Curtea de apel timişoarA

CAPITOLUL II

PRINCIPALELE MODIFICĂRI LEGISLATIVE CU IMPACT ASUPRA ACTIVITĂŢII SISTEMULUI JUDICIAR ÎN ANUL 2015

a) Secţia I civilă
În decursul anului 2015 nu au fost realizate semnificative modificări legislative propriu-zise ale normelor de procedură sau ale normelor de drept substanţial care să prezinte relevanţă asupra cauzelor ce revin spre competenta soluţionare judecătorilor Secţiei I Civile a Curţii de Apel Timişoara.

Cu toate acestea, chiar dacă nu s-au produs astfel de modificări prin activitatea instituţiilor cu iniţiativă legislativă stabilite de Constituţie, nu poate fi ignorat faptul că asupra anumitor legi în vigoare s-au produs modificări implicite, cu impact asupra jurisprudenţei instanţei.

În concret, în materia exproprierii - generatoare de multiple cauze aflate pe rolul secţiilor civile ale tribunalelor şi pe cel al secției similare a Curţii –, ca urmare a pronunţării unor decizii ale Curţii Constituţionale ( recunoscută prin rolul său a avea un statut de cvasilegiuitor), în cursul anului 2015 s-a realizat o lipsire de efecte a anumitor texte de lege considerate a fi în dezacord cu Constituţia:

În concret, este vorba despre Decizia nr. 12/2015 care a declarat neconstituțional textul art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 ( privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construire de autostrăzi şi drumuri naţionale), coroborat cu textul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică), în partea sa ce priveşte sintagma „ la data întocmirii raportului de expertiză”, dată la care, conform textelor vizate, trebuiau să se calculeze despăgubirile cuvenite persoanelor expropriate.

Aceeaşi sintagmă a fost considerată în dezacord cu Constituția şi în ceea ce priveşte textul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 ( privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică) coroborat cu art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, neconstituționalitatea parţială a textului menţionat fiind constatată prin Decizia nr. 380/2015.

Ca urmare a argumentelor conţinute în cele două decizii dar şi a faptului că pe rolul Curţii şi al tribunalelor din circumscripţia sa de jurisdicţie se aflau în curs de judecată cauze având ca obiect exproprieri întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 198/2004 şi ale Legii nr. 255/2010, instanţele au făcut aplicarea conformă şi deîndată a celor două decizii ale Curţii Constituţionale, dispunând refacerea sau completarea expertizelor evaluatorii. Acest lucru a fost necesar pentru a realiza protecţia conformă a proprietarilor terenurilor expropriate astfel cum ea a fost consacrată ca urmare a controlului de constituţionalitate al legilor menţionate, respectiv prin raportarea valorii despăgubirilor la momentul efectuării exproprierii (adică atunci când proprietarii au fost deposedaţi) iar nu la momentul efectuării expertizei cum se prevedea în forma iniţială a textelor de lege amintite.

b) Secţia a II-a civilă
În perioada de referinţă analizată nu au fost adoptate acte normative noi sau modificări semnificative ale celor existente în materiile de competenţa secţiei, respectiv, în insolvenţă, drept societar, registrul comerţului, raporturi juridice civile, contracte, care să fi avut impact asupra activităţii jurisdicţionale. Cu toate acestea se impune a fi relevat faptul că noua lege a insolvenţei a intrat în vigoare în vara anului 2014, astfel încât, judecătorii sindici au pronunţat primele hotărâri pe parcursul aceluiaşi an, însă, învestirea instanţei de control judiciar cu soluţionarea căilor de atac ce au avut ca obiect dosare aflate sub incidenţa Legii nr.85/2014 s-a făcut pe parcursul anului 2015, sens în care, în anul care a trecut judecătorii instanţei de control judiciar s-au preocupat de interpretarea noilor norme în materia insolvenţei, analiza comparativă cu vechile prevederi ale legii pentru a identifica acele situaţii care impuneau, fie crearea unei practici noi, fie păstrarea celei anterioare, datorită menţinerii unor prevederi ale legii cu privire la o serie de instituţii ale insolvenţei.

În cursul anului 2015 a fost modificat şi completat de mai multe ori Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, pentru ca la finele anului să se adopte Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a aprobat un nou Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, ceea ce a impus adoptarea unor noi practici administrative, în special cu privire la: soluţionarea incidentelor de procedură, modul de reunire/conexare a cererilor aflate în litispendenţă sau conexitate, în funcţie de etapa procedurală în care se află asemenea cereri; crearea de noi evidenţe în format scris sau informatic; armonizarea Regulamentului cu noile prevederi ale Codului de procedură civilă.

c) Secţia penală
În cursul anului 2015 a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă nr.24/2015 pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală care s-au modificat unele prevederi privind judecarea cauzelor în camera preliminară precum şi a prevederilor referitoare la durata arestului la domiciliu.

