatea reţinută de legiuitor este între practicianul în insolvenţă persoană fizică care a avut, într-o perioadă de 2 ani anterioară datei pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, calitatea de: avocat, consilier juridic, auditor financiar, expert contabil, contabil autorizat al persoanei juridice sau a fost numit ca evaluator, arbitru, mediator, expert judiciar, expert tehnic într-o cauză privind societatea debitoare faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei şi la care ar fi urmat să fie desemnat administrator judiciar.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 3041 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a numit administrator judiciar pe AU IPURL în locul administratorului judiciar CCG, menţinându-se în rest dispoziţiile sentinţei.
[62] Procedura insolvenţei. Închiderea procedurii.

Legea 185/2006 privind procedura insolvenţei, art. 134
Art. 134 din Legea 185/2006 privind procedura insolvenţei prevede o situaţie mai puţin întâlnită în practică, aceea a inexistenţei vreunei cereri de admitere a creanţei. În situaţia în care în urma cererii debitorului, de deschidere a procedurii insolvenţei, dacă la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor se constată lipsa vreunei asemenea cereri, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere. Dacă au existat cereri de admitere a creanţelor, întocmindu-se şi tabel definitiv al creanţelor, acest temei de drept pentru închiderea procedurii nu este incident.


Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 391 din 23 februarie 2011.
Prin sentinţa nr. 27/7.01.2011 Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de administratorul judiciar şi a dispus închiderea procedurii şi revocarea hotărârii de deschiderea procedurii dispusă prin încheierea din 18.12.2009. Totodată, a obligat debitoarea la plata către administratorul judiciar a sumei de 7200 lei onorariu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AFP Buzău criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocându-se dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă şi susţinându-se că soluţia instanţei de a închide procedura insolvenţei este nu numai nelegală şi netemeinică, ci dă eficienţă juridică abuzului administratorului judiciar constând în solicitarea de închidere a procedurii insolvenţei fără nici un temei juridic şi pentru un temei de fapt inexistent.

Instanţa de fond a închis procedura insolvenţei împotriva unui debitor cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 829.825 lei, nefăcându-se dovada anularii totale sau parţiale a acestora, a dat eficienţă juridică solicitării fără temei legal a administratorului judiciar de închidere a procedurii, solicitare care nu fusese făcută printr-un Raport final, ci în cadrul Raportului lunar de activitate, a închis procedura deşi pe rolul instanţei se afla nesoluţionată contestaţia debitoarei împotriva Tabelului preliminar de creanţe; le-a fost încălcat dreptul fundamental la apărare: respingând cererea de amânare pentru a formula apărări fata de propunerea de închidere a procedurii şi amânând pronunţarea, instanţa de fond a creat aparenţa respectării dreptului recurentei la apărare; având în vedere că în sentinţa recurată nici măcar nu a reţinut că au formulat astfel de apărări, şi cu atât mai puţin a motivat respingerea acestora, concluzia nu poate fi decât că apărările recurentei nu au interesat instanţa de judecată.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C.od procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr. 1634/03.03.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a luat act de declaraţia petentei în sensul renunţării la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, s-au respins excepţiile privind prescripţia executării silite, lipsa calităţii procesual pasive a intimaţilor GF Buzău şi DGFP Buzău şi autoritatea lucrului judecat; s-a admis contestaţia la executare formulată de petentă în contradictoriu cu DGFP Buzău, AFPM Buzău, GF Buzău şi BCR SA şi s-a constatat nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 281/03.07.2008 şi a actelor de executare silită susbsecvente, dispunându-se încetarea executării silite. Această sentinţă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 882/02.12.2010 a Tribunalului Buzău.

Astfel cum s-a reţinut şi în decizia mai sus menţionată, constatând nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 281/2008, fundamentat pe avizul de urmărire nr. 2256/2002 emis de GF Buzău în baza procesului-verbal de control nr. 2016/2002, precum şi a actelor de executare susbsecvente, instanţa fondului a desfiinţat dreptul de creanţă în sumă de 330.047 lei opus de organul fiscal intimatei debitoare SC AP SRL.

Potrivit tabelului definitiv al creanţelor asupra averii debitoarei SC AP SRL, recurenta creditoare AFP Buzău este înregistrată la masa credală cu o creanţă în valoare de 829.825 lei.

În raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului SC AP SRL Buzău, administratorul judiciar arată că această creanţă a AFP Buzău este fundamentată pe titlul executoriu nr. 284/27.01.2010 în valoare de 829.825 lei reprezentând taxe, impozite, dobânzi şi penalităţi calculate în baza procesului-verbal al GF Buzău nr. 2016 din 23.05.2002 prin care s-a constatat la acea dată că în anul 2002 debitoarea datora bugetului de stat suma de 3.300.466.323 lei (ROL), echivalentul a 330.047 lei (RON).

S-a constatat că titlul executoriu nr. 284/2010, emis pentru suma de 829.825 lei, reprezintă o actualizare a titlului executoriu nr. 281/2002, emis pentru suma de 330.047 lei, iar dreptul de creanţă în sumă de 330.047 lei a fost desfiinţat prin hotărârile menţionate mai sus.

