Curtea de apel timişoara decizii relevante secţia penală

Calitatea de parte responsabilă civilmente a unității administrativ-teritoriale în raport de infracțiunea de deturnare de fonduri reținută în sarcina primarului. Admisibilitate. Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de unitatea administrativ-teritorială

Codul de procedură penală : art. 86 - art. 87

Legea nr. 273/2006 : art. V

Legea nr. 255/2012 : art. 2

Legea nr. 500/2012 : art. 22

Cu privire la excepția calității procesuale pasive invocată de Comuna S. Județul A., Curtea reține că potrivit art. V alin. (1) din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 15/08.05.2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice: „1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.” În speţă, s-a reţinut că suma de 250.752.76 lei a fost folosită în alte scopuri decât destinaţia dată de H.G. nr. 255/2012, respectiv pentru plata unor contracte de prestări servicii încheiate tot în numele şi interesul comunei S. Conform art. V din O.U.G. nr. 15/2012, anterior citat, această sumă trebuia să fie restituită la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe din bugetul local către care fusese repartizată, ca nefolosită. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului P.G. nu este cea de delapidare – care presupune folosirea banilor în scop personal şi păgubirea persoanei juridice în numele căreia acţionează inculpatul, ci de deturnare de fonduri – astfel că unitatea administrativ teritorială nu este exonerată de obligaţia de a restitui sumele conform art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Nici faptul că în art. 2 din H.G. nr. 255/2012 se prevede că: „Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1”, nu înlătură obligaţia comunei S. de a restitui sumele în speţă., ci doar stabileşte responsabilitatea persoanei abilitatea cu utilizarea lor. De altfel, se observă că acest text legal nu diferă de reglementarea generală privind atribuţiile şi responsabilitatea ordonatorilor de credite prevăzută de art. 22 din Legea nr. 500/2002 republicată privind finanţele publice.

Pe de altă parte, se constată că atâta vreme cât a existat şi o hotărâre a Consiliului Local S. în sensul în care a acţionat inculpatul, nu se poate reţine că acesta şi-a depăşit întru totul atribuţiile sale legale şi actele efectuate nu ar mai fi ale unităţii administrativ teritoriale.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,

Decizia penală nr. 718/A din 1 iulie 2015, Conf.univ.dr.M.B.

Prin sentinţa penală nr. 161/29.04.2015 pronunţată de Tribunalul Arad s-a respins excepţia lipsei calităţii de parte responsabilă civilmente formulată de comuna S., jud. Arad.

În baza art. 80 C.pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen.

În baza art. 81 C.pen., s-a aplicat inculpatului sancţiunea avertismentului.

În baza art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) C.pr.pen., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, şi inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente comuna S., jud. A., la plata sumei de 250.752,76 lei către partea civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 30 ianuarie 2015 în dosarul nr. 1180/310/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, înregistrat la data de 2 februarie, a fost trimis în judecată inculpatul P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1), raportat la 35 alin. (1), cu aplicarea art. 5 C.pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 161/29.04.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 266/108/2015 a declarat apel, în termen legal, partea responsabilă civilmente Comuna S. solicitând ca în rejudecarea laturii civile a cauzei să se constate lipsa calităţii sale de parte responsabilă civilmente.

În motivarea apelului au fost invocate dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 255/2012 şi s-a susţinut că din coroborarea acestora cu prevederile art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 rezultă că inculpatul, în calitatea sa de primar şi de ordonator de credite, este singura persoană responsabilă pentru alocarea nelegală a fondurilor cu destinaţie specială. Totodată, s-a apreciat ca nerelevant faptul că în baza hotărârii Consiliului Local al Comunei S. fondurile alocate prin H.G. nr. 255/2012 au fost folosite în interesul comunie şi nu în interesul personal al inculpatului întrucât acesta, în calitatea sa de primar, a fost cel care a întocmit proiectul bugetului local la finalul anului 2012 şi în care a inclus, în mod nelegal, aceste sume. Pe de altă parte, au fost invocate motive pentru care în cazul obligării comunei la plata în solidar cu inculpatul a sumei de 250.752,76 lei către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice s-ar dezechilibra complet activitatea acesteia, fiind pus în pericol şi fondul de salarii aferent anului 2015.