Prin Legea nr. 318/2014 s-au prevăzut unele atribuţii pe care le are judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată cu privire la bunurile indisponibilizate, în cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sau imobile confiscate precum şi a bunurilor confiscate, în cursul procesului penal.

Un impact important asupra activităţii sistemului judiciar l-au avut şi o serie de decizii pronunţate de Curtea Constituţională în cursul anului 2015.

Prin Decizia nr. 1/2005 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 112 ¹ alin.(2) lit. a) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Prin Decizia nr. 603/2015 s-a stabilit că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice”din cuprinsul dispozițiilor art.308 alin.(1) din Codul penal, cu raportare la art.301 din Codul penal, este neconstituţională.

De asemenea prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 76/2015; 166/2015; nr.336/2015; nr. 235/2015, nr. 361/2015; nr.423/2015; nr.506/2015; nr.542/2015; nr. 552/2015; nr.553/2015, nr. 496/2015, nr. 631/2015, nr. 591/2015 şi 740/2015 au fost declarate ca fiind neconstituţionale, în parte sau în totalitate, următoarele prevederi din Codul de procedură penală: art.222 al.10, art.440 al.1 şi 2, art.223 al 2, art.3 al.3, teza a doua, art.342, art.343 al.1-3, art345, al.2 şi , art.346 al.2-7, art.347 al.1,2 şi art.348, art.431 al.1, art.459 al.2, art.335 al.4, art.488 al.5, art.105 din Legea 255/2013. art.218-222, art.241 al.1¹, lit. a, art.484 al.2 şi art.488, art.235 al.1 , art.54, 344 al.3şi 4, art.346 al.3 şi 7, al.347, art.549¹ şi art.374 al.1, teza a doua Cpp

d) Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale
În anul 2015 nu au avut loc modificări legislative care să aibă un impact deosebit sau să influenţeze în mod deosebit activitatea secţiei litigii de muncă şi asigurări sociale, fapt relevat şi de scăderea volumului activităţii secţiei.
e) Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Şi în anul 2015 a continuat modificarea succesivă a principalelor acte normative care reglementează raporturile juridice litigioase a căror soluţionare este de competenţa instanţelor de contencios administrativ. Chiar dacă o bună parte din litigiile generate de modificările legislative intervenite în anul 2015 vor fi soluţionare abia în anii următori de Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara – în condiţiile în care aceasta soluţionează în recurs cauzele în care tribunalele sunt sesizate cu privire la legislaţia generată de aceste modificări legislative – este de subliniat că toate aceste modificări contribuie la creşterea complexităţii situaţiilor de aplicare în timp a dispoziţiilor legale respective şi generează, inevitabil, interpretări diferite date de instanţele judecătoreşti diferitelor probleme de drept ce le revin spre soluţionare.

În aceste condiţii, cristalizarea unei practici judiciare pe o anumită materie este aproape imposibilă, în condiţiile în care modificările legislative se succed cu rapiditate şi implică alte soluţii decât cele anterior stabilizate.

Precizăm că efectele juridice ale acestor acte nu se răsfrâng exclusiv asupra activităţii instanţei din anul 2015 ci, dimpotrivă, se vor accentua în anii următori, având în vedere şi faptul că o bună parte dintre litigiile generate de aceste acte normative sunt soluţionate în primă instanţă de către tribunale – după parcurgerea procedurii administrative prealabile, care este obligatorie în majoritatea cazurilor şi care prelungeşte durata totală a litigiului – astfel încât ele vor greva activitatea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara la cel puţin un an de la intrarea în vigoare a acestora.

Există însă şi situaţii în care actele normative atrag schimbări imediate în activitatea secţiei, şi ne referim în primul rând la litigiile generate de reducerea salariilor bugetarilor şi de recalcularea pensiilor, litigii în care s-a invocat excepţia de nelegalitate a hotărârilor de guvern prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a actelor normative emisă în acest scop, ori au fost promovate chiar acţiuni în anularea acestor hotărâri de guvern.

Vom exemplifica aceste modificări cu referire la principalele acte normative incidente în litigiile de contencios administrativ:

I. Codul de procedură fiscală, aprobat prin Ordonanţa de Guvern nr. 92/2003, a fost modificat în anul 2015 de 5 ori (precizăm că acelaşi act normativ a fost modificat în anul 2014 de 3 ori, în anul 2013 de 7 ori, în anul 2012 de 7 ori, în anul 2011 de 9 ori, în anul 2010 de opt ori, iar în anul 2009 tot de 8 ori) prin următoarele acte normative:

1. Legea nr. 190/2015**

2. Ordonanţa Guvernului nr. 17/2015

3. Legea nr. 207/2015

4. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015**

5. Legea nr. 316/2015

În plus, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 694/2015, s-a constatat că dispoziţiile art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale.

II. Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, a fost modificat în anul 2015 de 13 ori şi rectificat de două ori (precizăm că acelaşi act normativ a fost modificat în anul 2014 de 13 ori şi rectificat de două ori, în anul 2013 de 20 ori, în anul 2012 de 16 ori, în anul 2011 de 9 ori, în anul 2010 de nouăsprezece ori, iar în 2009 a fost modificat de 11 ori) prin următoarele acte normative:

1. Ordonanţa Guvernului nr. 4/2015

2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015

3 Legea nr. 54/2015

4. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015

5. Legea nr. 120/2015**

6. Legea nr. 124/2015

7.: Legea nr. 150/2015**

8. Legea nr. 187/2015

9. Legea nr. 227/2015

10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2015

11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015

În plus, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, s-a constatat că dispoziţiile art. 77¹ alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.

III. Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015:

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 27 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.786/115/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81 - 82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

IV. Decizia nr. 10 din 11 mai 2015

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 458 din 25 iunie 2015

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.752/101/2013, şi stabileşte că:

Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.

V. Decizia nr. 11 din 11 mai 2015

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 501 din 8 iulie 2015

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 19 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 612/122/2013, şi stabileşte că:

În interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 63 alin. (5) lit. e) şi art. 115 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 123 alin. (5) din Constituţie, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Hotărâri pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie cu impact asupra activităţii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal în anul 2015

1. Hotărârea Manea a Curţii Europene de Justiţie din 14 aprilie 2015:

Restituirea taxei pentru emisiile poluante (1.01-2013-14.03.2013) şi – prin analogie – a timbrului de mediu (în vigoare după 15.03.2013)

Hotărârea Curţii (Marea Cameră) din 14 aprilie 2015 pronunţată în cauza C 76/14, în procedura Mihai Manea împotriva Instituţiei Prefectului – Judeţul Braşov – Serviciul public comunitar regim de permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:

– că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru şi autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în acelaşi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,

– că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

În hotărârea Manea, Curtea Europeană de Justiţie a reţinut incompatibilitatea cu art. 110 TFUE a reglementării taxei pentru emisiile poluante pentru anul 2013, iar timbrul de mediu are o reglementare similară.

Anterior acestei hotărâri, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunile având ca obiect restituirea taxei pentru emisiile poluante pentru 2013 şi a timbrului de mediu, pe considerentul că a fost înlăturată discriminarea rezultată din scutirea de taxă a autovehiculelor de pe piaţa naţională.

Ca urmare a hotărârii Manea, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că prin această hotărâre, Curtea Europeană de Justiţie a statuat incompatibilitatea taxei pentru emisiile poluante pentru anul 2013 – implicit şi a reglementării privind timbrul de mediu pentru autovehicule din O.U.G. nr. 9/2013 – cu dispoziţiile art. 110 TFUE, impunând restituirea taxei respective (taxa pentru emisiile poluante pentru anul 2013 şi timbrul de mediu pentru autovehicule), pentru acest motiv.

2 Hotărârea Salomie a Curţii Europene de Justiţie din 9 iulie 2015:

La 9 iulie 2015, Curtea Europeană de Justiţie (Camera a şaptea) a pronunţat hotărârea în cauza C 183/14 (Radu Florin Salomie, Nicolae Vasile Oltean împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj), în care a stabilit:

1)      Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime nu se opun, în împrejurări precum cele din litigiul principal, ca o administraţie fiscală naţională să decidă, în urma unui control fiscal, să supună anumite operaţiuni taxei pe valoarea adăugată şi să impună plata unor majorări, cu condiţia ca această decizie să se întemeieze pe reguli clare şi precise, iar practica acestei administraţii să nu fi fost de natură să creeze în percepţia unui operator economic prudent şi avizat o încredere rezonabilă în neaplicarea acestei taxe unor astfel de operaţiuni, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere. Majorările aplicate în astfel de împrejurări trebuie să respecte principiul proporţionalităţii.

2)      Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opune, în împrejurări precum cele în discuţie în litigiul principal, unei reglementări naţionale în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate în amonte pentru bunuri şi servicii utilizate în cadrul operaţiunilor taxate îi este refuzat persoanei impozabile, care trebuie în schimb să achite taxa pe care ar fi trebuit să o perceapă, pentru simplul motiv că nu era înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atunci când a efectuat aceste operaţiuni, şi aceasta atât timp cât nu este înregistrată în mod legal în scopuri de taxă pe valoarea adăugată şi nu a fost depus decontul taxei datorate.

Această hotărâre a determinat în anul 2014 nu numai necesitatea modificării unor hotărâri pronunţate de tribunale, dar şi casarea unor hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea recalculării T.V.A. datorate în astfel de situaţii, conform jurisprudenţei din hotărârea Curţii Europene de Justiţie Salomie.