Aşa fiind, se impunea ca administratorul judiciar şi judecătorul sindic să efectueze o analiză amănunţită a titlului executoriu nr. 284/2010 şi să înlăture din conţinutul acestuia sumele ce au făcut obiectul titlului executoriu nr. 281/2002 a cărui nulitate s-a constatat, precum şi accesoriile aferente acestei sume. Dacă rezultă o eventuală diferenţă, după susţinerile recurentei AFP Buzău în cuantum de 36.162 lei, se impune continuarea procedurii insolvenţei până la acoperirea întregului pasiv.

Pe de altă parte în mod greşit a fost închisă procedura insolvenţei în temeiul art. 134 din Legea 185/2006 privind procedura insolvenţei, întrucât acest articol prevede o situaţie mai puţin întâlnită în practică, aceea a inexistenţei vreunei cereri de admitere a creanţei. În situaţia în care în urma cererii debitorului, de deschidere a procedurii insolvenţei, dacă la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor se constată lipsa vreunei asemenea cereri, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere.

Or, în prezenta cauză au existat două cereri de admitere a creanţelor, întocmindu-se şi tabel definitiv al creanţelor, astfel încât acest temei de drept pentru închiderea procedurii nu este incident.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art.3041 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza pentru continuarea procedurii la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Buzău, urmând a se verifica cuantumul creanţei AFP Buzău.


[63] Dreptul creditorului ce deţine o creanţă de cel puţin 50% din valoarea creanţelor, de a confirma practicianul în insolvenţă sau de a decide desemnarea altui administrator/lichidator judiciar.
Legea insolvenţe, art. 19
Potrivit art.19 (2)¹ din Legea nr.85/2006, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul celui provizoriu ori să-l confirme pe cel provizoriu, iar ceilalţi creditori pot contesta o astfel de decizie la judecătorul sindic în termen de 3 zile de la publicarea acesteia în B.P.I. conform alin.3 al aceluiaşi text de lege.

Necontestarea deciziei de ceilalţi creditori nu poate confirma o decizie de desemnare a practicianului în insolvenţă emisă de un creditor ce nu deţine o creanţă mai mare de 50% din totalul datoriilor debitoarei, cum greşit a apreciat instanţa de fond.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia nr. 633 din 21 martie 2011.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 10.01.2011, B. C. R.SA, în calitate de creditor al debitoarei SC E. G. SRL, a solicitat confirmarea ca lichidator judiciar a societăţii de lichidare RVA I. S. SPRL Bucureşti şi stabilirea pentru noul lichidator judiciar desemnat de această creditoare a unui onorariu fix lunar de 3000 lei exclusiv TVA şi un onorariu de succes de 6% din sumele încasate în urma vânzărilor bunurilor din patrimoniul societăţii debitoare şi recuperării creanţelor acesteia, exclusiv TVA.

Prin încheierea din camera de consiliu din 8 februarie 2011, Tribunalul Dâmboviţa în baza disp. art.11 alin.1 lit. d rap. la art.19 alin.2 indice 1 şi alin. 4 din Legea nr.85/2006, a admis cererea creditoarei B. C. R.SA, a confirmat în calitate de lichidator al debitoarei SC E. G. SRL, societatea de lichidare RVA I. S. SPRL, cu un onorariu negociat de 3000 lei lunar (exclusiv TVA) şi un onorariu de succes de 6% din sumele încasate prin vânzarea bunurilor debitoarei şi recuperarea creanţelor acesteia (exclusiv TVA), a dispus încetarea atribuţiilor lichidatorului I. P. IPURL Târgovişte, ce urmează a primi un onorariu de 2000 lei pentru activitatea desfăşurată până în prezent, ce va fi achitat din averea debitoarei şi care a fost desemnat provizoriu de judecătorul sindic prin sentinţa nr.216/27.04.2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul de insolvenţă nr.752/120/2010, dispunându-se comunicarea hotărârii către societatea de lichidare desemnată în cauză cât şi faţă de creditorul BCR şi lichidatorul judiciar înlocuit, prin BPI.

Tribunalul a reţinut că prin sentinţa nr.216/27.04.2010 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.752/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoarea SC E. G. SRL Tătărani, în temeiul disp. art. 33 alin. 6 din Legea nr.85/2006, în baza art.25 din legea insolvenţei, a fost desemnat provizoriu ca lichidator judiciar I. P. IPURL Târgovişte, cu atribuţiile prevăzute de art.25 din legea insolvenţei şi cu un onorariu de 2000 lei ce va fi suportat din averea debitoarei.

S-a reţinut de tribunal că potrivit disp. art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu, sau după caz lichidatorul provizoriu şi să-i stabilească remuneraţia, iar alin.3 din acelaşi text, prevede că, pot contesta la judecătorul sindic, pentru motive de nelegalitate, această decizie creditorii, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, judecătorul sindic urmând să soluţioneze de urgenţă şi deodată toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi lichidatorul desemnat în condiţiile de mai sus.