Analizând apelul declarat în cauză de partea responsabilă civilmente, prin prisma motivelor invocate de aceasta şi în limitele în care cauza a fost devoluată, instanţa constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Aşa cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul Arad, în speţă, inculpatul P.G., în calitate de primar al comunei S., nu a dispus personal de fondurile alocate prin H.G. nr. 255/2012, ci cu aprobarea dată prin Hotărârea Consiliului Local al comunei S. nr. 44 din 27.04.2012. Astfel, prin hotărârea menţionată s-a aprobat rectificarea bugetului de venituri şi cheltuieli al comunei S. pe anul 2012 şi lista de investiţii conform anexei, aducerea la îndeplinire a celor aprobate fiind încredinţată primarului şi compartimentului financiar contabil propriu. În preambulul hotărârii sunt menţionate documentele avute în vedere la adoptarea hotărârii, între acestea fiind indicată atât H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ –teritoriale, cât şi adresa nr. 16360/17.04.2012 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad.

Conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, „unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu”, acestea sunt „titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”; iar art. 23 alin. (1) din acelaşi act normativ relevă faptul că „autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive”. În acest sens, în art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 215/2001 se prevede că primarul îndeplineşte atribuţii referitoare la bugetul local, iar în realizarea acestor atribuţii: a) exercită funcţia de ordonator principal de credite; b) întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local; c) iniţiază, în condiţiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi emiterea de titluri de valoare în numele unităţii administrativ-teritoriale; d) verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât şi a sediului secundar. Referitor la Consiliul local, art. 36 din acelaşi act normativ prevede atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului; iar în realizarea acestor atribuţii a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; b) aprobă, la propunerea primarului, contractarea şi/sau garantarea împrumuturilor, precum şi contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile legii; c) stabileşte şi aprobă impozitele şi taxele locale, în condiţiile legii; d) aprobă, la propunerea primarului, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, în condiţiile legii; e) aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale; f) asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare implementării şi conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor.

În lămurirea situaţiei în speţă, instanţa de apel constată că se impune a se avea în vedere definiţiile date de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 273/29 iunie 2006 privind finanţele publice locale unor termeni, precum: buget - documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice; buget local - documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale; execuţie bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin buget; ordonanţarea cheltuielilor - faza din procesul execuţiei bugetare, în care se confirmă că livrările de bunuri şi servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată; plata cheltuielilor - faza din procesul execuţiei bugetare, reprezentând actul final prin care instituţia publică achită obligaţiile sale faţă de terţi; proces bugetar - etapele consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului anual de execuţie a acestuia; rectificare bugetară locală - operaţiunea prin care se modifică, în cursul exerciţiului bugetar, bugetele, cu obligativitatea menţinerii echilibrului bugetar”. Ca atare, rezultă că unitatea administrativ teritorială are personalitate juridică, fiind reprezentată în relaţiile cu terţii de primar, însă în anumite domenii, cum este şi cel al bugetului local şi cheltuirea fondurilor alocate, decizia finală aparţine consiliului local. În speţă, în vederea cheltuirii sumelor alocate comunei S. prin H.G. nr. 255/2012 s-a operat o rectificare bugetară locală de către Consiliul Local, desigur la propunerea primarului, însă acesta nu a procedat la etapa de execuţie bugetară fără a avea (măcar formal) acordul organului deliberativ.

Potrivit art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/08.05.2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice: „1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.” În speţă, s-a reţinut că suma de 250.752.76 lei a fost folosită în alte scopuri decât destinaţia dată de H.G. nr. 255/2012, respectiv pentru plata unor contracte de prestări servicii încheiate tot în numele şi interesul comunei S.. Conform art. V din O.U.G. nr. 15/2012, anterior citat, această sumă trebuia să fie restituită la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe din bugetul local către care fusese repartizată, ca nefolosită. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului P.G. nu este cea de delapidare – care presupune folosirea banilor în scop personal şi păgubirea persoanei juridice în numele căreia acţionează inculpatul, ci de deturnare de fonduri – astfel că unitatea administrativ teritorială nu este exonerată de obligaţia de a restitui sumele conform art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Nici faptul că în art. 2 din H.G. nr. 255/2012 se prevede că: „Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1”, nu înlătură obligaţia comunei S. de a restitui sumele în speţă., ci doar stabileşte responsabilitatea persoanei abilitatea cu utilizarea lor. De altfel, se observă că acest text legal nu diferă de reglementarea generală privind atribuţiile şi responsabilitatea ordonatorilor de credite prevăzută de art. 22 din Legea nr. 500/2002 republicată privind finanţele publice.

Pe de altă parte, se constată că atâta vreme cât a existat şi o hotărâre a Consiliului Local S. în sensul în care a acţionat inculpatul, nu se poate reţine că acesta şi-a depăşit întru totul atribuţiile sale legale şi actele efectuate nu ar mai fi ale unităţii administrativ teritoriale.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C.pr.pen. s-a dispus respingerea apelului declarat în cauză, ca nefondat.

3.