Tribunal a concluzionat că la data de 8.10.2010, creditoarea BCR a decis înlocuirea lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic cu societatea de lichidare RVA I. S. SPRL, decizia acesteia fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.9404/25.11.2010, cum rezultă din dovezile aflate la dosarul cauzei, potrivit acestui text de lege decizia poate fi contestată la judecătorul sindic pentru motive de nelegalitate în termen de 3 zile de la data publicării în BPI, la acest moment decizia luată în cauză devenind irevocabilă întrucât nici unul dintre creditori nu a formulat o astfel de contestaţie, iar potrivit disp. art.19 alin.4 din Legea nr.85/2006, a desemnat lichidatorul judiciar propus de creditoarea BCR, dispunându-se totodată încetarea atribuţiilor lichidatorului judiciar provizoriu desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs lichidatorul judiciar I P IPURL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

După analizarea criticilor formulate, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat Decizia nr.633 din 21.03.2011, prin care a admis recursul lichidatorului judiciar, a modificat încheierea recurată şi a respins cererea creditoarei de confirmare, în calitate de lichidator, a practicianului în insolvenţă propus de respectiva parte.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că faţă de SC E. G. SRL, se derulează procedura simplificată a insolvenţei ce a fost deschisă de Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa 216 din 27.04.2010, fiind desemnat provizoriu să administreze această procedură recurentul lichidatorul judiciar, ce urma a îndeplini toate atribuţiile prev. de art. 25 din legea insolvenţei, SC I. P. IPURL procedând la întocmirea tabelului preliminar şi cel definitiv al creanţelor debitoarei, acesta din urmă fiind afişat la data de 2.07.2010, intimata creditoare BCR Bucureşti fiind înscrisă în tabel cu o creanţă garantată de 590.391 lei, cuantumul datoriilor societăţii debitoare fiind 1.576.958,15 lei .

Potrivit art. 19 din legea insolvenţei, practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu, poate fi confirmat în cadrul adunării creditorilor de creditorii ce deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor sau de creditorul ce deţine acest procent din totalul datoriilor debitoarei, aceştia putând să decidă desemnarea unui alt administrator sau lichidator, în condiţiile prev. de alin. 2, 2 ind. 1 , 3 şi 4 ale textului de lege precizat mai sus.

Deşi, creditoarea BCR Bucureşti, deţine o creanţă de 530.391 lei ce reprezintă 37,43% din totalul creanţelor şi nu 50% cum impune alin. 2 ind. 1 al art. 19 din legea insolvenţei, a decis înlocuirea lichidatorului judiciar provizoriu cu societatea de lichidare RVA I. S. SPRL, judecătorul sindic confirmând lichidatorul propus prin încheierea recurată, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 19 alin. 2 ind. 1 şi alin. 4 din Legea 85/2006, însă în prezenta cauză, aceste cerinţe nu sunt întrunite.

Astfel, motivul de recurs ce vizează faptul că BCR Bucureşti, are o creanţă cu o pondere de 37,43%, astfel că nu putea să propună un alt lichidator judiciar neîndeplinind condiţia ce im pune deţinerea unei creanţe de 50% din valoarea totală a creanţelor este întemeiat, intimata creditoare nu putea să uzeze de prevederile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea 85/2006, întrucât nu îndeplinea condiţia prevăzută de lege şi-a exercitat în mod nelegal respectivul drept, neavând nicio relevanţă faptul că decizia sa de confirmare ca lichidator judiciar a unei alte societăţi, decât cea desemnată provizoriu nu a fost contestată de ceilalţi creditori în termenul de 3 zile de la publicarea în BIP cum prevede alin. 3, art. 19 din legea insolvenţei.

Faţă de aceste considerentele, Curtea a constatat că în mod greşit judecătorul sindic a constat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 2 ind. 1 şi alin. 4 din legea insolvenţei, confirmând în calitate de lichidator judiciar al societăţii debitoare practicianul în insolvenţă propus de creditoarea BCR Bucureşti, în condiţiile în care aceasta nu este un creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, astfel că nu poate exercita dreptul prevăzut de alin. 2 ind. 1 din Legea 85/2006, decât prin încălcarea dispoziţiilor legale, iar nerespectarea acestora nu poate fi confirmată prin faptul că decizia de înlocuire a lichidatorului nu a fost contestată de ceilalţi creditori, art. 11 lit. d din acelaşi act normativ prevăzând că judecătorul sindic confirmă prin încheiere practicianul în insolvenţă desemnat de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, cerinţă pe care intimata BCR Bucureşti nu o îndeplineşte, cererea formulată nu este întemeiată, sub acest aspect hotărârea recurată este afectată de nelegalitate, recursul este fondat, în conformitate cu art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă a fost admis, s-a modificat încheierea din 8 februarie 2011, în sensul că cererea creditoarei intimate de confirmare în calitate de lichidator judiciar a RVA I.S. SPRL, a fost respinsă.

[64] Termenul de contestare a tabelului preliminar al creanţelor